Din nou pe Călimanul Cerbului

Încă de când ne-am trezit discutăm despre seara trecută petrecută atât de frumos. Astăzi, băieţii merg la făcut gropi, iar fetele la vopsit stâlpii. Rămân în tabără Lucian şi Ştefănel. După un drum lung cu câteva popasuri, băieţii ajung în zona în care trebuia plantat primul stâlp. De aici până pe vârful Călimanului Cerbului sapă 4 gropi în rezistentele roci vulcanice.

Îşi continuă drumul pe marcaj punct albastru, punct roşu îndrep­tându-se spre Ponaci. Pe această por­ţiune fac însă 6 gropi, iar 5 gropi în jurul vârfului Călimanul Cerbului. Grupul de la Pătrăuţi au săpat 15 gropi spre Neagra Şorului, apoi spre vârful Căliman Izvor. La ora 16 începe să plouă şi sunt nevoiţi să se adăpos­tească, dar ploaia nu ţine mult. Cerul continuă să fie înnorat. Se întorc în tabără la ora 21, obosiţi şi plini de noroi. Ca de obicei, facem bilanţul unei zile de muncă: 15 stâlpi cu paletă, vopsiţi cu cruce albastră şi punct roşu, 10 stâlpi vopsiţi cu dernginol, alţi 5 cu vopsea albă şi 15 gropi săpate de băieţi.

Mulţumiţi, ne aşezăm la masă. Ştefănel şi Lucian ne pregătiseră o surpriză: tocăniţă de hribi. Nu este prea multă şi împărţim câte puţin la fiecare. E foarte bună. Facem un foc mare şi ne aşezăm în jurul său. Cântăm, glumin împreună cu prietenii noştri de la Pătrăuţi. Flăcările se înalţă zglobii luminându-ne feţele.
Ne culcăm la ora 23.
Jurnalul expediţiei Montana IV, 1989