x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Divergenţe româno-sovietice privind frontiera de stat dintre cele două ţări

Divergenţe româno-sovietice privind frontiera de stat dintre cele două ţări

de dr. Petre Opriş    |    11 Noi 2009   •   00:00
Divergenţe româno-sovietice privind frontiera de stat dintre cele două ţări

În luna martie 1989 a avut loc cea de-a optsprezecea sesiune a Comisiei mixte româno-sovietice pentru verificarea traseului liniei de frontieră dintre cele două state.

Câteva săptămâni mai târziu, la 19 aprilie 1989, generalul-colonel Va­sile Milea, ministru al Apărării Naţio­nale, şi Ioan Totu, ministrul Afacerilor Ex­terne, i-au trimis lui Nicolae Ceau­şescu un raport referitor la opiniile diferite care existau la reprezentanţii Româ­niei şi cei ai URSS, în privinţa stabilirii graniţei comune în zona Insulei Maican - din Delta Dunării.

În nota anexată la raportul celor doi miniştri, notă pe care o edităm în continuare, au fost explicate pe larg motivele di­vergenţelor româno-sovietice. Drept urmare, cei doi miniştri au propus preşedintelui Ro­mâniei, iar acesta a fost de acord, ca "la sesiunile urmă­toare ale Comisiei mixte, delegaţia ro­mână să ac­ţi­o­neze în continuare pentru a evita cedarea oricăror suprafeţe de teritoriu, potrivit Trata­tului (de frontieră, semnat de repre­zentanţii Ro­mâniei şi URSS în anul 1961 - n.r.), care prevede că frontiera trece în sectorul de ape pe mijlocul şenalului na­vi­gabil principal".
Notă cu unele probleme rezultate la sesiunea a XVIII-a a Comisiei mixte româno-sovietice pentru verificarea traseului liniei de frontieră

1. Potrivit prevederilor Tratatului de frontieră din 1961, începând din anul 1983 s-au executat în comun verificări şi măsurători hidrografice în teren, în urma cărora - la nivelul Comisiei mixte - s-au convenit noul traseu al frontierei şi apartenenţa teritorială viitoare a insulelor.

Cu acest prilej, în zona Insulei Maican de pe Braţul Chilia s-a constatat că s-a schimbat şenalul navigabil principal, modificându-se astfel traseul liniei de frontieră. Ca urmare, s-a stabilit că insula trebuie să treacă la teritoriul românesc, fapt consemnat - cu deplinul acord al părţilor - în procesul-verbal al sesiunilor a X-a şi a XI-a ale Comisiei mixte, din 1987, care urma să fie inclus în documentul final, în vederea ratificării de către cele două guverne. După terminarea lucră­rilor de teren, s-au editat originalele de probă ale noilor documente de demarcare: partea română pentru sectorul Râului Prut (cu excepţia zonei lacului de acumulare "Stânca-Costeşti", care are un regim aparte), iar partea sovie­tică pentru Fluviul Dunărea şi apele de frontieră din Carpaţii Răsăriteni.

Schimbul acestor documente pentru verificare reciprocă şi punere de acord trebuia să aibă lo­c ulterior. Ca urmare, în luna ianuarie a.c.(1989 - n.r.), delegaţia sovietică a trimis delegaţiei române originalele de probă pentru Fluviul Dunărea.

Constatând că în zona Insulei Maican partea sovietică nu a ţinut seama de cele stabilite în comisie şi a făcut, în mod unilateral, modificări la traseul frontierei de stat faţă de cel convenit, iar pe Canalul Musura, la ieşirea în Marea Neagră, nu a reprezentat linia de frontieră, delegaţia română - pe baza mandatului încredinţat,  a înapoiat documentele respective şi nu a predat originalele de probă pentru sectorul Prut. Tot­odată, a informat delegaţia sovietică asupra motivelor înapoierii acestora, cu propunerea de a fi refăcute în spiritul celor convenite anterior, de comun acord.


2. La sesiunea a XVIII-a a Comisiei mixte, din martie 1989, delegaţia sovietică a prezentat, din nou, aceleaşi documente modificate în mod unilateral şi a arătat că, în conformitate cu Protocolul din 1948 (prin care România a cedat Insula Şerpilor Uniunii Sovietice - n.r.), Insula Maican aparţine teritoriului URSS şi această apartenenţă nu poate fi modificată în nici un fel, iar preve­derile Tratatului din 1961 cu privire la şenalul na­vigabil principal nu-şi au aplicabilitate în această zonă. Totodată, delegaţia sovie­tică nu a mai fost de acord nici cu traseul frontierei convenite de comun acord de Comisia mixtă pe Canalul Musura, la ieşirea în Marea Neagră, apreciind că în acest sector, din cauza depune­rilor aluvionare care fac ca acesta să se de­pla­seze spre est, se produc pierderi de teritoriu pentru URSS, în care scop a avansat propunerea de a se restabili vechea albie din 1948.

Delegaţia sovietică a arătat că unele preve­deri ale Tratatului din 1961 se contrazic, sunt interpretabile şi chiar depăşite şi a afirmat că, potrivit principiului şenalului navigabil principal, frontiera (româno-sovietică - n.r.) ar trebui să treacă pe Braţul Sulina. A susţinut că ar trebui să se propună guvernelor celor două ţări revizuirea sau înlocuirea lui.


3. Delegaţia română şi-a exprimat dezacordul său categoric faţă de asemenea puncte de vedere, în contradicţie cu cele convenite anterior de comun acord, arătând că aceste modi­fi­cări unilaterale pot duce la punerea în dis­cuţie şi a altor sectoare ale traseului convenit.
Delegaţia română a arătat că în cazul Insulei Maican nu este vorba despre pretenţii teritoriale, ci despre aplicarea întocmai a Tratatului (din 1961 - n.r.).

Partea sovietică nu respectă însă ceea ce s-a convenit de comun acord şi prin această revenire încearcă în mod arbitrar să limiteze aplicarea principiului şenalului na­vigabil principal şi să-şi creeze avantaje teritoriale pe seama părţii române. Delegaţia ro­mâ­nă a combătut teza că Tratatul (româno-so­vietic din 1961 - n.r.) este depăşit şi a precizat că atât timp cât este în vigoare trebuie respectat întocmai.

5371-106485-untitled1.jpg

5371-106486-untitled2.jpg

×
Subiecte în articol: special