x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Era cel mai vesel şi plin de viaţă om

0
02 Noi 2009 - 00:00
"Am crescut cu Mihaela ca idol", declara Andreea Runceanu, verişoara artistei, în urmă cu câtva timp Jurnalului Naţional.

"Nu avea voie să i se întâmple nimic rău unui om aşa de bun. Primei mele păpuşi i-am dat numele de Mihaela, pentru că o iubeam, era frumoasă şi râdea cu gura până la urechi. Era cel mai vesel şi plin de viaţă om pe care l-am cunoscut. Caldă, sinceră, generoasă, pusă mereu pe şotii, nu avea cum să nu te cucerească. Atunci când intra pe uşă strălucea tot în jur. Îi aşteptam într-un suflet vizitele, pentru că ştiam că până dimineaţa se zguduie casa de râs şi, chiar dacă ne trimiteau părinţii la culcare, Xenti şi cu mine stăteam lipiţi de uşă să sorbim fiecare povestire a ei.

SFATUL
Ultima dată când am văzut-o a fost la ultimul ei concert, cel de la sala Radio. Am fredonat toate cântecele, am plâns şi eu o dată cu ea când s-a aşezat în genunchi şi a mulţumit publicului. În culise, după concert, am găsit-o tristă şi îngândurată. M-a luat în braţe şi m-a întrebat cum îmi văd eu viitorul. La răspunsul meu, că vreau să devin cân­tăreaţă ca ea, Mihaela, încruntată, mi-a spus că oamenii din lumea ei sunt răi şi, dacă vreau să fiu fericită, să nu renunţ niciodată la vioară. Am ascultat-o.

Toată viaţa ei, fiind preocupată de studiu, s-a interesat mereu de evoluţia noastră muzicală, sprijinind-o pe mama în ideea de a ne muta la o şcoală de muzică din Bucureşti, pentru a face performanţă, să fim mai aproape de ea, dar...

La 1 noiembrie '89, Xenti, fratele meu mai mare, a întrebat: "Eu cui o să-i mai compun?".
Oamenii căutau înnebuniţi în cartea de telefon numele Runceanu ca să întrebe dacă este adevărat îngrozitorul zvon. Eu, o fetiţă de 9 ani, singură acasă, le răspundeam tuturor să stea liniştiţi, că nu este adevărat, Mihaela a avut doar un mic accident, dar se simte excelent. Şi ani buni după înmormântare aşteptam să se întoarcă de undeva, din altă ţară.
Andreea Runceanu
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de