Evitarea unei întâlniri nepotrivite: pelerinii la Sfântul Dumitru şi deputaţii MAN

Din 1774, când moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie au fost aduse din Bulgaria în cetatea de pe Dâmboviţa, în fiecare an, de ziua Sfântului a fost mare furnicar de oameni pe Dealul Mitropoliei. Oamenii cu flori în mâini au venit să-l cinstească pe singurul sfânt ale cărui moaşte se aflau întregi în Bucureşti.

Niciodată orânduirea ţării nu a interzis în vreun fel pelerinajele la raclă. În schimb, se cunoaşte participarea domnitorilor alături de popor la actele de venerare a Sfântului Dumitru. Se ştie de pelerinajele din vreme de secetă mare pe care mitropoliţii Ungro-Vlahiei le făceau ducând racla cu moaşte la apa Dâmboviţei şi rugându-se alături de credincioşi.

În vremea epidemiei de ciumă bubonică din ţara Românească, între anii 1813-1814, când Bucureştiul a fost cel mai afectat oraş, tocmai urcase pe tronul ţării Ioan Gheorghe Caragea, iar cumplita boală a primit numele său pentru amploarea şi virulenţa sa. Disperat că epidemia nu se mai oprea, domnitorul fanariot a recurs la minunile Sfântului Dumitru. A cerut mitropolitului vremii, Nectarie, să facă rugăciuni solemne cu tot poporul şi cu moaştele în procesiune pentru ca molima să se oprească. Minunea a venit într-adevăr, căci Sfântul Dumitru a intervenit către tronul ceresc şi ciuma s-a stins.

Ungerile de domni se petreceau tot aici în Catedrala Mitropolitană, ctitorie a lui Constantin Şerban Cantacuzino şi a lui Radu Leon, având ca prezenţă deosebită pe Sfântul Dumitru, văzut prin rămăşiţele sale sfinte.
Nici un purtător de coroană domnească de la Bucureşti nu s-a ruşinat de existenţa moaştelor Cuviosului şi cu atât mai puţin nu a cerut conducerii bisericeşti să oprească accesul credincioşilor la raclă.

Iată că în vremea perioadei comuniste, chiar în ultimul an de domnie ceauşistă, moaştele Sfântului au fost mutate din Catedrala Patriarhală în biserica Sfântul Nicolae de la intersecţia străzilor 11 Iunie şi Regina Maria.

În 1989, părintele Grigore Ionescu era unul dintre preoţii sfântului lăcaş, proaspăt venit în Bucureşti. Îşi aminteşte că moaştele au fost aduse aici pentru că sus, la Camera Deputaţilor, care funcţiona în actualul Palat Patriarhal, era o sesiune a Marii Adunări Naţionale. Fiind programată chiar la 26 octombrie, oficialii ar fi trecut printre credincioşii care se adunau şi atunci, ca şi azi, cu câteva zile înainte să stea la rând.

"Ceauşescu nu dorea ca masa de credincioşi care se întindea din Piaţa Unirii până sus pe Deal să fie văzută, nu suporta aşa ceva, astfel încât a dispus mutarea raclei la o altă biserică. Pelerinii au venit şi aici, era un rând de aproape un kilometru care se întindea în spatele bisericii pe strada 11 Iunie şi pe străduţele din jur. În centrul Bucureştiului nu se mai vedeau într-adevăr pelerinii, dar ei se aflau aici, tot au venit să se închine şi să roage la Sfântul Dumitru", ne-a spus părintele Ionescu, în prezent parohul bisericii.

Cineva spunea că Sfântul Dumitru s-a supărat pe Ceauşescu pentru această mutare a moaştelor sale şi de aceea domnia lui nu a mai rezistat decât puţin după aceea. Poate fi considerată şi aceasta una dintre minunile Cuviosului. Chiar Patriarhul Teoctist punea în seama Sfântului Dumitru minunea păstrării în picioare a Catedralei Patriahale, căci preşedintele a spus în mai multe rânduri că vrea să demoleze biserica de pe Deal. Dorea să facă aici un fel de muzeu, dar să nu mai fie biserica.

Pentru a-şi pune planul în aplicare, soţii Ceauşescu se gândiseră să mute moaştele Sfântului Dumitru în biserica Mănăstirii Radu-Vodă. Patriarhul Teoctist s-a opus, dar suntem convinşi că şi rugăciunea lui către Sfântul ocrotitor Dumitru a avut efect.

"Eu am primit sarcina ingrată să discut cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi să-l conving să-şi dea asentimentul pentru demolare. Am discutat cu Domnia Sa, exprimându-şi totalul dezacord cu demolarea şi mutarea Patriarhiei, rugându-mă să-i comunic lui Nicolae Ceauşescu poziţia sa şi faptul că această măsură pusă în aplicare va crea mari nemulţumiri în rândul credincioşilor, al preoţilor din ţară, al istoricilor, scriitorilor, oamenilor de artă şi cultură, precum şi în străinătate. El nu va putea să răspundă de eventualele forme de împotrivire a maselor de credincioşi, împotrivire care poate lua forme de violenţă. De asemenea, Patriarhul Teoctist şi-a exprimat dezacordul la mutarea sfintelor moaşte ale Sfântului Dumitru de la biserica din Dealul Mitropoliei la Biserica Radu Vodă. Am informat pe Ceauşescu de poziţia Patriarhului şi l-am rugat să renunţe la hotărârea de demolare. Am informat că poziţia Patriarhului este şi poziţia mea. El nu a aprobat poziţia Patriarhului, dar nu a mai cerut să începem demolarea", a spus Ion Dincă într-un interviu acordat Angelei Băcescu, publicat în revista Europa, la 24 august 1993.