Fina cuplului Ceauşescu, aflată la muncă în Italia, îşi plânge naşii

de Cristinel C. Popa | 26 Oct 2009 • 00:00

Elena-Daniela Mihoianu, de 25 de ani, din Iaşi, este una dintre miile de tinere românce care şi-au găsit de lucru în Peninsulă. Frumuşică, ordonată, cuminte, curată, tânăra munceşte ca menajeră la familiile înstărite din Italia: profesori, avocaţi, medici. Câştigă circa 1.000 de euro pe lună şi nu se deosebeşte cu nimic de celelalte tinere care fac un ban cinstit peste hotare. Până în urmă cu doi-trei ani, doar mama sa, tatăl şi câţiva dintre fraţi ştiau că ea a fost botezată în secret de Elena Ceauşescu. De atunci au mai aflat câţiva vecini, iar noi vă prezentăm în exclusivitate povestea vieţii şi vă spunem ce face astăzi fina cuplului comunist prezidenţial.

În 1984, acest copil a fost ales de "tovarăşa" Elena să fie botezat, mai ales pentru faptul că era unul "special": bebeluşul de atunci era cel de-al 20-lea născut al mamei eroine Ana Ursache din Iaşi. Mama eroină cu cele mai multe naşteri din România, a cărei poveste o puteţi citi în ziarul nostru. Elena Ceauşescu a ţinut atunci ca fetiţa să-i poarte numele, aşa că a primit prenumele de Elena, iar mama sa a insistat să poarte şi prenumele de Daniela. "Eu am să mor şi ea o să-mi poarte numele", spune Ana că ar fi spus Elena la botez.

Fina Elena-Daniela este cu adevărat o fată fină. Delicată. O laudă mama sa, se vede şi-n fotografii. A constatat şi reporterul, care în urmă cu câteva zile a stat de vorbă cu ea la telefon. Cu alte două zile înainte fusese acasă, la Iaşi, într-un binemeritat mini-concediu. Cu acest prilej i-a dăruit mamei sale câteva sute de euro pentru întreţinerea casei, i-a cumpărat fel de fel de lucruri trebuincioase şi şi-a ajutat şi un frate cu bani ca să-şi cumpere o maşină. Mama spune că în această perioadă munceşte din greu în Italia la o profesoară în vârstă. Are grijă de ea, îi face curat, o îngrijeşte de dimineaţă până noaptea târziu. "Alo, dormeai la ora asta? Erai obosită. Îţi e dor de mine aşa de repede? Mă iubeşti. Dar ai liber? Cum de dormeai la ora 16:00? Te-a primit «baba» înapoi? N-a zis nimic că ai fost în România? Era botoasă? Eh, o speli, hai că nu te ţin, poate nu ai bani mulţi pe telefon, să ai grijă de tine", îşi încheie mama Ana convorbirea cu fiica sa, dar insistă să vorbesc şi eu la telefon.

O întreb de amintirea naşei sale Elena Ceauşescu. "Îi pomenesc de nenumărate ori, pe ea şi pe el, merg la biserica ortodoxă de aici, din Italia, unde mă găsesc. Sufăr că nu am şi eu o nană. Aici aud de multe ori spunând «uite, merg şi eu la nana, fac şi eu ceva la nana». Sufăr foarte mult pentru asta", a spus ea reporterului.

CUPLUL CEAUŞESCU SE SPUNE CĂ A FOST VĂZUT ÎN GERMANIA
"Întotdeauna am simţit ceva, un gol. Nu m-am simţit bine că nana mea nu mai este, oricine ar fi fost ea", spune Elena-Daniela, care a preferat întotdeauna cel dintâi prenume şi care recunoaşte că în 1989 a suferit foarte mult când a văzut că naşa ei a fost împuşcată fără a i se da nici o şansă. Nu a uitat-o pe Elena Ceauşescu, deşi nu a cunoscut-o decât din poze şi din poveştile mamei sale. Când Elena Ceauşescu a pus mâna pe ea la botez, abia se născuse, aşa că nu se pune problema să-şi amintească ceva. Se gândeşte mereu la naşa sa. Îşi aminteşte şi azi cum au împuşcat-o românii la Crăciun pe cea care îi este ca o a doua mamă (spirituală) şi cum, copil fiind, a plâns cu lacrimi sincere câteva zile, pentru că naşa ei nu mai este.

Cu toate acestea, are un secret neîmpărtăşit oricui. Nutreşte speranţa că Elena Ceauşescu încă trăieşte. "Se auzea la un moment dat că ar fi fost văzuţi prin Germania, că la proces ar fi fost de fapt dublurile lor", spune ea. Împreună cu alţi români nostalgici i-a făcut un parastas în Italia. Şi de fiecare dată când intră într-o biserică, fie acasă, fie în Italia, aprinde o lumânare pentru sufletul naşei sale de botez. De altfel, zilele acestea, când a fost la Iaşi, i-a spus mamei că este foarte supărată că autorităţile nu-l lasă pe Valentin să deshumeze mormintele Ceauşeştilor. "Acum doi-trei ani a învăţat să ghicească în cafea şi tot timpul îi iese că nana ei încă se află în viaţă. În familie chiar se glumeşte pe tema asta. Noi am râs şi râdem, zicem că trăieşte cumătra. Cu cărţile astea a fost o glumă la noi, dar cine ştie?", povesteşte mama Ana.

Daniela-Elena s-a născut la 2 februarie 1984. Elena Ceauşescu a botezat-o la circa o lună, ceremonialul religios având loc pe ascuns în vila de protocol al Ceauşeştilor de la Iaşi. Autorităţile locale aveau însă familia sub supraveghere (inclusiv propagandistică) de mai mult timp. Iar Ana Ursache povesteşte că de 1 iunie venea cineva dintre autorităţi şi îi cumpăra lucruri pentru copii. "La ziua copilului, de 1 iunie, venea cineva de la Primărie şi zicea: «Ana, hai în oraş». Îmi cumpăra maieuaşe, chiloţei, şosete şi multe altele". În ce priveşte sarcina cu Elena-Daniela, îşi aminteşte că a fost una uşoară, nici nu a simţit că este gravidă. Cu toate acestea, autorităţile au insistat ca femeia să facă cezariană, probabil pentru a fi sigure că cel de-al 20-lea copil al familiei se va naşte sigur viu şi că va avea toate şansele să trăiască, pentru ca Elena Ceauşescu să profite şi să-l boteze.
SECRET
Femeia a fost operată de o echipă de medici condusă de doctorul Gheorghe Teleman. Povesteşte cum i-a venit sorocul. Lucra ca femeie de serviciu la blocuri. "Am măturat scările, am încărcat gunoiera până seara târziu, cu lopeţile". Seara, când a ajuns acasă, au apucat-o durerile. Dimineaţă s-a dus la spital. Elena-Daniela s-a născut la nouă luni fără trei zile. "A fost un copil care a vorbit mai greu, pe la 2 ani. Dar nu la mult timp după aceea a zis că vrea să-şi vadă nana."

Mama Ana a spus că aceasta e plecată departe, dar aproape de zilele Revoluţiei i-a destăinuit adevărul, deşi fetiţa era mică. Atunci când Ceauşeştii au fost împuşcaţi, copila a stat până târziu la televizor. "A plâns ore în şir, repetând «mamă, eu nu mai am nană, de ce nu m-a botezat altcineva, mamă, să am şi eu nană!»", povesteşte mama. Fetiţa sa avea atunci abia 5 ani. Apoi, în primii ani după Revoluţie a conştientizat că naşa ei a fost cineva. Şi de dorul ei a strâns într-un caieţel fotografii de-ale Elenei Ceauşescu, pe care le decupase din ziar. Văzându-le, copiii la şcoală o făceau comunistă. Ea le răspundea: "Nu! E nana mea". "Cum îi nana ta?" Nu credeau. Aşa încât a ascuns fotografiile, nu le-a mai lăsat la îndemâna colegilor. Copiilor şi celor din familie le-a zis să o lase în pace.

LA ŞCOALĂ
Elena-Daniela a mers la grădiniţă pe la trei ani. "Cum a ajuns acolo i-a spus directoarei: «Sărut mâna, mă cheamă Elena-Daniela şi vreau să mă înscriu la grădiniţă.

Practic, s-a înscris singură, nu am ajutat-o eu. La şcoală s-a dus la şapte ani. A învăţat în cartier, dar nu a urmat mai mult de opt clase. "A luat premiul I în cursul şcolii primare. Avea note bunişoare. Apoi n-am mai avut bani s-o ţin la şcoală. După ce s-a mai mărit un pic, a luat-o una dintre surorile sale şi a dus-o în Turcia. După o perioadă s-a întors. Apoi a plecat în Italia. Acum are grijă de o femeie de 90 de ani. Locuiesc în vila acesteia şase familii, şi aceea a unui avocat, un doctor. Elena-Daniela se duce cu femeia nonagenară la cumpărături, face mâncare pentru toată familia, uneori şi pentru ceilalţi. O hrăneşte pe bătrână, iar aceasta o consideră pe Elena-Daniela ca pe fiica sa.

Fina lui Elena Ceauşescu a fost de curând la Iaşi, la mama sa. Avut o vacanţă de 10 zile. În această perioadă, gazda italiană şi-a luat, provizoriu, o altă îngrijitoare, dar s-a bucurat tare când s-a întors Elena-Daniela. "E angajată cu contract", spune Ana Ursache, care adaugă: "Când s-a dus acolo i-a zis doctorul «Daniela, să nu te temi că-ţi pierzi locul de muncă». E o fată foarte ascultătoare, dar de muncit munceşte mai mult cu baba". Acasă, la Iaşi, Elena-Daniela nu s-a ţinut departe de treburile gospodăreşti. "Mi-a pus geamul, calorifer, a plătit centrala. A zis "mămică, la sfârşitul lunii îţi trimit 1.000 de euro, să faci balconul, să ai căldură", că e vechi şi urât chitul", povesteşte femeia.

POMENIRE
Fata tânjeşte să aibă o naşă. "Vrea să duc colacii, cum e obiceiul, alteia, ca să aibă o naşă. Acum dă de pomană de sufletul ei şi pentru cel al lui Nicolae Ceauşescu. Mulţi dintre cei de acolo nici nu ştiu cine a fost Elena şi Nicolae". Este un român în Italia care i-a făcut recent praznic. Omul a făcut 15 ani de închisoare în ţară şi, când s-a eliberat, a plecat în Italia. Acolo, a tocmit-o pe sora Elenei-Daniela să facă mâncare multă şi bună, a închiriat o sală şi a dat praznic pentru Ceauşeşti. Acum, la maturitate, tânăra este de părere că soţii Ceauşescu nu trebuiau omorâţi aşa, ca nişte câini. "Nu că-i vedeam neapărat ca pe nişte rude, dar ne-a impresionat că fata a suferit foarte mult la Revoluţie", spune Ana Ursache.

O VEDETĂ
Copiii Anei au plecat după Revoluţie toţi pe rând în Turcia, apoi s-au întors. Unul dintre băieţi nici nu mai vrea să vină de acolo, şi-a făcut acte şi, când l-a întrebat mama sa de ce nu se întoarce, a zis că Ceauşescu nu i-a dat casă, a dat la toţi fraţii lui, numai lui nu i-a dat, aşa că rămâne de-al turcilor.

Una dintre surorile Elenei povesteşte că nu era invidioasă pe ea: "Întotdeauna a fost o vedetă, şi în familie, şi afară, şi la şcoală. Se simte în ea un orgoliu. Eu îi explicam despre naşa ei şi era mândră, dar acest lucru nu a ajutat-o prea mult. Secretul era unul bine păzit. Îi spuneam Danielei să nu zică la copii". Fraţii săi ştiau, dar era secret de familie încă de înainte de Revoluţie.

Chiar şi Danielei îi era frică să dezvăluie acest lucru. "Pe Elena-Daniela o iubeau foarte mult toţi fraţii ei. Era cea mai mică. Ajunsese să fie plină de bijuterii de aur la şcoală. Pe la 12-13 ani, i-a zis dirigintele «măi, Mihoianu, dar tu nu eşti prea plină de aur?» Mi-a spus şi mie, că de ce îi permit. Dar directoarea a ţinut cu ea, a zis că fata are 15 fraţi, că toţi o iubesc, e alintată. Pentru că toţi cei plecaţi în străinătate îi aduceau drept cadou bijuterii din aur, haine. Daniela a fost foarte elegantă, iubită de toată familia, cocoloşită, alintată", spune Ana Ursache, care a hotărât că îi va lăsa ei casa drept moştenire.

Fata a fost întotdeauna ordonată, făcea de toate, spăla, călca, gătea după ce venea de la şcoală. Şi învăţa. "Era prietenoasă. Desena, scria, dar nu s-a dus la petreceri cum se duceau alte fete. Pleca doar cu fraţii ei, odată sau de două ori mergea cu cumnatele, cu verişori, niciodată singură. Acum a spus că peste un an - doi se întoarce definitiv din Italia, apoi caută un bărbat bun şi face copii. «Doi copii odată am să fac ca să ţi-i dau să-i creşti», mi-a spus. Şi am să-i cresc, cum am crescut sănătoşi atâţia copii şi nepoţi", spune mama Ana.

Nici acum în Italia Elena-Daniela nu găseşte timp de distracţie la sfârşiturile de săptămână când e liberă. Se întâlneşte cu cunoscuţii, cu prietenii şi stau la o cafea, merg la biserică. Nu mare lucru.