x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Fina cuplului Ceauşescu, aflată la muncă în Italia, îşi plânge naşii

Fina cuplului Ceauşescu, aflată la muncă în Italia, îşi plânge naşii

de Cristinel C. Popa    |    26 Oct 2009   •   00:00
Fina cuplului Ceauşescu, aflată la muncă în Italia, îşi plânge naşii

Elena-Daniela Mihoianu, de 25 de ani, din Iaşi, este una dintre miile de tinere românce care şi-au găsit de lucru în Peninsulă. Frumuşică, ordonată, cuminte, curată, tânăra mun­ceş­te ca menajeră la familiile în­st­ă­ri­te din Italia: profesori, avocaţi, me­dici. Câştigă circa 1.000 de euro pe lună şi nu se deosebeşte cu nimic de celelalte tinere care fac un ban cinstit peste hotare. Până în urmă cu doi-trei ani, doar mama sa, tatăl şi câţiva dintre fraţi ştiau că ea a fost botezată în secret de Elena Ceau­şescu. De atunci au mai aflat câţiva vecini, iar noi vă prezentăm în exclusivitate povestea vieţii şi vă spunem ce face astăzi fina cuplului comunist prezidenţial.

În 1984, acest copil a fost ales de "tovarăşa" Elena să fie botezat, mai ales pentru faptul că era unul "special": bebeluşul de atunci era cel de-al 20-lea născut al mamei eroine Ana Ursache din Iaşi. Mama eroină cu cele mai multe naşteri din Ro­mâ­nia, a cărei poveste o puteţi citi în ziarul nostru. Elena Ceauşescu a ţi­nut atunci ca fetiţa să-i poarte nu­me­le, aşa că a primit prenumele de Elena, iar mama sa a insistat să poar­te şi prenumele de Daniela. "Eu am să mor şi ea o să-mi poarte numele", spune Ana că ar fi spus Elena la botez.

Fina Elena-Daniela este cu ade­vărat o fată fină. Delicată. O lau­dă mama sa, se vede şi-n fotografii. A constatat şi reporterul, care în ur­mă cu câteva zile a stat de vorbă cu ea la telefon. Cu alte două zile înain­te fusese acasă, la Iaşi, într-un binemeritat mini-concediu. Cu acest prilej i-a dăruit mamei sale câteva sute de euro pentru în­treţinerea casei, i-a cumpărat fel de fel de lu­cruri trebuincioase şi şi-a ajutat şi un frate cu bani ca să-şi cumpere o ma­­şină. Mama spune că în această pe­rioadă munceşte din greu în Italia la o profesoară în vârstă. Are grijă de ea, îi face curat, o îngrijeşte de dimineaţă până noaptea târziu. "Alo, dormeai la ora asta? Erai obo­sită. Îţi e dor de mine aşa de repede? Mă iubeşti. Dar ai liber? Cum de dormeai la ora 16:00? Te-a primit «baba» înapoi? N-a zis nimic că ai fost în România? Era botoasă? Eh, o speli, hai că nu te ţin, poate nu ai bani mulţi pe telefon, să ai grijă de tine", îşi încheie mama Ana convorbirea cu fiica sa, dar insistă să vor­besc şi eu la telefon.

O întreb de amin­tirea naşei sale Elena Ceau­şescu. "Îi pomenesc de ne­nu­mărate ori, pe ea şi pe el, merg la biserica ortodoxă de aici, din Italia, unde mă găsesc. Sufăr că nu am şi eu o nană. Aici aud de multe ori spunând «uite, merg şi eu la nana, fac şi eu ceva la nana». Sufăr foarte mult pentru asta", a spus ea reporterului.


CUPLUL CEAUŞESCU SE SPUNE CĂ A FOST VĂZUT ÎN GERMANIA
"Întotdeauna am simţit ceva, un gol. Nu m-am simţit bine că nana mea nu mai este, oricine ar fi fost ea", spune Elena-Daniela, care a pre­­­ferat întotdeauna cel dintâi pre­nume şi care recunoaşte că în 1989 a suferit foarte mult când a văzut că naşa ei a fost împuşcată fără a i se da nici o şansă. Nu a uitat-o pe Elena Ceau­şescu, deşi nu a cunoscut-o de­cât din poze şi din poveştile ma­mei sale. Când Elena Ceauşescu a pus mâna pe ea la botez, abia se năs­cuse, aşa că nu se pune problema să-şi amintească ceva. Se gândeşte mereu la naşa sa. Îşi aminteşte şi azi cum au împuşcat-o românii la Cră­ciun pe cea care îi este ca o a doua mamă (spi­rituală) şi cum, copil fiind, a plâns cu lacrimi sincere câ­te­va zile, pentru că naşa ei nu mai este.

Cu toate acestea, are un secret ne­îm­păr­tă­şit oricui. Nutreşte spe­ran­ţa că Elena Ceauşescu încă tră­ieş­te. "Se auzea la un moment dat că ar fi fost văzuţi prin Germania, că la proces ar fi fost de fapt dublurile lor", spune ea. Îm­preună cu alţi ro­mâni nostalgici i-a fă­cut un parastas în Italia. Şi de fie­care dată când intră într-o biserică, fie acasă, fie în Italia, aprinde o lu­mânare pentru sufletul naşei sale de botez. De altfel, zilele acestea, când a fost la Iaşi, i-a spus mamei că este foarte su­pă­ra­tă că autorităţile nu-l la­să pe Va­len­tin să deshumeze mor­mintele Ceau­­şeş­tilor. "Acum doi-trei ani a în­văţat să ghicească în ca­fea şi tot tim­pul îi iese că nana ei în­că se află în viaţă. În familie chiar se glu­meş­te pe tema asta. Noi am râs şi râ­dem, zicem că trăieşte cumătra. Cu căr­ţile astea a fost o glumă la noi, dar cine ştie?", povesteşte mama Ana.

Daniela-Elena s-a născut la 2 fe­brua­­rie 1984. Elena Ceauşescu a bo­tezat-o la circa o lună, ceremonialul religios având loc pe ascuns în vila de protocol al Ceauşeştilor de la Iaşi. Au­to­rităţile locale aveau însă fami­lia sub supraveghere (inclusiv propagandistică) de mai mult timp. Iar Ana Ur­sa­che po­vesteşte că de 1 iu­nie venea cineva dintre autorităţi şi îi cumpăra lucruri pentru copii. "La ziua copilului, de 1 iunie, venea cineva de la Pri­mărie şi zicea: «Ana, hai în oraş». Îmi cumpăra ma­ieuaşe, chiloţei, şo­sete şi multe altele". În ce priveşte sarcina cu Elena-Daniela, îşi aminteşte că a fost una uşoară, nici nu a simţit că este gravidă. Cu toate acestea, autorităţile au insistat ca femeia să facă cezariană, pro­babil pentru a fi sigure că cel de-al 20-lea copil al familiei se va naşte sigur viu şi că va avea toate şansele să trăiască, pentru ca Elena Ceauşescu să profite şi să-l boteze.
SECRET
Femeia a fost operată de o echipă de medici condusă de doctorul Gheor­ghe Teleman. Povesteşte cum i-a venit sorocul. Lucra ca femeie de serviciu la blocuri. "Am măturat scă­ri­le, am încărcat gunoiera până sea­ra târziu, cu lopeţile". Seara, când a ajuns acasă, au apucat-o durerile. Di­mineaţă s-a dus la spital. Elena-Da­niela s-a născut la nouă luni fără trei zile. "A fost un copil care a vorbit mai greu, pe la 2 ani. Dar nu la mult timp după aceea a zis că vrea să-şi vadă nana."

Mama Ana a spus că aceasta e plecată departe, dar apro­a­pe de zilele Revoluţiei i-a des­tăi­nuit adevărul, deşi fetiţa era mică. Atunci când Ceauşeştii au fost îm­puş­caţi, co­pila a stat până târziu la televizor. "A plâns ore în şir, repetând «mamă, eu nu mai am nană, de ce nu m-a bo­te­zat altcineva, mamă, să am şi eu na­nă!»", povesteşte mama. Fetiţa sa avea atunci abia 5 ani. Apoi, în primii ani după Revoluţie a conştientizat că naşa ei a fost cineva. Şi de dorul ei a strâns într-un ca­ie­ţel fotografii de-ale Elenei Ceau­şes­cu, pe care le decupase din ziar. Văzându-le, co­piii la şcoală o făceau comunistă. Ea le răspundea: "Nu! E nana mea". "Cum îi nana ta?" Nu cre­deau. Aşa încât a ascuns foto­gra­fii­le, nu le-a mai lăsat la îndemâna co­legilor. Copiilor şi celor din familie le-a zis să o lase în pace.


LA ŞCOALĂ

Elena-Daniela a mers la grădiniţă pe la trei ani. "Cum a ajuns acolo i-a spus directoarei: «Sărut mâna, mă cheamă Elena-Daniela şi vreau să mă înscriu la grădiniţă.

Practic, s-a înscris singură, nu am ajutat-o eu. La şcoală s-a dus la şapte ani. A învăţat în cartier, dar nu a urmat mai mult de opt clase. "A luat premiul I în cursul şcolii primare. Avea note bunişoare. Apoi n-am mai avut bani s-o ţin la şcoală. După ce s-a mai mărit un pic, a luat-o una dintre surorile sale şi a dus-o în Turcia. După o pe­rioadă s-a întors. Apoi a plecat în Italia. Acum are grijă de o femeie de 90 de ani. Locuiesc în vila acesteia şase familii, şi aceea a unui avocat, un doctor. Elena-Daniela se duce cu femeia nonagenară la cum­părături, face mâncare pentru toată familia, uneori şi pentru ceilalţi. O hrăneşte pe bătrână, iar aceasta o consideră pe Elena-Daniela ca pe fiica sa.

Fina lui Elena Ceauşescu a fost de curând la Iaşi, la mama sa. Avut o vacanţă de 10 zile. În această perioadă, gazda ita­liană şi-a luat, provizoriu, o altă îngrijitoare, dar s-a bucurat tare când s-a întors Elena-Daniela. "E angajată cu contract", spune Ana Ursache, care adaugă: "Când s-a dus acolo i-a zis doctorul «Daniela, să nu te temi că-ţi pierzi locul de muncă». E o fată foarte ascul­tătoare, dar de muncit munceşte mai mult cu baba". Acasă, la Iaşi, Elena-Daniela nu s-a ţinut departe de treburile gospodăreşti. "Mi-a pus geamul, calorifer, a plătit centrala. A zis "mămică, la sfârşitul lunii îţi trimit 1.000 de euro, să faci balconul, să ai căldură", că e vechi şi urât chitul", povesteşte femeia.


POMENIRE
Fata tânjeşte să aibă o naşă. "Vrea să duc colacii, cum e obiceiul, alteia, ca să aibă o naşă. Acum dă de pomană de sufletul ei şi pentru cel al lui Nicolae Ceauşescu. Mulţi dintre cei de acolo nici nu ştiu cine a fost Elena şi Nicolae". Este un român în Italia care i-a făcut recent praznic. Omul a făcut 15 ani de închisoare în ţară şi, când s-a eliberat, a plecat în Italia. Acolo, a tocmit-o pe sora Elenei-Daniela să facă mâncare multă şi bună, a închi­riat o sală şi a dat praznic pentru Ceauşeşti. Acum, la maturitate, tânăra este de părere că soţii Ceauşescu nu trebuiau omo­râţi aşa, ca nişte câini. "Nu că-i ve­deam neapărat ca pe nişte rude, dar ne-a impresionat că fata a sufe­rit foarte mult la Revoluţie", spune Ana Ursache.


O VEDETĂ
Copiii Anei au plecat după Re­voluţie toţi pe rând în Turcia, apoi s-au întors. Unul dintre băieţi nici nu mai vrea să vină de acolo, şi-a făcut acte şi, când l-a întrebat mama sa de ce nu se întoarce, a zis că Ceau­şescu nu i-a dat casă, a dat la toţi fraţii lui, numai lui nu i-a dat, aşa că rămâne de-al turcilor.

Una dintre surorile Elenei povesteşte că nu era invidioasă pe ea: "Întotdeauna a fost o vedetă, şi în familie, şi afară, şi la şcoală. Se simte în ea un or­goliu. Eu îi explicam despre naşa ei şi era mândră, dar acest lucru nu a ajutat-o prea mult. Secretul era unul bine păzit. Îi spuneam Da­nielei să nu zică la copii". Fraţii săi ştiau, dar era secret de familie încă de înainte de Revoluţie.

Chiar şi Danielei îi era frică să dezvăluie acest lucru. "Pe Elena-Daniela o iubeau foarte mult toţi fraţii ei. Era cea mai mică. Ajunsese să fie plină de bijuterii de aur la şcoală. Pe la 12-13 ani, i-a zis dirigintele «măi, Mihoianu, dar tu nu eşti prea plină de aur?» Mi-a spus şi mie, că de ce îi permit. Dar directoarea a ţinut cu ea, a zis că fata are 15 fraţi, că toţi o iubesc, e alintată. Pentru că toţi cei plecaţi în străi­nătate îi aduceau drept cadou bijuterii din aur, haine. Daniela a fost foarte elegantă, iubită de toată familia, cocoloşită, alintată", spune Ana Ur­sache, care a hotărât că îi va lăsa ei casa drept moştenire.

Fata a fost întotdeauna ordonată, făcea de toate, spăla, călca, gătea după ce venea de la şcoală. Şi învăţa. "Era prietenoasă. Desena, scria, dar nu s-a dus la petreceri cum se duceau alte fete. Pleca doar cu fraţii ei, odată sau de două ori mergea cu cumnatele, cu verişori, niciodată singură. Acum a spus că peste un an - doi se întoarce definitiv din Italia, apoi caută un bărbat bun şi face copii. «Doi copii odată am să fac ca să ţi-i dau să-i creşti», mi-a spus. Şi am să-i cresc, cum am crescut sănătoşi atâţia copii şi nepoţi", spune mama Ana.

Nici acum în Italia Elena-Daniela nu găseşte timp de distracţie la sfârşiturile de săptămână când e liberă. Se întâlneşte cu cunoscuţii, cu prietenii şi stau la o cafea, merg la biserică. Nu mare lucru.

×
Subiecte în articol: special