Folclorul de coadă

de Veronica Bectas | 12 Oct 2009 • 00:00

Trecuse mult timp de când nu mai dădusem la copii lapte. Dar, cum să ajung la "nepreţuitul", dacă la ora 9:00 noaptea trebuia să mă aşez la coadă?! Începusem o prospectare a terenului aurifer: bătrâne şi bătrâni care-şi făcuseră o nouă profesie şi anume "codar". Adică un individ, nu importă sexul, care stă la orice coadă, în schimbul unei taxe sau al unui serviciu. Eu am avut o persoană care mă ajuta câteodată. Am găsit o vecină, proaspăt pensionată, deci în vână, care s-a oferit să-mi ţină locul la cozi.

Am vorbit cu ea să-mi ţină rândul la lapte. Am convenit să mă duc la rând pe la ora 4:00 dimineaţa, când încep să apară înlocuitorii, asigurându-mă că la ora 5:00 laptele era deja distribuit şi puteam să mă duc liniştită la serviciu.

Ora patru s-a făcut şi la post eu m-am postat. Nu rimează, dar aşa a fost. Am descoperit-o pe Felicia pe la o treime din coadă şi m-am vârât lângă ea, fără nici un protest din partea codarilor, informaţi din timp. După ce am schimbat câteva cuvinte şi i-am dat o sticlă de cola cu cafea fierbinte, ce a făcut un tur pe la încă două codare, Felicia m-a pus la curent cu modul de lucru, adică: să nu mă desprind de ea sub nici o formă, să stau după moşul cu bască din faţa noastră, pentru că el e "deschizătorul" de drum, precum şi că trebuie să fiu cu ochii în patru în momentul în care va veni maşina cu sticlele. Momentul cel mai periculos, pentru că atunci vor profita de zorul descărcării maşinii unii, care se vor infiltra printre cei de la coadă, se vor oferi să ajute la descărcat şi vor cere să fie serviţi, cu mai multe sticle, înainte de rând. Mi-am însuşit strategia şi m-am încordat la muşchi, pentru orice eventualitate.

După 20 de minute, apare în semiîntuneric maşina cu laptele. Parchează cu spatele şi şoferul deschide uşile din spate. În momentul ăsta, câteva persoane din faţă au năvălit pe partea opusă pentru a încadra perfect maşina, astfel încât, un grup de bărbaţi de vârste diferite, care a stat ascuns după colţul magazinului, acum a dat năvală din partea opusă a cozii. Strategia lor a fost distrusă, dar ei încercau să se strecoare printre cei care făceau zid împotriva lor. Şoferul şi încărcătorul maşinii, ajutaţi de vânzător, au descărcat rapid cantitatea de lapte repartizată.

În momentul în care, cu un zor de groază, au închis obloanele şi au alergat către cabina maşinii, cele două fronturi s-au unit brusc, astfel încât ne-am trezit faţă în faţă cu moşul deschizător care s-a întors rapid şi, trăgându-mă de mână, m-a băgat în magazin. Felicia se afla deja pe un loc fruntaş şi, după ce a luat laptele, mi-a făcut semn că mă aşteaptă afară.

Am luat preţioasele două sticle cu lapte şi m-am strecurat pe uşă. Cum am ieşit din grămadă, o zăresc pe Felicia care sare într-o parte, fentându-l pe un tip. Ăsta fusese împins de un altul care stătuse la rândul de noapte, pentru că se strecura printre ei. Tipul "strecurător" şi-a căpătat echilibrul şi s-a întors de i-a dat o scatoalcă celui care l-a împins, apoi l-a înjurat. Coada a luat foc! Au început zbierete, huiduieli şi alte alea, pentru că individul "strecurător" era cunoscut, toţi îl urau. Acum, atitudinea lui devenise de nesuportat şi trebuia executat. Nici una, nici două, un indivit vânjos şi tânăr s-a repezit la "strecurător" şi i-a tras cu plasa, cu sticlele goale, peste figură şi l-a împins aproape de mine! Felicia era în extaz! Bucuroasă nevoie mare că "L-a plesnit cineva şi pe boul ăsta. Să se înveţe minte!".

"Boul", năucit, îşi şterge sângele care-i curgea din gură şi, cât ai zice peşte, apăru şi un miliţian care l-a luat pe după umeri, a întrebat cine a făcut asta şi cum răspunsul a fost "nu ştim, unul care-a plecat", în silă, l-a sfătuit să se şteargă bine că-şi murdăreşte geaca.

Miliţianul a plecat după colţ, rănitul a plecat şi el, iar Felicia a făcut o poezie: "Cum ai zis o înjurătură, / ţi-am şi tras o sticlă-n gură!", şi s-a hlizit tot drumul. Eu tremuram de frig, de spaimă, cu două sticle cu lapte în braţe şi gândul la noul folclor!