Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mass-media internaţionale au preluat, difuzat şi amplificat la cote nebănuite ştirea părăsirii României de către Nadia Comăneci.
În tot cursul zilei de miercuri, 29 noiembrie 1989, posturile de radio americane au anunţat părăsirea României de către Nadia Comăneci, în timp ce canalele de televiziune locale şi reţelele naţionale ca ABC, CBS şi NBC au dedicat programe speciale, aducând pe micul ecran secvenţe din participările gimnastei la olimpiade, campionate mondiale şi alte concursuri internaţionale.
În acelaşi timp, în toate emisiunile, ca şi în ziarele apărute joi, 30 decembrie, a fost subliniată semnificaţia politică a gestului Nadiei, articolele (chiar şi New York Times şiWashington Post au publicat fotografia Nadiei pe prima pagină) purtând titluri precum "Nadia a ales libertatea" sau "Nadia a făcut un nou salt extraordinar: cel spre lumea liberă".
În numărul său de vineri, 1 decembrie, Washington Post, într-un nou articol consacrat Nadiei, a vehiculat ideea "răpirii de către agenţi români care au dus-o înapoi în România".
În aceeaşi zi, 1 decembrie 1989, postul de radio Vocea Americii difuza un interviu acordat telefonic de Geza Pojar, fostul coregraf al Nadiei Comăneci. Acesta era stabilit de mai mulţi ani în SUA, unde conducea o şcoală de gimnastică din Sacramento, California.
Conţinutul acestui interviu era apreciat de Securitate drept "profund ostil şi denigrator. Pentru ilustrare, vom reproduce câteva pasaje.
După o scurtă introducere, Pojar a fost întrebat de Horia Puşcaşiu, redactor al postului de radioVocea Americii: "De ce credeţi că a fugit? De ce a evadat Nadia?".
● Răspuns: "Cred că datorită avalanşei de evenimente din jurul României. A făcut-o, de fapt, atunci când poporul cehoslovac a ieşit pe străzi şi a impus guvernului reforme radicale, democratice, reforme adânci în acel sistem politic rigid, anacronic. În acelaşi timp, la Bucureşti, preşedintele... Ceauşescu a îngenuncheat poporul român şi şi-a impus realegerea ca secretar general al partidului. Nu vrea în nici un chip să dea glas dorinţelor din afară şi, probabil, din interior ca să-şi reformeze propria ţară. Cred că asta a determinat-o pe Nadia să fugă. (...)
● Întrebare: Cum bine se ştie, Nadia Comăneci a fost, la un moment dat, idolul întregii Românii şi probabil că este în continuare, acum cu atât mai mult.
● Răspuns: Cred că Nadia a fost şi este un tezaur naţional. Chiar dacă va fi ponegrită în ţară, Nadia rămâne unică în istoria gimnasticii mondiale. Este unică, o personalitate care va rămâne pentru totdeauna.
Întrebare: Ce credeţi că înseamnă pentru familia Ceauşescu, pentru Ceauşescu plecarea Nadiei?
Răspuns: Cred că plecarea Nadiei din România expune regimul Ceauşescu şi atrage atenţia mondială asupra cruzimii şi anacronismului din ţară".
În dimineaţa zilei de sâmbătă, 2 decembrie 1989, la ora 6:30 (ora României), acelaşi Horia Puşcaşiu realiza o transmisiune de la Aeroportul Kennedy din New York, la numai câteva minute după încheierea conferinţei de presă susţinută de Nadia Comăneci în faţa celor câteva sute de reporteri prezenţi în sala de presă a aeroportului.
Potrivit relatării lui Horia Puşcaşiu, "Nadia Comăneci a apărut în sală cu zâmbetul pe care-l cunosc milioanele de locuitori ai Terrei, obosită de călătorie, de tensiunea ultimelor patru zile, dacă nu săptămâni, şi de tensiunea ultimilor ani care a determinat-o, de fapt, să părăsească ţara. A apărut în sală zâmbind, declarând de la început într-o engleză foarte bună: «Vreau să vă spun doar câteva cuvinte. Sunt fericită că sunt în America, lucru pe care mi-l doresc de mult timp. Dar până acum nu am avut pe nimeni care să mă ajute. M-a ajutat acest prieten - şi a arătat către un tânăr care o însoţea, despre care spunea că îl cheamă Constantin -, îi mulţumesc din inimă»".
Au urmat apoi întrebările venite ca o avalanşă din partea ziariştilor. Pentru ilustrarea modului echilibrat în care Nadia a răspuns acestora, vom reproduce câteva dintre replicile schimbate în cadrul conferinţei de presă:
"- De când plănuieşti să fugi din România, Nadia Comăneci?
- De mulţi ani.
- Care a fost motivul pentru care ai plecat?
- Am vrut să trăiesc o viaţă liberă.
- Ai plecat cumva din cauza evenimentelor din Europa Răsăriteană, nemulţumită că nimic nu se întâmplă în România?
- Da şi nu, nu neapărat. Am vrut-o eu. A fost o decizie personală.
- Unde pleci din New York?
- Nu ştiu încă".
Poate cel mai relevant asupra diplomaţiei Nadiei este răspunsul la următoarea întrebare:
"- Îţi dai seama de impactul pe care-l are fuga ta asupra regimului lui Ceauşescu?
- Is not my business (nu-i treaba mea)".
În după-amiaza aceleiaşi zile, 2 decembrie 1989, postul de radio Vocea Americii a difuzat şi un interviu acordat de Bela Karoly lui Horia Puşcaşiu referitor la plecarea Nadiei. După câteva întrebări privind contextul în care a aflat de plecarea Nadiei şi primele reacţii avute, discuţia a fost canalizată asupra impactului politic al acestui act:
● Întrebare: "- Domnule Bela Karoly, Nadia Comăneci a fost în România onorată cu cele mai înalte distincţii, «Erou al Muncii Socialiste», o altă serie de medalii de mare prestigiu. Deci, Nadia Comăneci era totuşi Nadia Comăneci în România. Ce crezi - o întrebare retorică, de fapt - că a generat, în ultimă instanţă, plecarea acestui copil favorit la un moment dat al lui... Ceauşescu? Pentru... Ceauşescu ea reprezenta succesul unei generaţii. Ce crezi că a generat această plecare a ei, în ultimă instanţă?
● Răspuns: Asta e adevărat. Ea se bucura de favorurile personale ale familiei... Ceauşescu. Presupun că încetul cu încetul favorurile au încetat, iar represiunea a venit.
● Întrebare: Şi, în acest sens, ce crezi că înseamnă pentru regimul... Ceauşescu şi pentru... Ceauşescu personal, din punct de vedere politic, plecarea Nadiei?
● Răspuns: Îl atinge în mod foarte neplăcut. Poate este cea mai neplăcută situaţie pe care au avut-o vreodată. În trecut au plecat personalităţi, chiar şi Pacepa, dar acest lucru mai mult a fost politic, dar în momentul când pleacă o sportivă, o persoană care a fost idolul nu numai al familiei preşedintelui, dar al ţării întregi, cred că acest lucru îi atinge foarte neplăcut şi, în acelaşi timp, semnalează un lucru, care de fapt este semnalat în toată Europa, tendinţa oamenilor spre democraţie, spre libertate.
● Întrebare: În acest sens, domnule Bela Karoly, Nadia Comăneci a renunţat la tot, cum de fapt aţi renunţat şi dvs. În 1981, când aţi cerut azil politic în Statele Unite. Credeţi acum, după opt ani de la plecarea din România, că a meritat?
● Răspuns: Asta este o întrebare foarte grea. Poate nici până la sfârşitul vieţii mele n-am să justific durerea şi n-am să înţeleg de ce trebuie omul să facă aceşti paşi. Mult mai fericit aş fi dacă aş putea fi acasă şi să am aceleeaşi condiţii de viaţă, aceleaşi satisfacţii cum am acum în America. Desigur, dacă te gândeşti, şi mă gândesc, la partea materială, la partea de viaţă democratică liniştită, fără griji pe care o trăiesc, sută la sută spun că merită. Dar, dacă mă gândesc la frustrare, neavând prietenii de altădată, neavând familia, neavând ţara mea natală în jurul meu, este foarte greu şi este un sacrificiu prea mare pentru orişicine care trebuie să facă acest pas".
Ecoul gestului Nadiei a fost la fel de mare şi pe alte meridiane.
La 29 noiembrie postul de radio France Internationale difuza o relatare a Ancăi Adamescu în cadrul unei rubrici intitulate "Stop-cadru pe Nadia Comăneci", din care cităm:
"Lumea liberă s-a îmbogăţit de aseară cu un nume de seamă, cel al Nadiei Comăneci, nume ce va rămâne magic pentru totdeauna în lumea sportului mondial. Mai mult decât o campioană, mai mult decât prima gimnastă a Jocurilor Olimpice din această a doua jumătate a secolului, ea rămâne ca o stea care încă mai face lumea să viseze. Nadia Comăneci a trecut deci în Vest nu pentru că nu locuia bine ori nu avea maşină, căldură sau nu avea ce mânca. Nu! În România Nadia era o privilegiată faţă de restul populaţiei, dar voia libertate. I se interzicea să se ducă până în Ungaria.
Şi iată că, la 29 de ani, Nadia îşi ia inima în dinţi şi alege libertatea cu riscul vieţii, căci a trecut clandestin în Ungaria, iar Securitatea conducătorului de la Bucureşti care, odată, îşi miza propria celebritate în Occident pe munca, eforturile şi talentul acestei fetiţe de 15 ani, «zâna de la Montreal», Securitatea românească este deci în stare de alertă."
La 30 noiembrie, Le Monde publica articolul "Unde se găseşte Nadia Comăneci?" dimpreună cu o tabletă semnată de Claude Sarrote şi intitulată "Salt periculos", care începea astfel: "Nu înţeleg. De ce este Nadia Comăneci în primejdie de moarte? De ce îi vor pielea serviciile secrete române?".
În opinia autorului, "evadarea ei anunţă o altă revelaţie, mai dramatică, mai spectaculoasă, riscând să arunce în aer toată prăvălia. El se pregăteşte de plecare! El, «geniul Carpaţilor», îşi ia tălpăşiţa în Vest, unde un editor îi oferă 100 milioane dolari pentru a-şi scrie memoriile".
Liberation îi dedica o pagină întreagă, sub titlul "Nadia Comăneci îşi ia zborul în Vest", în vreme ce L'Equipe publica pe prima pagină un uriaş portret al Nadiei, sub titlul "Comăneci, marele salt". În interior, ziarul mai consacra evenimentului o întreagă pagină cu titlul "Marea evadare". Cel mai aspru comentariu la adresa regimului comunist din România venea din partea ziarului L'Humanite prin articolul "Un star părăseşte întunericul".
Le Figaro consacra o întreagă pagină a ediţiei de la 1 decembrie fugii Nadiei. Sub portretul gimnastei, câteva rânduri rezumau telegrafic evoluţia ei: "Perfecţiunea la Montreal, deziluzia mai târziu. O campioană a aflat ce înseamnă să sufere. Ea a ales libertatea". Sub titlul "Ca într-un film de spionaj",
Le Figaro titra: "Dramele ne vin acum din Europa de Est, nu de la Hollywood. În România se petrec adevărate scenarii de cinema. Fosta campioană a scăpat din ţară miercuri, după ce fusese eroina sistemului socialist. Realitatea întrece ficţiunea. Multe episoade din viaţa Nadiei sunt mai mult decât româneşti". Le Figaro mai cita o primă tentativă de fugă a campionei, prinsă de Securitate şi torturată de fiul preşedintelui Ceauşescu, conchizând însă: "E greu să deosebeşti adevărul din mulţimea de zvonuri care circulă în legătură cu Nadia". În Marea Britanie, ziarele de mare tiraj au declanşat o campanie de presă, consacrând subiectului comentarii în prima pagină sau în primele două.
În preajma chioşcurilor de ziare din centrul Londrei au fost expuse, începând de la 30 noiembrie, panouri cu reclame privind conţinutul ziarelor de seară, preluând cu litere de 10-15 centimetri înălţime titluri de senzaţie din Evening Star: "Echipa de răpitori pe urmele Nadiei", "Te întorci acasă sau mori".
Cotidianul Times a relatat despre declaraţia făcută în Camera Comunelor, la 29 noiembrie, de către William Waldergrave, ministru de stat la Foreign Office, care s-a angajat că "vor fi exercitate presiuni asupra Guvernului român cu orice prilej, în legătură cu încălcarea drepturilor omului". În acelaşi context, deputatul laburist Paul Flynn a cerut Guvernului "să iniţieze o cruciadă paneuropeană folosind posturile de radio şi presiuni internaţionale pentru a-i influenţa pe români şi încuraja în mersul lor spre democraţie". The Independent publica un articol, semnat de Imre Kovacs din Budapesta, intitulat: "România pierde cea mai bună reclamă".
De asemenea, ziarele The Guardian, The Daily Telegraph şi The Financial Times îşi însoţeau comentariile despre plecarea Nadiei cu aprecieri cât se poate de dure cu privire la regimul politic din România.
Europa Liberă transmitea, la 3 decembrie 1989, în cadrul buletinului de ştiri de la ora 18:00, ştirea că directorul executiv al federaţiei de gimnastică din Statele Unite ale Americii a declarat că organizaţia sa este gata s-o ajute pe gimnasta Nadia Comăneci să se stabilească la Indianapolis, "unde este centrul federaţiei".
În aceeaşi zi, postul de radio BBC, în cadrul programului în limba română de la ora 20:30, transmitea un amplu comentariu pe marginea unui interviu acordat de Nadia duminicalului The Mirror, publicat pe prima pagină dimpreună cu fotografia gimnastei. Potrivit ziarului amintit, odiseea Nadiei "este una din fugile cele mai celebre din analele războiului rece".
Iată, pe larg, comentariul BBC-ului:
"Cel care a pus la cale întreaga operaţiune clandestină, Constantin Panait, în vârstă de 34 de ani, cu care Nadia intenţionează să se căsătorească, a întâlnit-o pe Nadia în România în urmă cu şase ani şi i-a propus în secret, încă de pe atunci, s-o scoată peste graniţă. Împreună cu şase prieteni au părăsit Bucureştiul la bordul unui automobil închiriat. Panait i-a dat jos la vreo 10 km de Timişoara şi la vreo 18 km de frontiera cu Ungaria şi pe la miezul nopţii grupul a început să mărşăluiască, urmând timp de trei ore un ghid, unul din partea locului şi prieten cu Panait. Au străbătut câmpuri şi râuri îngheţate, explică Nadia, şi puteau auzi în depărtare lătratul câinilor grănice-rilor, după care ghidul şi-a luat rămas-bun de la grup. Au mers aşa la voia întâmplării până la 6:00 dimineaţa, când au putut vedea o împrejmuire de sârmă ghimpată şi au străbătut fâşia arată a no man's land-lui, într-un punct situat la vreo 32 km de locul unde trebuia să-i aştepte Panait cu maşina, respectiv în Szeged. O oră mai târziu, grupul de fugari a fost oprit de o patrulă ungurească şi dus la sediul miliţiei din Szeged. Ungurii i-au dat Nadiei hârtii de identitate şi au găzduit-o în Hotelul Royal din Szeged, unde l-a reîntâlnit pe Panait. În ziua următoare, cei şapte fugari au plecat cu maşina spre graniţa austro-ungară, pe care au trecut-o din nou pe jos, fără probleme de data aceasta, Constantin pescuindu-i din nou de cealaltă parte a frontierei. Miercuri dimineaţa, Panait şi Nadia s-au prezentat la Ambasada americană din Viena pentru a cere azil politic. Dar, spre marea lor dezamăgire, ambasada era închisă. A doua zi Nadia a fost primită cu braţele deschise de americani. După cinci zile de groază, Nadia Comăneci era, în sfârşit, liberă. «Pentru prima oară în viaţa mea puteam spune ce gândesc, puteam vorbi despre orice, fără să mă uit peste umăr», mărturisea Nadia reporterului de la The Mirror. Două lucruri au determinat-o să fugă, explica ea: faptul că i se interzisese să călătorească în străinătate şi să spună ce gândeşte".
În Spania, articolele şi comentariile din mass-media au avut un caracter preponderent politic, semnificativ în acest sens fiind articolul "Fuga Nadiei", publicat de ziarul ABC sub semnătura lui Frederico Jimenez Losanto.
În Suedia, emisiunile de televiziune şi ziarele Dagens Nyheter şi Svenska Dagbladet au menţionat "originea maghiară" a Nadiei, gimnasta fiind prezentată drept "Ilona Kemenes". Ziarele de seară Aftonbladet şi Expressen preluau afirmaţiile cotidianului britanic Daily Express despre "Poterele speciale ale morţii", care ar avea misiunea să o aducă în ţară pe gimnastă.
Ziarul elveţian La Tribune de Geneve a publicat la 30 noiembrie unele declaraţii ale lui Bela Karoly, potrivit căruia Nadia "ar putea fi asasinată de Securitatea română şi de aceea face tot posibilul să o întâlnească pentru a o împiedica să vorbească". Bela Karoly a mai arătat că "era de aşteptat o asemenea hotărâre din partea Nadiei Comăneci după realegerea lui... Ceauşescu în fruntea partidului, în timp ce în ţară viaţa a devenit tot mai grea, poporul suferind, iar atleţii sunt manipulaţi ca marionete". În Le Matin, redactorul-şef, E. Lehmann, publica un articol deosebit de dur referitor la situaţia din România.
În Italia, mass-media au acordat, la 30 noiembrie 1989, spaţii largi plecării din România a sportivei Nadia Comăneci. Ziarele de mare tiraj Corriere della Sera, La Republica, Il Messagero, precum şi posturile de televiziune TG-1, TG-2 şi TG-3 au prezentat ample comentarii despre activitatea şi succesele Nadiei.
Şi presa din ţările (încă!) socialiste a relatat pe larg despre părăsirea României de către Nadia. Spaţiul cel mai amplu a fost consacrat evenimentului de presa maghiară, fără îndoială pentru faptul că drumul spre libertate ales de Nadia a purtat-o pe teritoriul Ungariei, dar şi pentru a relua o serie de speculaţii mai vechi referitoare la originea etnică a Nadiei.
Principalele cotidiene maghiare au relatat în numerele de joi şi vineri "cazul Nadia Comăneci", relatările cele mai amănunţite regăsindu-se în cotidianul Nepsport. Într-o emisiune de la 1 decembrie postul de radio Kossuth îl cita pe antrenorul Bela Karoly, susţinând că Nadia Comăneci s-ar afla la Ambasada SUA din Berna (Elveţia), neuitând să adauge că numele gimnastei este, de fapt, Nadia Kemenes. Acelaşi post de radio a difuzat şi un interviu acordat de Zoltan Csaki, fost angajat al Radioteleviziunii Române timp de 18 ani, stabilit în Ungaria în februarie 1989. Întrebat fiind "Ce ai simţit când ai auzit de refugierea în Ungaria a Nadiei Comăneci?", acesta a oferit următorul răspuns: "Ea este ceangău din Oneşti. Se spune că bunicii ei au fost maghiari. Foarte demult, în anii '70, am realizat un interviu cu ea la şcoala de gimnastică a lui Bela Karoly. Era foarte mică atunci. A vorbit româneşte. Adevărul este că niciodată nu am stat singuri de vorbă, doar cu ea. Referitor la refugierea ei, trebuie să spun că nu a avut probleme materiale în România, ci a ales libertatea".
În URSS, ziarul Trud, organ de presă al sindicatelor, a difuzat în numărul de joi, 30 noiembrie, o scurtă ştire transmisă de TASS, preluată după primele relatări ale MTI, iar în numărul de a doua zi a inclus o corespondenţă din Budapesta conform căreia "gimnasta nu a putut să se împace cu faptul că i s-au pus întrebări despre relaţiile sale foarte apropiate cu familia... Ceauşescu".
Ştirea TASS a fost reprodusă şi de cotidianul Soţialisticeskaia Industria în numărul său de joi. Un material mai amplu a fost inserat în numărul de vineri, 1 decembrie, al ziarului Sovetski Sport, care cataloghează dispariţia Nadiei drept senzaţională. Autorul articolului, A. Vladîkin, după o scrută biografie a sportivei, menţionează ipoteza că Nadia "a fost depistată de serviciile de specialitate româneşti şi adusă în România". Totodată, citând agenţia France Press, ziaristul sovietic sublinia: "Nadia Comăneci, care avea strânse legături cu familia... (Ceauşescu), având absolut tot ce-şi dorea, a preferat libertatea". Radio Moscova a difuzat în buletinele de ştiri în limba engleză la 30 noiembrie informaţia cănform căreia: "Cunoscuta gimnastă română Nadia Comăneci, câştigătoare a numeroase competiţii internaţionale şi campioană la Montreal, a cerut azil politic în Ungaria. Şase cunoscute gimnaste române au trecut graniţa din România în Ungaria".
Florian Banu
Citește pe Antena3.ro
