x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Fulgii de cartofi mi-au salvat prestigiul

0
23 Sep 2009 - 00:00
Lipsa cartofilor devenise de-a dreptul enervantă. Erau baza tuturor preparatelor. Fără ei nu se lega mai nimic! E drept că aveam două conserve cu carne de vită, obţinute cu greu de la o cunoştinţă care abia venise din Chişinău, dar trebuia să le "lungesc" cu ceva abia la sfârşit de săptămână. O zi mergeau nişte paste, a doua zi orez, dar a trei zi? Musai cartofi! Până atunci, ce era de făcut? Tot "familionul" avea să cârtească şi prestigiul meu ar fi avut de suferit!

Am pornit în căutarea cartofilor. Aş! N-am găsit nici coajă! La întoarcere, am trecut iar pe la Nea Gheorghe, de la aprozarul nostru, care mi-a zis că are fulgi de cartofi şi că sunt foarte buni. Mi-a arătat un sac mare, din hârtie, plin cu fulgi. Mi-a dat să aleg un pliant, dintr-un teanc. În pliant era menţionat modul de preparare. Am gândit că n-o fi dracul atât de negru şi că ar trebui să încerc. Să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele şi să-mi pun la contribuţie experienţa şi imaginaţia.

Am luat un kilogram de fulgi şi, cu mult curaj, am plecat acasă. De cum i-am pus pe masă, am observat că aveau unele mici chestii negricioase şi m-am apucat să le îndepărtez. Mi-a luat aproape o oră, dar erau acum curaţi. Am pus la fiert ceapa, morcovul, păstârnacul, ardeii graşi, apoi roşiile, ce mai... tot zarzavatul pentru o ciorbiţă, la care aveam să pregătesc nişte găluşte din fulgi, care să pară cartofei.

Am pus apă la fiert, pentru fulgi. Am aşteptat, după ce a clocotit apa, ca să se răcorească puţin, conform instrucţiunilor şi apoi am turnat-o peste trei căni de fulgi, într-un vas. I-am lăsat să se hidrateze, apoi i-am amestecat bine cu o furculiţă şi le-am pus un praf de sare. Nu arătau prea bine şi, ca să nu apuc să mă întristez, le-am adăugat o lingură de margarină, un ou şi o cană cu făină. Am amestecat totul bine până am obţinut un aluat, din care am construit biluţe potrivite, cât să semene a cartofei. Le-am pus la fiert în apă cu sare şi, când erau aproape fierte, le-am pus în oala cu legumele gata fierte, ca să-şi tragă gustul şi să se fiarbă bine. Am adăugat şi borşul. Gata ciorbiţa!

Da, cu asta am terminat, dar cu felul doi? Ce puteam să fac în afară de piure? Nu mai vorbesc de faptul că acesta nu ar fi avut gustul, culoarea şi... ce mai vorbă, s-ar fi găsit careva să cârtească şi să mă enerveze răsco­lind cu furculiţa şi strâmbând boticul. Mi-a venit ideea să fac o musaca din legume! Piureul nu s-ar vedea şi ar avea şi un gust mult mai bun.

Plină de elan şi dorind să influenţez în bine rezultatul muncii mele, am purces la prepararea legumelor. Am luat o cutie mică de mazăre verde foarte fină, pe care am undit-o în puţin ulei şi apoi am scurs-o, în acelaşi ulei, am undit şi o cutie de fasole verde chinezească, din cea fină, apoi am scurs-o şi pe asta. Am tocat felioare trei cepe, am ras trei morcovi şi am tăiat cubuleţe trei ardei graşi. Le-am undit în acelaşi ulei. Când s-au înmuiat bine, am pus şi cinci căţei de usturoi, bine tocaţi, am amestecat toate legumele şi le-am dres de sare şi piper. Mmm! Îmi venea să le mănânc aşa cum erau!

Am uns o cratiţă cu puţină margarină şi am pus un strat cam de două degete grosime, de piure preparat din fulgi cu apă, cu margarină şi un ou, peste care am turnat toate legumele, am montat un strat de felii de roşii fără piele, apoi am pus alt strat de piure la fel de gros, am uns cu puţin ulei şi am dat totul la cuptor. În timpul cât a stat la cuptor musacaua, am curăţat de piele şi am tăiat rondele subţiri alte roşii pe care le-am montat deasupra, după douăzeci de minute, timp în care ea s-a copt. Mirosea tulburător de bine! Am scos-o, am ornat-o frumuşel cu roşii, apoi am mai dat-o pentru zece minute la cuptor ca să se coacă şi ele. Când am scos-o fierbinte şi mirositoare, i-am presărat peste roşiile rumenite uşor un strat fin de mărar şi pătrunjel mărunt tocat. Ce mai calea-valea, era o operă de artă! Ca să-mi asigur liniştea sufletească şi să-mi atâmpăr curiozitatea, am înfipt în "operă" un cuţit şi am scos o felie ca de tort, pe care am pus-o pe farfurie. Am atacat-o fără milă. Mda! Pot să spun că prestigiul meu era salvat! Era minunată!
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de