Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu 20 de ani în urmă, prin zona Bacăului, cei de la ocoalele silvice se foloseau de localnici, pentru a culege, la normă, fructele de pe parcelele cu mure, zmeură şi afine, special cultivate. Erau plătiţi în bani sau cu o cantitate anume de fructe. Aşa se face că, o mulţime de femei şi copii, cu buletin, chiar şi familii întregi, porneau la cules fructe. Munca era pentru o zi întreagă, cu o pauză de masă, la prânz.
Femei şi copii, umblau printre rugii ghimpoşi de mure, îmbrăcaţi în haine dintre cele mai ponosite, pentru că era aproape imposibil să nu-ţi agăţi o mânecă, un pantalon sau un batic. Unele femei, care au mai lucrat acolo şi aveau mai multă experienţă, luau pe lângă sticla cu apă pentru băut şi câte o sticluţă cu spirt, un ghem de vată şi o faşă. Asta pentru cazul în care, zgârieturile erau mai adânci şi sângerau tare.
Florica Pârvu, avea patru nepoţi care-şi petreceau vacanţele la ea, la ţară. Locuiau la oraş, în Bacău. Vara asta erau tot la ea şi-şi petreceau timpul ca toţi copiii, jucându-se. O vecină, a trecut pe seară şi i-a spus că a început culesul la mure şi a întrebat-o dacă vrea să meargă. Copiii s-au oferit, numai că bunica, ştia ce greu este, aşa că le-a retezat-o scurt şi a zis că se duce numai ea, iar ei trebuie să stea cuminţi acasă, până vine. Femeia a plecat când nu se luminase de ziuă, împreună cu vecina. S-au întors pe seară, frânte de oboseală, dar cu ceva bănuţi în buzunar. A doua zi, aveau să se ducă iar.
Pe Florica o aşteptau cu nerăbdare nepoţii care prăduiseră toată mâncarea şi erau numai guri flămânde pentru că nu le ajunsese mămăliga. Le-a încropit de mâncare, s-au spălat şi s-au culcat toţi. La ora 4:00, Florica s-a sculat, a pregătit o mămăligă mare, a fiert câteva ouă şi ceva de mâncare pentru copii. A tăiat în două mămăliga cea mare, jumătate a lăsat-o pe masă, ca să o mănânce copii iar cealaltă jumătate a învelit-o cu un prosop, ca să nu se usuce şi a pus-o în cuptorul sobei. Pentru masa de peste zi nepoata cea mare avea ce să le pună pe masă. Şi mămăligă suficientă.
Florica îşi pusese ceva în gând, aşa că nu-şi mai luase sacoşă pentru pacheţelul cu măncare ci un coş de nuiele. A venit vecina la poartă şi au plecat la cules mure. Pe drum tot apăreau oameni şi de pe la alte case, ce-şi dădeau bineţe, formând un şir mormăitor.
Ajunşi la lot, se împrăştiau, ţinându-se în grupuri, pe familii sau cunoscuţi, ca să se poată ajuta la caz de nevoie. De cum intrau în lot, culegeau tăcuţi fructele încă pline de rouă apoi, limbile se dezlegau, începeau a-şi spune una-alta, glumeau. Pe măsură ce se apropia ora de pauză, mâinile erau din ce în ce mai murdare şi dureroase iar foamea îi răscolea. Fluierul şefului de lot anunţa pauza. Unii mâncau pe unde se aflau. Florica şi vecina, au rămas pe loc. Au mâncat repede şi s-au apucat de treabă. Au avut spor şi au luat bani buni, dar şi câte un coş plin cu fructe.
Când a ajuns acasă, Florica a pus pirostriile şi ceaunul cel mare în care a răsturnat murele, peste care a pus zahăr. Copiii mozoliţi pe mâini şi la guri, de murele pe care le luaseră deja, din coş, priveau nerăbdători la ceaunul ce se încinsese. Zahărul se dusese la fundul vasului şi bunica amesteca cu grijă, să nu cadă nici o mură. Curând gemul s-a legat. Bunica îi pusese şi zahăr vanilat ce-l făcea să miroasă îmbietor. Tensiunea nerăbdării copiilor se simţea în aer. După ce l-a considerat bine legat, femeia a scos jarul şi a lăsat ceaunul să se răcească. S-a dus la cuptorul unde lăsase mămăliga, a pus-o pe masă, a tăiat felii grosuţe şi a dat la fiecare câte una. A pus pe fiecare felie câte o lingură de gem fierbinte. Doamne! Ce minunat mirosea şi ce gust divin avea! Ce dacă, un firicel de sirop mai rebel se scurgea într-o parte? Imediat un vârf de limbă avea să-l culeagă, gata răcorit, de mămăliga rece. Amestecul cald al gemului, dulce-acrişor-parfumat, cu mămăliga rece, uşor sărată, ce se topea în gură, îi îmbăta pe copii. Ce minunată prăjitură! Le-a rămas şi acum în suflet.
