Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o săptămână înainte de începerea Congresului al XIV-lea al PCR, Nicolae Ceauşescu i-a anunţat pe membrii Comitetului Politic Executiv despre intenţia sa de a discuta din nou cu sovieticii pe tema tezaurului României trimis la Moscova, în 1917, de Guvernul României şi nerestituit de Lenin după încheierea primului război mondial.
Totodată, liderul PCR dorea să discute cu Mihail Gorbaciov despre situaţia cetăţenilor din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. "Trebuie să le asigure folosirea limbii - declara Nicolae Ceauşescu la 13 noiembrie 1989 -, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei înşişi spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România".
În opinia lui Nicolae Ceauşescu, problemele existente în RSS Moldovenească puteau fi rezolvate prin anularea imediată, de Mihail Gorbaciov, a Pactului "Ribbentrop-Molotov", semnat la 23 august 1939 de miniştrii Afacerilor Externe ai Germaniei şi URSS - Joachim von Ribbentrop, respectiv Viaceslav Molotov.
Liderul PCR a menţionat în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989 că nu a inclus problemele respective în raportul pe care îl întocmise pentru Congresul al XIV-lea. De asemenea, Ceauşescu a declarat că nu dorea să prezinte public, în acel moment, nemulţumirile sale faţă de modul cum gestiona Mihail Gorbaciov situaţia tensionată din RSS Moldovenească. Un fragment din stenograma reuniunii respective îl redăm alăturat.
Trei zile mai târziu, membrii Comitetului Politic Executiv au fost convocaţi de urgenţă de Nicolae Ceauşescu din cauza demonstraţiilor care au avut loc în faţa ambasadelor României de la Moscova, Budapesta, Praga şi Berlin.
În opinia liderului PCR, sovieticii dirijau din "umbră" pe manifestanţii care protestau împotriva realegerii sale în funcţia de secretar general al partidului (Congresul al XIV-lea al PCR urma să înceapă la 20 noiembrie 1989). "Este clar - declara Nicolae Ceauşescu la 16 noiembrie 1989 -, în Uniunea Sovietică sunt cercuri care regizează şi desfăşoară toată această activitate. Şi un ziar japonez a spus că toate aceste acţiuni sunt dirijate de Gorbaciov".
Să fi aflat, oare, Mihail Gorbaciov, indirect sau direct, de la un participant la şedinţa Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, despre intenţiile secrete ale lui Nicolae Ceauşescu faţă de tezaurul pierdut al României şi contestarea publică a Pactului "Ribbentrop-Molotov"? Din păcate, până în prezent nu s-a găsit nici o dovadă care să confirme sau să infirme o asemenea ipoteză.
Ceea ce ştim sigur este faptul că, la 27 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dovedit lipsă de tact prin trimiterea unei scrisori jignitoare lui Mihail Gorbaciov. Aceasta a constituit un răspuns la scrisoarea primită de la liderul sovietic la 23 noiembrie 1989, chiar în timpul Congresului al XIV-lea, prin care Ceauşescu era informat despre desfăşurarea la Malta a unei reuniuni sovieto-americane (2-3 decembrie 1989).
Deşi era bine intenţionat, dorind apărarea intereselor naţionale ale României, liderul PCR nu a reuşit să depăşească limitele caracterului şi pregătirii sale intelectuale. Mult prea încrezător în aprobările tacite (şi meschine) ale membrilor Comitetului Politic Executiv (interesaţi mai curând de menţinerea lor în vârful nomenclaturii PCR, în scopul păstrării privilegiilor şi avantajelor materiale oferite de partid), Nicolae Ceauşescu a săvârşit o gravă greşeală diplomatică faţă de Mihail Gorbaciov.
O lună mai târziu, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte împreună cu soţia sa, iar executarea sentinţei a avut loc într-o cazarmă din Târgovişte. După cum menţiona Gelu Voican-Voiculescu într-un volum autobiografic, sentinţa a fost stabilită într-o toaletă a Ministerului Apărării Naţionale, în cursul unei discuţii dintre Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Iliescu şi Gelu Voican-Voiculescu. Singura persoană care a votat împotriva executării soţilor Ceauşescu ar fi fost Ion Iliescu.
La rândul său, Petre Roman a afirmat în repetate rânduri că Ion Iliescu s-a pronunţat împotriva executării soţilor Ceauşescu. Totodată, fostul prim-ministru a declarat că s-a situat de partea lui Ion Iliescu în momentul în care s-a discutat despre lichidarea imediată, fără un proces, a cuplului prezidenţial.
Din păcate pentru Nicolae Ceauşescu, liderii politici din Europa şi America de Nord nu puteau fi de acord cu iniţiativele celui supranumit în mass-media occidentală "Dracula din Carpaţi". Prin punerea sub semnul întrebării a graniţei existente între România şi URSS, Nicolae Ceauşescu devenea un pericol foarte grav pentru status quo-ul european, recunoscut în mod oficial la Helsinki (1 august 1975) de conducătorii tuturor statelor europene (inclusiv de Nicolae Ceauşescu) - mai puţin Albania - şi de cei ai SUA şi Canadei.
Totodată, la sfârşitul anului 1989, susţinerea publică a lui Nicolae Ceauşescu de către conaţionalii săi era afectată profund de seria deciziilor catastrofale pe care preşedintele României le-a impus în anii '80 pentru a scoate ţara dintr-o criză economică provocată, parţial, chiar de planurile naţionale de dezvoltare economică puse în practică de acesta în perioada 1965-1980.
Citește pe Antena3.ro
