x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Haltă la stână!

0
03 Noi 2009 - 00:00
"Întâmplător, în ziua de 19 septembrie 1989, mă aflam în trenul 1322, care circulă pe ruta Giurgiu - Bu­cu­reşti Progresu. La ora 17:22, nu mică mi-a fost mirarea văzând cum garnitura opreşte în plin câmp, între Co­ma­na şi Grădiştea, în dreptul unei stâni de oi.

Fireşte, am privit pe fereastră să aflu ce se întâmplă. Ca mine, toţi cei­lalţi călători. Ei bine, ce credeţi că am văzut? Unul dintre mecanicii locomotivei a coborât şi s-a dus la stâna în dreptul căreia oprise. După circa 7 mi­nu­te, s-a întors cu o sacoşă plină cu brân­ză cumpărată de la baci. Cum e posibil, m-am întrebat, şi continuu să mă întreb, ca să confunde cineva o garnitură de tren cu un autoturism pe care îl poate opri unde doreşte?

Ce părere au cei doi conductori care au însoţit trenul şi sub privirea cărora s-a desfăşurat episodul descris? Ca să nu mai vorbim despre părerea conducerii Regionalei Căi Ferate Bu­cu­reşti!" Ca răspuns la scrisoarea lui Petru Bârsan din Luduş, IEIRI EDEET Târgu-Mureş ne comunică: "Reclama­ţia este întemeiată şi abonatul a fost invitat cu prima scrisoare de răspuns pentru a se recalcula factura care a fost emisă pe baza unui consum mai ridicat într-un trimestru anterior".

Cum nu înţelegeam ce este cu "prima scrisoare de răspuns", am recitit atent adresa primită. Redăm întocmai paragraful care ne-a explicat misterul: "Scrisoaeea care a parvenit redacţiei dumneavoastră este al treilea exemplar al unei scrisori care a fost trimisă întreprinderii noastre şi redacţiei ziarului local Steaua Roşie şi la care s-a răspuns prin adresele 7.526 de la 25 septembrie şi, respectiv, 7.838 de la 25 septembrie 1989". O regulă elementară de conduită ne cere ca atunci când ne adresăm unui for să aşteptăm răspunsul. Înaintea so­li­ci­tării adresate altei instituţii în aceeaşi problemă, nu? Din păcate, Petru Bârsan nu este unicul cititor al revistei care nu cunoaşte regula amintită!
R. Manolescu - Flacăra, nr. 44/1989
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de