Haltă la stână!

"Întâmplător, în ziua de 19 septembrie 1989, mă aflam în trenul 1322, care circulă pe ruta Giurgiu - Bu­cu­reşti Progresu. La ora 17:22, nu mică mi-a fost mirarea văzând cum garnitura opreşte în plin câmp, între Co­ma­na şi Grădiştea, în dreptul unei stâni de oi.

Fireşte, am privit pe fereastră să aflu ce se întâmplă. Ca mine, toţi cei­lalţi călători. Ei bine, ce credeţi că am văzut? Unul dintre mecanicii locomotivei a coborât şi s-a dus la stâna în dreptul căreia oprise. După circa 7 mi­nu­te, s-a întors cu o sacoşă plină cu brân­ză cumpărată de la baci. Cum e posibil, m-am întrebat, şi continuu să mă întreb, ca să confunde cineva o garnitură de tren cu un autoturism pe care îl poate opri unde doreşte?

Ce părere au cei doi conductori care au însoţit trenul şi sub privirea cărora s-a desfăşurat episodul descris? Ca să nu mai vorbim despre părerea conducerii Regionalei Căi Ferate Bu­cu­reşti!" Ca răspuns la scrisoarea lui Petru Bârsan din Luduş, IEIRI EDEET Târgu-Mureş ne comunică: "Reclama­ţia este întemeiată şi abonatul a fost invitat cu prima scrisoare de răspuns pentru a se recalcula factura care a fost emisă pe baza unui consum mai ridicat într-un trimestru anterior".

Cum nu înţelegeam ce este cu "prima scrisoare de răspuns", am recitit atent adresa primită. Redăm întocmai paragraful care ne-a explicat misterul: "Scrisoaeea care a parvenit redacţiei dumneavoastră este al treilea exemplar al unei scrisori care a fost trimisă întreprinderii noastre şi redacţiei ziarului local Steaua Roşie şi la care s-a răspuns prin adresele 7.526 de la 25 septembrie şi, respectiv, 7.838 de la 25 septembrie 1989". O regulă elementară de conduită ne cere ca atunci când ne adresăm unui for să aşteptăm răspunsul. Înaintea so­li­ci­tării adresate altei instituţii în aceeaşi problemă, nu? Din păcate, Petru Bârsan nu este unicul cititor al revistei care nu cunoaşte regula amintită!
R. Manolescu - Flacăra, nr. 44/1989