Ioan Druţă pregătea vizitele lui Gorbaciov la Roma, Vatican şi Malta

În perioada vizitei lui Mihail Gorbaciov la Malta,  Radio Europa Liberă a di­fuzat un eseu al scriitorului ro­mân şi cetăţean sovietic Ioan Druţă. Apro­piat al lui Gorbaciov, Druţă denunţa rea­lităţile de dincolo şi de din­coace de Prut. Lectura a produs reacţii puterni­ce în România în­ce­pu­tu­lui de decembrie 1989. Despre acest episod am gă­sit informaţii în car­tea lui Vartan Ar­a­chelian "Revo­lu­ţia şi per­sonajele sale".

"● N.C. Munteanu: Un important scrii­tor român, Ioan Druţă, un mare dramaturg şi un ma­re romancier - pe care noi de multă vreme am vrut să-l abordăm, deoa­rece călătorea deseori la Paris, un­de i s-a şi jucat o piesă, şi stătea de vor­bă cu colegii noştri de la Paris, chiar şi cu Gelu Ionescu a avut lungi convorbiri telefonice, ştiam ce se în­tâmplă în Uniunea Sovietică cu glasnostul, dar întotdeauna a refuzat să vorbească efectiv. A zis: «O să vină şi timpul ăla!».

● Emil Hurezeanu: Ioan Druţă era prieten cu Gorbaciov.

● Vartan Arachelian: Asta voiam să spun şi eu, că era în anturajul lui.

● N.C.Munteanu: În noiembrie am primit brusc de la Roma un telefon că vrea să vorbească.

● Emil Hurezeanu: După Congresul al XIV - lea.

● N.C. Munteanu: Da. Era acolo şi pre­gătea vizita lui Gorbaciov la Roma, la Vatican şi în Malta. Noi am stabilit în­tre­­bările, de comun acord, întrebări care au căzut baltă, fiindcă a spus: «Eu am scris un eseu». Ne-a citit binecu­nos­cutul eseu «Cine a stins lumina». Ne-a plăcut foarte mult şi a îns­păi­mântat în România, pentru că la acea vreme ceea ce se întâmpla în Moldova era un semn pozitiv pentru noi, şi exemplar felul în care ei se luptau cu imperialismul rusesc.

● Emil Hurezeanu: Nu, era vorba despre ce nu se întâmpla în România, nu despre ce se întâmplă în Moldova.

● Nestor Rateş: În Moldova a început mult mai devreme. Primele mesaje din Moldova le-am primit în februa­rie '89, şi chiar am procurat cinci sau şase telefoane ale unor intelectuali care demonstrau la Chişinău.
Ţin minte că am sunat, era extraordinar de greu de prins Chişinăul, calitatea convorbirilor era groaznică, dar până la urmă am prins la nimereală. Am prins un telefon, s-a întâmplat să fie actorul Fusu. Mi-a răspuns soţia lui. Noi, obişnuiţi cu teama şi grija pentru ascultătorii noştri din România, am început prin a-i spune: "Acesta e un telefon din München ...". "A! - zice. Din München? Cine e acolo?" "Vedeţi, ştiţi, din Munchen..." "Spune, domnule, cine este?" "Europa Liberă" "Am înţeles! Cine e la telefon?" "Rateş!" - zic eu. "Păi spune, domnule, aşa!" Ceva nemaiauzit!

● N.C. Munteanu: O deschidere extraordinară.

● Nestor Rateş: Nouă ni s-a părut aşa, ceva ... Moldova este un moment extraordinar, şi exemplar - cum ai spus - pentru că noi am vorbit tot timpul.

● Vartan Arachelian: Povestea cu Druţă are şi o conti­nuare?

● N.C. Munteanu: Deci am dat acel eseu care a avut un foarte mare impact în România.

● Vartan Arachelian: Era un gest de influenţă al lui Gorbaciov?

● N.C. Munteanu: Nu am de unde să ştiu şi nu pot să mă pronunţ.

● Vartan Arachelian: Nu, dar folosind regula epilogului, s-ar putea spune că da, nu-i aşa?

● Emil Hurezeanu: Agent de influenţă involuntară. (...) În ce priveşte agenţii de influenţă - deliberaţi, involuntari sau voluntari. Druţă a fost însoţit şi în toamna lui 89, şi mai târziu, în toamna lui 90, când el a revenit cu un mesaj, un mesaj venit din partea unui om relativ necunoscut, sau complet necunoscut nouă, care se numea Ilia Constantinovschi.

● Vartan Arachelian: Mi se pare că e un traducător de li­teratură ro­mâ­nă.

● N.C. Munteanu: Ar fi puţin pe lângă ce a fost el în anii 50. Colonel NKVD la Bucureşti, dar dintr-ăştia au fost mulţi. Corespondent TASS. El putea să fie foarte bine in­ten­ţionat; în orice caz, ar fi vrut să in­tre în contact cu noi. Acest lucru s-a întâmplat dar nu a intrat şi pe post."
Fragmente din cartea "În faţa dumneavostră. Revoluţia şi personajele sale" Vartan Arachelian, Editura Nemira, 1998, p. 32-34