Jurnalul zilei: 27 ianuarie 1989

În afara ţării, ca şi-năuntru, despre pe­rechea prezidenţială circulau fel de fel de zvonuri, care mai de care mai in­credibile. Sursa unora dintre fantas­ma­gorii era "fugarul" Pacepa, care pu­blicase în Occident, în 1987, în volumul "Orizonturi roşii", amănunte din in­­timitatea Ceauşeştilor.

Scriitoarea Ga­briela Melinescu, aflată în exil în Sue­dia, era şocată de lectura destăi­nui­rilor fostului general de Securitate: "Pasiunea pentru diamante a «Le­nuţei» e descrisă în toată vulgaritatea şi monstruozitatea ei, scrie în jurnal poeta. Se pare că înghiţea diamante pentru a face cât mai strălucitoare scaune în fiecare dimineaţă, dându-şi astfel un statut divin. Banditism, perversitate ieşind din oameni simpli, săraci cu duhul, degradaţi de puterea nemăsurată pe care şi-au acordat-o singuri prin impunerea terorii."

"Panoul de onoare"
În România în schimb, în presa zilei, nu găseai nimic din comentariile defavorabile ale presei străine. În "multilateral-dezvoltata societate" totul de­cur­gea conform planului. Bă­tălia pentru îndeplinirea cincinalului şi edificarea societăţii "omului nou" conti­nua cu acelaşi zel. Lectu­rând presa epo­cii, ai impresia că toţi mun­ceau cu sârg pentru a fi remarcaţii rubricii "Fapte de muncă la panoul de onoare". Astfel, aflăm că petroliştii de la schela de foraj din Moreni au depăşit sarcina la foraj pe luna ianuarie cu 2.000 de metri.
La Târgu Mureş, întreprinderea de prelucrare a lemnului "23 August" a intensificat producţia pentru ex­port. Nici angajaţii fabricii de alumină din Tulcea nu s-au lăsat mai prejos, lansând produsul "Super", de "înaltă puritate". Şi la Melineşti (jud. Dolj), muncitorii au acţionat cu "fermitate şi entuziasm", predând sonda înainte de plan.

Nicoleştii
"Omul este cel mai de preţ capital" suna unul dintre sloganurile socialismului ştiinţific. Politica demografică a conducerii de stat încuraja familiile numeroase, avortul fiind interzis prin lege şi considerat un act de sa­botaj. Mai mulţi copii, mai multe braţe de muncă! Elenei Nicolescu din comuna Mihăeştii de Muscel i s-a dus vestea în tot judeţul. Această "mamă-eroină" a născut şase băieţi şi cinci fete! Pe lângă copii, avea şi şase nurori, cinci gineri şi 22 de nepoţi.
Dintre copii, unii erau angajaţi în "munca de producţie" – maistru principal, inginer, director de bază de aprovizionare, alţii serveau armata patriei cu grade de subofiţer şi colonel. Al cincilea băiat era activist de partid la Comitetul Judeţean PCR Dolj. Cele cinci fete erau învăţătoare, surori me­di­cale, şefe de birou personal şi economiste. Asemenea familii erau "ctitoria umană" a "epocii de aur"!

Şcoala cea mai nouă
Era clădirea Liceului industrial "Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte, "expresie" a învăţământului de tip "nou". Elevilor, statul le asigura casă şi masă. Câteva milioane de lei s-au investit în complexul care reunea 20 de săli de clasă, patru laboratoare, ca­binete de pregătire tehnică, ateliere-şcoală, internat, cantină şi teren de sport. Pentru a economisi bani şi pentru a insufla un spirit practic, "gospodăresc", elevii au fost îndrumaţi să construiască mobilierul. Costuri mi­nime, eficienţă maximă!

"Familia de rulmenţi"
La Suceava, industria grea româ­nească a înregistrat un alt succes, prin inaugurarea celei de-a cincea întreprinderi de rulmenţi din ţară, susţi­nea corespondentul Scînteii din lo­cali­tate. Abia pusă în funcţiune, fa­brica era proiectată să stabilească câteva re­corduri în domeniu. Cei 6.000 de muncitori urmau să producă şase milioane de rulmenţi pe an! Pentru ei s-a construit la marginea ora­şului Suceava un nou cartier muncitoresc, "Ob­cinile". Conform sarcinilor "conducerii de partid şi de stat", adepta sistemului autarhic de producţie, materia primă era asigurată doar din ţară. Combinatul siderurgic Galaţi, "Inox" din Târgo­vişte şi Întreprinderea "Lami­norul Roman" deser­veau "noua cita­delă a rulmenţilor".  

Bestseller-uri
Prolific era preşedintele Nicolae Ceau­şescu într-ale scrisului! Aproape zilnic, într-un ritm demn de scriitorii la modă ai vremurilor noastre, în vreun colţ al lumii, se publica câte un volum reunind "tezele şi orientările" "ge­niului din Carpaţi". La mare cău­ta­re erau şi biografiile, publicate în acele zile la Paris, Buenos Aires, Nigeria, In­dia. Aveau şi ofiţerii DIE norme şi sarcini severe de lucru. În România volu­me­le sale erau om­ni­prezente. Le pu­teai zări în librăriile din orice colţ al ţă­rii şi în fie­care bibliotecă sătească din cătunul cel mai înde­părtat. Stive întregi de bio­gra­fii dedicate "marelui erou", scrise la comandă de autori străini şi plătite de la buget, zăceau la Ministerul de Ex­terne, pentru activităţi de protocol. Chiar şi angajaţii achitau vrând-ne­vrând o cotă din salariu pentru a primi ultimele apa­riţii emise din "gândirea creatoare" a "Tovarăşului".