La Moscova se vorbea despre posibile "explozii de nemulţumire" în România

La data de 1 februarie 1989, Institutul de Studii Internaţionale Economice şi Politice din cadrul CC al PCUS şi Comisia Bogomolov, i-au înaintat lui Aleksandr Iakovlev, consilierul lui Mi­hail Gorbaciov pentru politică ex­ter­nă, două me­morandumuri: "Despre strategia relaţiilor cu ţările socialiste euro­pene"; "Schimbările din Europa de Est şi impactul lor asupra URSS".

Alexandr Iakovlev a fost aliatul lui Gorbaciov şi unul dintre arhi­tecţii politicii de glasnost. A condus Co­misia pentru investigarea crimelor stalinismului până în octombrie 2005. A scris prefaţa ediţiei ruse a "Cărţii Negre a comunismului".

Memorandumul "Strategia rela­ţiilor cu statele socialiste euro­pene" arată că "partidele comuniste în­fiin­ţa­te de URSS pe model stalinist în statele eliberate de Moscova sau cu participarea ei şi-au epuizat rolul." Despre Româ­nia se spune în memorandum: "În Ro­mânia domină încă atmosfera opresivă a cultului personalităţii lui Ceauşescu. Încercând să izoleze ţara de influenţa noastră, el caută acum să se îmbrace în hai­nele luptătorului pentru puritatea so­cia­lismului. Sunt posibile ceva explozii de nemulţumire în ţară, dar în prezent este puţin probabil ca acestea să se răspândească. Cel mai probabil este că situaţia se va schimba doar după plecarea lui Ceau­şescu, care ar putea fi însoţită de evenimente dureroase."  

Raportul Comisiei Bogomolov, me­mo­randumul "Schimbările din Eu­ro­pa de Est şi impactul lor asupra URSS", începe cu o caracte­rizare generală a proceselor social-politice de­clanşate de criza sistemului comunist în ţările lagă­rului sovietic european, subliniind simptomele ero­dării accentuate în domeniile econo­mic, politic şi ideologic. Ţările comuniste sunt împărţite în două categorii: ţări în care criza a izbucnit deja la su­prafaţă (Polonia, Ungaria şi Iu­goslavia) şi ţări în care criza are o dezvoltare latentă (Cehoslovacia, Româ­nia, RDG, Bulgaria), dar cu atât mai periculoasă.  Principala problemă pentru gestionarea crizelor – generate de semnalul dat de perestroika moscovită – era blocajul pe care îl manifestă partidele comuniste din aceste ţări: "Partidele conducătoare în­târzie în mod cronic şi negativ în re­acţia necesară la cursul evenimentelor socio-politice. Nici unul dintre ele nu s-a dovedit până acum ca­pabil să preia ini­ţiativa."

În al doi­lea rând, crizele dez­voltate în ţările co­muniste euro­pene creau un pericol major pentru interesele URSS, în condiţiile în care Institutul de Studii Inter­naţionale Economice şi Politice estima că URSS nu-şi mai poate permite să intervină militar în această zonă şi va trebui să ac­cepte anumite schim­bări gene­rate de criză, misiunea principală a Mos­covei fiind aceea de a controla procesul de schim­bare şi de a-l limita la conceptul gorbaciovist de "reînnoire a so­cialis­mu­lui". Memorandumul face o eva­luare a şanselor de schimbare pentru Po­lo­nia, Ungaria, Iugos­lavia, Ce­hoslo­vacia, România, RDG şi Bulgaria.

Iată textul integral dedicat evaluă­rii şanselor României de schimbare a regimului Ceauşescu:

"România
1. Scenariul favorabil: Au loc schimbări la nivelul conducerii ţă­rii. Drept rezultat, Ceauşescu este înlo­cuit de politicieni rezonabili, capabili de înţelegerea situaţiei şi de a pune în practică ideile refor­melor radicale ale reînnoirii socia­lismului. Există precondiţii favo­rabile în România pentru folosirea relaţiilor de piaţă, pentru o re­struc­turare relativ dinamică şi o modernizare a economiei, însoţită de o liberalizare a iniţiativei economice, precum şi pentru crearea unui multi-sector al economiei competitive.

2. Scenariul blocajului la mij­locul procesului: Se menţine actuala conducere a ţării sau conti­nuarea ac­tualei politici. Dacă re­sursele elibe­rate pe măsură ce datoria externă este plătită sunt folosite pentru a reduce tensiunile sociale, atunci este posibil să fie menţinută stabilitatea politică generală pentru o perioadă de timp, simultan cu persistenţa pro­blemelor poli­tice ale ţării şi cu perspectiva rămâ­nerii în urmă în progresul ştiinţific şi tehnic.  

Dacă, totuşi, conducerea alege să ignore sarcina de a îmbunătăţi standardele de viaţă ale populaţiei şi abate resursele eliberate pentru rea­lizarea unor noi proiecte ambi­ţioase, o ex­plo­zie socială nu poate fi exclu­să. În cazul în care procesul de re­înnoire aflat în curs în alte ţări socia­liste nu demonstrează fezabilitatea politicii de refor­mă, poate apărea pericolul unei orientări decisive a ţării în direcţia Vestului (incluzând ieşirea sa din Tratatul de la Varşovia), având în vedere faptul că populaţia a ieşit de sub influenţa valorilor so­cialiste şi a fost crescută în mod tra­diţional în spiritul comuniunii cu lumea latină (romanskîi). Sprijinul material şi financiar venit din Vest, foarte probabil dacă se produc schim­bări reale, se poate dovedi foarte eficient într-o ţară care procesează o cantitate apreciabilă de re­sur­se naturale şi economice.

Deoarece regimul nu şi-a con­su­mat încă resursele şi a acumulat re­­cent ex­perienţa combinării unor măsuri represive cu mane­vre sociale pentru a menţine stabilitatea, al doi­lea scenariu pare a fi mult mai probabil. În fa­voa­rea sa vine nivelul relativ scăzut al conştiinţei naţionale şi ab­senţa unei Opoziţii organizate în Româ­nia. În acelaşi timp, o ira­ţionalitate evidentă a politicii ac­tualei conduceri produce o ne­mulţumire crescândă nu numai la nivel inferior, dar şi în rân­durile eli­tei. De aceea, nu poate fi exclusă posibilitatea unei schim­bări «la vârf»."
Articol preluat de la Agenţia INFOMINA