Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu două zile înainte de confruntarea dintre demonstranţi şi poliţie, sute de est-germani iau cu asalt ambasada RFG. La 26 august, sunt mai mult de 1.000 cazaţi în clădirea ambasadei. Deschiderea graniţei ungaro-austriece a provocat un exod. Spectacolul caravanelor de Trabant şi Wartburg, miile de est-germani care invadează Praga spun mai multe despre eşecul regimului lui Honecker decât spune propaganda est-germană despre succesele aceluiaşi regim.
Alexander Dubcek nota în memoriile sale: "Drama ce a condus la căderea tuturor regimurilor de tip sovietic din Europa de Est, în toamna anului 1989, a început cu încercarea maselor de est-germani de a fugi prin Cehoslovacia sau Ungaria spre Germania de Vest. Scenele petrecute în interiorul şi în jurul Ambasadei Germaniei de Vest din Praga trebuie să fie încă reamintite lumii întregi. Exodul german a avut un impact fenomenal în Cehoslovacia. Aici, ficţiunea acelui Realsozialismus a fost, în cele din urmă, definitiv distrusă. (...) Sovieticilor părea să nu le mai pese de posesiunile lor est-europene. (...) Conducătorii sovietici erau mult mai preocupaţi de menţinerea controlului acasă. Regimul Germaniei de Est s-a prăbuşit în octombrie. Nu era nevoie de clarviziune ca să-ţi dai seama că regimul din Cehoslovacia va urma curând. La suprafaţă, situaţia părea încă liniştită. Nu erau încă greve sau semne ale unor proteste de masă. Mobilizarea poliţiei s-a făcut la maximum şi se părea că oamenii lui Jakes sunt pregătiţi pentru o baie de sânge ca să-şi salveze pielea."
În aceeaşi perioadă, ministrul de externe vest-german vine la Praga pentru a rezolva criza refugiaţilor. În Polonia, se instalează primul guvern necomunist. Comuniştii unguri se transformă în socialişti la congresul lor de la începutul lui octombrie. Criza din Germania de Est nu rămâne una a refugiaţilor. La Leipzig, Dresda şi Berlin izbucnesc mari demonstraţii. Vizita lui Gorbaciov şi a altor lideri din estul Europei, inclusiv a lui Gustav Husak, nu diminuează proporţiile protestelor. Regimul lui Honecker se clatină din temelii. La 18 octombrie, Erich Honecker este silit să demisioneze.
Toate aceste evenimente exercită o presiune din ce în ce mai puternică în Cehoslovacia. Continuă să apară grupuri independente, iar cele mai vechi îşi intensifică activitatea. Publicaţiile clandestine sunt tot mai populare şi mai citite. "Iniţiativa democratică", "Forumul democratic al minorităţii maghiare", "Cercul inteligenţei independente", "Clubul ecologic din Moravia", "Clubul verzilor" (ecologist), "Comitetul pentru eliberarea democraţilor slovaci" sunt câteva dintre noile organizaţii.
Autorităţilor le vine greu să le dizolve. În URSS, asemenea organizaţii ale societăţii civile cunoşteau din 1988 o înflorire şi Kremlinul nu numai că le tolera, dar le încuraja apariţia. Presa oficială publică, la ordinul autorităţilor pragheze, comentarii pozitive despre perestroika şi glasnost. Liderii PCCS dau uneori declaraţii de susţinere a reformelor din URSS, dar sunt într-o situaţie imposibilă. Nervozitatea lor creşte cu fiecare zi.
La 11 octombrie, la plenara CC al PCCS, Milos Jakes critică sever evoluţiile politice din Polonia şi Ungaria. Un alt lider, Josef Lenart, îi atacă pe partizanii unui dialog cu opoziţia, etichetându-i drept reacţionari, apatrizi, anticehoslovaci. Karel Urbanek (care va lua curând locul lui Milos Jakes) spune că liderii opoziţiei, sub pretextul reformelor, nu doresc decât lichidarea sistemului socialist. Ceea ce era, în bună parte, un mare adevăr. Deteriorarea situaţiei comuniştilor în estul Europei era o ameninţare directă la adresa comuniştilor cehoslovaci. Demonstraţiile din RDG, atitudinea lui Gorbaciov faţă de poziţia lui Honecker îngrijorau mai mult ca oricând. Presa de la Praga şi Bratislava publică articole critice faţă de schimbările din blocul sovietic. Reformele din URSS ar putea duce la trădarea cauzei muncitorilor, scrie Tribuna.
La 28 octombrie, 10.000 de demonstranţi se adună în Piaţa Sf. Venceslas, pentru a comemora fondarea statului cehoslovac, în 1918. Capturile poliţiei numără de data asta 300 de arestaţi. Căderea zidului de la Berlin, la 9 noiembrie, are un mare impact. A doua zi, Todor Jivkov este şi el demis. "Acum era cât se poate de clar că şi Cehoslovacia va fi pe listă."
Stelian Tănase, Din volumul Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 247-248
Citește pe Antena3.ro
