La "Şapca lui Ceauşescu"

La "Sapka pub", din cartierul clujean Mărăşti, se respiră şi în zilele noastre aerul de acum 20 de ani. Clujenii îi spun însă "La Şapcă". Pe vremuri, când pe firma localului din cartierul Mărăşti scria simplu "Bufet", i se zicea "La şapca lui Ceauşescu".

Ca să intri în "Şapca lui Ceauşescu", trebuia să dai la o parte nu freza to­va­ră­şului, ci perdeaua de fum care plu­tea greoaie peste paharele cu băuturi colorate care îţi făceau îndrăzneţ cu ochiul de pe scândurile raftului. În bufet se fuma ca la turci şi se beau cele mai ieftine băuturi. Un ţap zdravăn de bere te zvânta la buzunar de 3,50 lei, 100 de grame de coniac se lăsau date pe gât în schimbul a 10 lei, iar pentru o sticlă de vin "cu pretenţii" trebuia să îţi convingi soţia să te lase să dai pe apa sâmbetei 17 lei. "Şapca" aduna consumatori şi la cafeaua proaspăt făcută la aparat. Sau la celebrul suc Cico, de numai 4 lei. Mai târziu din plăcerea ei dispăruse gâdilatul lasciv al mirosului cald de cafea, căci se făcea doar "nechezolul" la oală.

Bufetul era amplasat într-o clădire care iniţial se dorise a fi post de control pentru Miliţia Rutieră. Ulterior, autorităţile au abandonat ideea, iar clădirea în formă de şapcă to­vă­ră­şească a devenit magazin de mobilă şi local. Mobila se vindea la subsol. "Lux" era mobila pentru sufragerie Bel­ve­dere: cu 17 mii de lei, în rate. Succesiv, cu un etaj mai sus şi-a făcut loc şi lo­calul cu licori "faine", jocuri mecanice şi poveşti sub surâsului chelneriţelor frumoase.

În mobilarea "Şepcii lui Ceauşescu" func­ţionase legea lui "cât mai simplu, să nu se împiedice beţivul şi să strice ceva". În faţă barul, la dreapta jocurile mecanice, în stânga mese cu scaune de fier, ca la spital. "În Şapca era mereu plin şi se fuma ca la turci. Deschideau la prima oră a programului de-atunci şi închideau seara la 11 fix. Acolo mergeai după o zi grea de muncă, era un loc fain. Găseai băuturi iefine. În zonă nu mai era alt local decât "Gospodina". Acolo puteai să şi mănânci – mititei, salată de boeuf, salată italienească. Bunătăţi", îşi aminteşte Dumitru Istrate.

Ţigările "casei" fuseseră Mărăşti, Mărăşeşti şi Naţional. "Cam astea trei mărci erau în Şapca. Dacă vedeai la cineva Kent, era deja mare lucru", spune Dumitru Istrate. Kent-ul putea fi luat "pe sub mână" doar din faţă de la "Conti" (aşa cum alintă clujenii hotelul Continental). "În faţă la Conti era paradisul bişniţarilor. De-acolo puteai cumpăra pe sub mână orice, de la valută, la ţigări. Bişniţarii erau des săltaţi de miliţie, dar ca să îşi facă şi miliţia norma şi să aibă cu ce se lăuda, îi aresta, apoi îi lăsa, ca să îi aresteze apoi din nou", râde Dumitru Istrate.

De "Şapca lui Ceauşescu" au fost legate şi destine ne­fericite, îşi aminteşte tanti Ioana Nelca. "Dl Avram cred că a fost chiar primul proprietar al lo­calului, dar a emigrat până la urmă în Statele Unite, după ce soţia murise de cancer. Aveau trei copii, două fete şi un băiat. O fată era balerină şi în cele din urmă a plecat la Budapesta. Băiatul s-a însurat foarte de tânăr, la 17 ani. Iar cea de-a treia fată locuia ultima dată cu bunica ei, pentru că au fost nevoiţi să vândă casa ca să poată plăti înmormântarea", spune tanti Ioana. Cu gestionarul, ce şi-l aminteşte acum ca proprietar, fusese vecină. Ştie că amesteca băuturile în feluri noi. Ieşeau băuturi gândite şi negândite. Nu a scris nimeni reţetele acelor cocktail-uri. Mai punea şi apă, ca să lungească băutura... că banul aşa se câştigă.

La "Şapca" s-au petrecut şi iubiri. "În Şapca am întâlnit-o pe fata mea. Acolo nu veneau de obicei femei, dar ea venise să vorbească cu o altă fată, care servea la mese. Am văzut-o în total cam vreo 10 minute. După doi ani, ne-am întâlnit întâmplător, culmea, în faţă la Şapca. Anul ăsta avem 23 de ani de când ne-am luat", îşi aminteşte zâmbind Attila Miko.
Gabriela BĂDICA