În perioada 1990-1996, în Parlamentul României a funcţionat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. Membrii acesteia au studiat documente oficiale, au audiat martori şi au citit declaraţiile scrise ale participanţilor la evenimente.
Referitor la ziua de 18 decembrie 1989, Raportul consemnează:
În dimineaţa zilei de 18.12.1989, în jurul orelor 5:30, Ion Coman raportează lui Emil Bobu la CC că "...la Timişoara situaţia este sub control..."; evident, acest raport dădea posibilitatea preşedintelui Statului să plece liniştit în vizita oficială planificată în Iran. Acelaşi raport se repetă în jurul orelor 6:00 direct lui Nicolae Ceauşescu. La orele 8:00 (18.12.1989), activul de partid întrunit la Comitetul Judeţean de Partid Timiş este convocat. În cadrul şedinţei se face un prim bilanţ - 58 morţi, 200 răniţi, 700 reţinuţi.
În această dimineaţă se instalase liniştea specifică după un dezastru, asemănătoare dimineţii din 22 decembrie 1989 la Bucureşti. Organele locale începuseră acţiunea de strângere a cioburilor de geamuri sparte, a resturilor de mobilier distrus şi a altor obiecte care au fost utilizate de manifestanţi ca arme. Se montau geamuri în locul celor sparte, iar magazinele de pâine şi cele alimentare începuseră a funcţiona chiar fără uşi şi ferestre. Elena Ceauşescu, de la Cabinetul 2, comandase telefonic lui Ion Coman, referindu-se la situaţia din oraş: "...lăsaţi-l aşa, să vadă şi turiştii străini ce au făcut vandalii...".
Ceauşescu lăsase conducerea Elenei Ceauşescu, lui Manea Mănescu şi Emil Bobu. Telefoanele de la Cabinetul 2 erau extrem de des pline de reproşuri şi de sfaturi dure: "Puneţi câinii pe ei!...".
Situaţia existentă în oraş, necesitatea de a păstra unele zone deschise, puncte obligate de trecere şi de apărare a unor obiective de importanţă deosebită au determinat restructurarea dispozitivelor militare ordonată anterior astfel: de la UM 01008 Timişoara - 25 militari la Întreprinderea de Transport Timişoara, 45 la ICRA, 15 la Podul Decebal; de la UM 01276 Timişoara - 60 militari la Gara de Nord; de la UM 01140 Lugoj - 25 militari la Uzina de apă, 30 la IRET, 5 la fabrica de pâine, 200 în Piaţa Operei; de la lUM 01185 Timişoara - 50 militari la Podul Decebal, 30 la Bancă şi Poştă, 30 la facultatea de Medicină, 20 la Pod Michelangelo; de la UM 01125 şi 01197 Timişoara câte 40 militari la Comandamentul UM 01024 Timişoara; de la UM 01115 Giroc - 60 militari la Consiliul Popular Judeţean şi 6 tancuri la Comandamentul UM 01024 Timişora; de la Um 01233 Buziaş - 40 militari la Podurile Maria şi Mihai Viteazul. Celelalte forţe din oraş au fost retrase, constituind rezerva.
Persoanele reţinute în noaptea trecută au fost duse în curtea Inspectoratului şi ulterior introduse în arest sub o ploaie de lovituri date cu râvnă de miliţieni şi alte persoane în civil. Este de remarcat faptul că toate informaţiile primite de gl. Iulian Vlad la Securitate lipsesc cu desăvârşire. Imposibil ca-n aceste zile serviciile securităţii să nu-şi fi adus contribuţia le informarea conducătorilor partidului. Unde sunt aceştia şi de ce aceia care au făcut sau primit aceste informaţii nu le-au prezentat Comisiei Senatoriale?
Majoritatea declaraţiilor comandaţilor din DSS nu sunt sincere şi nu aduc lumină în cercetarea evenimentelor.
Nu putem considera suficiente insinuările făcute de ofiţerii superiori din MI la adresa DIA fără a ne putea fi prezentate dovezi sau probe edificatoare. De la profesionişti aşteptăm dovezi, şi nu simple vorbe.
Pe baza datelor raportate de comandanţii de unităţi în ziua de 18.12.1989, la orele 5:20 s-a raportat ministrului Apărării Naţionale situaţia din municipiul Timişoara în acel moment. Organele de conducere militară din zonă au analizat desfăşurarea evenimentelor în perioada 16/17.12.1989, ajungându-se la concluzia că este posibil ca în oraş va fi acţionat şi continuă a acţiona elemente specializate în acţiuni de diversiune. Ca atare, s-a ordonat aducerea grupurilor specializate de cercetaşi de la UM 01171 Buzău pentru îndeplinirea unor misiuni de informare.
În ziua de 18.12.1989, la orele 7:30, au sosit pe Aeroportul Gearmata un număr de 41 de cercetaşi, cadre şi militari în termen, constituiţi în 5 grupuri, care au fost cazate la Marea Unitate Mecanizată. În baza ordinului gl. mr. Guşă Ştefan, grupurile de cercetare au fost folosite în următoarele două misiuni: un grup la Spitalul Judeţean, cu misiunea de a confirma dacă sunt într-adevăr morţi şi a determina starea de spirit a rudelor ce veneau după persoanele decedate; celelalte grupuri au fost trimise în oraş pentru a obţine informaţii despre constituirea şi afluirea coloanelor, starea de agresivitate a acestora, structura lor etc., mai ales în Piaţa Operei, Piaţa Maria, Calea Girocului şi zona industrială. Legătura cu Comandamentul Marii Unităţi se ţinea prin telefon public sau prin deplasări personale şi în baza unor indicative.
Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în revoluţia din decembrie 1989, vol. I, p. 100-112