Logica lui Ceauşescu privind sfârşitul „Războiului Rece”

La 9 martie 1989 au început la Viena ne­gocierile dintre cele două blocuri politico-militare din Europa - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia (OTV) - pentru „creşterea măsurilor de securitate şi încredere reciprocă pe continentul european", în scopul încheierii unui „Tratat pri­vind reducerea forţelor con­ven­ţi­o-­nale din Europa".

Patru luni mai târziu, Ioan Totu, mi­nistrul Afacerilor Externe, i-a tri­mis lui Nicolae Ceauşescu un raport pri­vind stadiul în care se aflau ne­go­­ci­e­rile de la Viena, în scopul pre­zen­tă­rii ultimelor detalii ale dis­cu­ţiilor care avuseseră loc în Austria, înainte de desfăşurarea la Bu­cu­reşti a reuniunii Comitetului Po­litic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (7-8 iulie 1989).

Pentru reprezentanţii României, tratativele de la Viena au constituit un nou prilej de reprodu­ce­re a poziţiilor pu­blice exprimate de Ni­colae Cea­u­şescu despre „limitarea pre­­zen­ţei militare străine pe teritorii­le altor state, ca şi stabilirea unei li­mi­te pentru forţele armate şi armamen­te­le pe care le poate avea în Eu­ro­pa o singură ţară". Scopul final al mă­su­­ri­lor indicate de preşedintele Ro­mâ­­niei era similar cu ideea vehiculată de Nichita Hruşciov în anul 1955 - des­fi­in­­ţarea concomitentă a NATO şi a OTV.

Faptul ar fi condus, în opinia ambilor li­deri comunişti, la detensionarea si­tuaţiei politico-militare din Europa.

După invadarea Cehoslovaciei de armatele din cinci state membre ale OTV, cu excepţia României (20-21 august 1968) şi impunerea aşa-nu­mitei Doctrine Brejnev, Nicolae Ceau­şes­cu şi-a declarat deschis unele idei an­ti­sovietice şi a adoptat anumite ho­tă­râri incomode pentru auto­rităţile de la Kremlin. Printre altele, liderul PCR a întreprins demersuri pentru men­ţi­ne­rea permanentă a unităţilor Ar­ma­tei române în subordinea sa directă, precum şi pentru prelungirea cu doar cinci ani a valabilităţii OTV.

Prima acţiune l-a nemulţumit pe Leonid Ilici Brejnev. Iar cea de-a doua idee a stârnit comentarii atât la o re­u­niune a miniştrilor Afacerilor Ex­terne ai statelor membre ale OTV (Budapesta, 19-20 aprilie 1984), cât şi la o şedinţă a alianţei respective, des­fă­şurată la nivel de experţi în luna iulie 1984.

Acolo, reprezentanţii Po­loniei şi URSS au propus prelungirea cu încă 20 de ani a valabilităţii OTV, pre­cum şi o clauză de prelungire au­tomată a acestuia cu încă 10 ani. Practic, au fost propuse aceleaşi termene de valabilitate cu cele existente în do­cumentul de bază (14 mai 1955, la Varşovia). La 31 august 1984, Ştefan An­drei, ministru al Afacerilor Ex­ter­ne, a trimis lui Nicolae Ceauşescu un raport referitor la stadiul negocierilor pentru prelungirea valabilităţii OTV, care expira la 4 iunie 1985.

În cadrul şedinţei CPEx din 10 septembrie 1984, Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat decizia.

Potrivit stenogramei şedinţei respective, „dezbaterea" a decurs astfel: „Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut propunerileĂ (Da.) Să lăsăm deocamdată pe 5 ani şi pe urmă o să mai vedem. Tov. Constantin Dăscălescu: Este bine. Tov. Nicolae Ceauşescu: De acord (Toţi tovarăşii sunt de acord)".

În cazul în care comparăm ne­nu­mă­ra­tele declaraţii ale lui Nicolae Ceauşescu despre desfiinţarea concomitentă a NATO şi a OTV cu decizia sa, exprimată la 10 septembrie 1984, de prelungire doar cu cinci ani a termenului de valabilitate a OTV, se observă o contradicţie flagrantă, impusă diplomaţiei româneşti chiar de liderul PCR.

În opinia noastră, OTV a fost constituită în anul 1955 de autorităţile de la Moscova sub forma unei imagini în oglindă a NATO. Liderii so-vietici şi, de la un moment dat, Nicolae Ceauşescu au propus repetat desfiinţarea concomitentă a celor două alianţe.

Deoarece preşedintele României a promovat circa 20 de ani ideea echivalenţei celor două blocuri politico-militare ş declarând că doreşte desfiinţarea concomitentă a NATO şi a OTV, acest aspect ar fi trebuit să conducă la acceptarea prelungirii termenului de valabilitate a OTV pentru o perioadă 20 de ani (plus 10 ani de prelungire automată, la fel ca în Alianţa Nord-Atlantică), nu pentru doar cinci ani - aşa cum s-a hotărât în şedinţa CPEx din 10 septembrie 1984.

Contradicţia respectivă a sfidat logica elementară, însă nici un participant la reuniunea respectivă nu a semnalat aspectul.

În cursul şedinţei Secretariatului CC al PCUS din 15 martie 1985, Mihail Gorbaciov a prezentat o informare despre discuţiile cu liderii statelor membre ale OTV care participaseră la funerariile lui Konstantin Cernenko. Printre altele, noul lider comunist sovietic a declarat: „Tovarăşul Husák, ridicând problema reînnoirii Tratatului de la Varşovia, a propus reînnoirea acestui tratat cu prilejul sărbătoririi celei de-a 40-a aniversări a victoriei împotriva Germaniei hitleriste.

Ceilalţi conducători l-au susţinut. Când a venit rândul lui Ceauşescu, el a început ezitant, declarând că termenul ş de valabilitate ş pentru care noi reînnoim Tratatul - de la Varşovia ş nu este atât de important. El a spus că noi putem să-l reînnoim pentru ş o perioadă de ş 10 ani, nu pentru 20 de ani. Prin urmare, noi a trebuit să-i răspundem destul de categoric, spunând că noi suntem deplin solidari în chestiunea semnării protocolului de reînnoire a Tratatului de la Varşovia şi că acesta este punctul nostru de vedere comun. Se poate spune că Ceauşescu a înghiţit aceste cuvinte şi a rămas tăcut".

Deoarece propunerile româneşti de prelungire doar cu cinci sau 10 ani a valabilităţii OTV nu au fost acceptate de autorităţile sovietice, Nicolae Ceauşescu a semnat la 26 aprilie 1985 „Protocolul privind prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală semnat la Varşovia la 14 mai 1955" alături de ceilalţi.

La şedinţa Consiliului de Stat din 22 mai 1985, în cadrul căreia a fost ratificat documentul semnat anterior la Varşovia, liderul P.C.R. a reamintit participanţilor ideea sa fixă: „Să fim fermi, convinşi că există posibilitatea reală să împiedicăm războiul, să facem ca tratatele militare să aibă o durată cât mai scurtă! Am dori ca să nu ne apuce 20 de ani cu acest Tratat, ci, dimpotrivă, să putem să-l înlăturăm - concomitent cu înlăturarea şi a NATO - într-un timp cât mai scurt.

Cu cât vom face acest lucru mai repede, cu atât vom servi interesele poporului nostru, ale ţărilor socialiste, interesele tuturor popoarelor, ale păcii şi colaborării internaţionale". 

 

Nicolae Ceauşescu şi consilierii din jurul său au acţionat în anii următori în spiritul acestei idei. S-au străduit chiar să impună anumite schimbări în interiorul OTV - în za­dar, din păcate. Într-una dintre propunerile respective - datată 8 iulie 1988 şi expediată conducerii de partid şi de stat din Republica Populară Bulgaria - se reia teoria desfiinţării concomitente a NATO şi a OTV.

Reproducem în cele ce urmează documentul:

„Propunerile Comitetului Central al Partidului Comunist Român privind per­fec­ţionarea organizării şi democratizarea activităţii organelor Tratatului de la Varşovia.

Formulând aceste propuneri, avem în vedere schimbările care au loc în viaţa internaţională, accentul deosebit pe care ţările noastre socialiste îl pun pe problemele dezarmării, ale destinderii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume, inclusiv pe crearea de condiţii pentru a se ajunge cât mai curând la desfiinţarea concomitentă a Pactului NATO şi a Tratatului de la Varşovia. Considerăm că este necesar ca, la apropiata şedinţă a Comitetului Politic Consultativ, să discutăm şi să adoptăm o serie de măsuri de reorganizare şi îmbunătăţire a activităţii de conducere a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

Comitetul Central al Partidului Comunist Român apreciază că actualul mod de funcţionare a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia este unilateral, se axează mai mult pe problemele militare şi creează impresia că preocupările conducerilor partidelor şi ţărilor noastre sunt legate îndeosebi de aceste probleme, că au un caracter preponderent militar.

Pornind de la toate acestea, Comitetul Central al Partidului Comunist Român doreşte să se consulte cu dumneavoastră asupra următoarelor propuneri, pe care intenţionează să le prezinte la apropiata întâlnire de la Varşovia.

1. Reorganizarea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, în sensul renunţării la actuala sa orientare pe problemele militare şi crearea Comitetului Politic Consultativ al statelor socia­liste din Europa, pe care să nu-l legăm de Tratatul de la Varşovia - care are scop militar -, ci să fie un Comitet care să asigure, în principal, cola­borarea multilaterală a partidelor şi statelor noastre în domeniul politic şi economic.

În acest spirit, Comitetul Politic Consultativ ar trebui să-şi axeze cu deosebire activitatea pe abordarea şi discutarea problemelor de fond, esenţiale, ale construcţiei socialiste din ţările noastre, ale conlucrării în vederea dezvoltării economico-sociale, a ridicării nivelului de trai şi de civilizaţie a popoarelor noastre, întăririi democraţiei socialiste, a forţelor socialismului şi păcii, în general, şi - în acest context - a asigurării capacităţii de apărare a ţărilor socia­liste. Acest Comitet - care ar urma să păstreze aceeaşi compoziţie - să fie, totodată, deschis oricărui stat socialist european care doreşte să participe la activitatea sa.

2. Să se creeze Comitetul Militar al Apărării - ca organ militar al Tratatului -, care să fie constituit din miniştrii apărării din fiecare ţară participantă la Tratat, aceştia având obligaţia să raporteze guvernului lor şi Comandantului Suprem al ţării respective.

3. În vederea întăririi caracterului democratic al Comitetului Politic Consultativ al ţărilor socialiste din Europa propunem ca acesta să-şi desfăşoare activitatea pe principiul preşedinţiei prin rotaţie anuală.
De asemenea, şi preşedintele Comitetului Militar al Apărării să-şi desfăşoare activitatea prin rotaţie anuală, preşedinţia fiind asigurată de fiecare ţară participantă la acest organism.

4. Considerăm, de asemenea, necesar ca, faţă de prevederea actuală din Statut, care stabileşte ca numirea Comandantului-şef să se facă pentru o perioadă de 4-6 ani, în viitor îndeplinirea acestei funcţii să se facă din doi în doi ani sau chiar anual, prin rotaţie, din rândul ofiţerilor superiori ai statelor membre. În acest sens, s-ar putea avea în vedere ca numirea Comandantului-şef să se facă din rândul locţiitorilor săi sau al altor ofiţeri, desemnaţi de guvernul ţării respective pentru această funcţie.

5. Pentru funcţia de şef al Statului Major să se prevadă, ca şi până acum, o perioadă de 4-6 ani. S-ar putea avea în vedere ca şeful Statului Major să fie numit, de mai multe ori, din rândul ofiţerilor sovie­tici, dacă şi guvernele celorlalte state vor fi de acord.

- Este necesar, totodată, să se îmbunătăţească organizarea şi funcţionarea altor organisme militare.

Comitetul Central al Partidului Comunist Român apreciază că adoptarea acestor propuneri va întări şi mai mult conlucrarea multilaterală a partidelor şi ţărilor noastre, în înfăptuirea planurilor şi programelor naţionale de dezvoltare economico-socială, în creşterea forţei şi prestigiului socialismului în lume, precum şi în lupta pentru dezarmare, securitate şi pace.

8 iulie 1988
Arhivele Centrale de Stat Bulgare, fond 1b, opis 35"