Mărturii despre ultima vizită a lui Ceauşescu la Moscova

În calitate de secretar al CC al PCR cu probleme internaţionale, generalul Constantin Olteanu a făcut parte din delegaţia românească ce-a fost la întâlnirea cu Gorbaciov, la Moscova, în ziua de 4 decembrie. Din ipostaza aceasta de martor implicat într-un controversat eveniment excepţional, domnul general Constantin Olteanu a avut amabi­litatea să-şi relateze amintirile.


ARANJAMENTELE CU GORBACIOV
Despre preliminariile vizitei la Moscova, fostul secretar al CC cu probleme internaţionale a povestit următoarele: "În momentul în care Gorbaciov a plecat dinspre Moscova - la Vatican întâi - Ceauşescu îmi zice: «Gorbaciov a plecat?»; «Da»; «Cheamă ambasadorul şi spune-i să îi transmită lui Gorbaciov ca la întâlnirea cu Bush să discute problemele bila­terale. Nu l-a împuternicit nimeni să discute proble­mele în numele ţărilor socialiste în ansamblu».

Sigur că l-am convocat pe ambasadorul Tiajelnikov. Nu puteam să îi spun prea direct «Dom'le, spune-i, transmite-i...», ci «Ar fi bine dacă s-ar avea în vedere... Nu se cunosc problemele tuturor ţărilor...». S-a terminat acest moment şi a venit altul. Ambasada sovietică ne-a anunţat că luni, la 4 de­cem­brie, va avea loc o întâlnire la Moscova.

De fapt a fost o convocare, nu înştiinţarea unei şedinţe ordinare. Şi pentru orientare au dat componenţa delegaţiei sovietice. I-am prezentat această componenţă lui Ceauşescu. «Bine, zice el. Cheamă ambasadorul şi transmite-i că sunt de acord să mergem la Moscova cu o condiţie: Gorbaciov să fie de acord şi să confirme că vrea să avem o întâlnire înainte sau după şedinţa anunţată.» L-am întâlnit iarăşi pe ambasador, că nu discutam la telefon. De data aceasta, Tiajelnikov mi-a spus că pleacă în concediu şi că a rămas la post adjunctul. Bun, se transmite, a fost răspunsul. Am primit şi confirmarea că Gorbaciov e de acord. Eventual, la sfârşitul şedinţei cu ceilalţi.

Între timp, vineri, 1 decembrie, a avut loc şedinţa Comitetului Politic Executiv şi Ceauşescu a pus această problemă în discuţie. Şi ce delegaţie au su­gerat ei... N-au avut obiecţii. Ceauşescu a informat şi despre condiţia întâlnirii lui cu Gorbaciov. A zis şi: «Parcă n-aş merge la Moscova, să meargă numai Olteanu şi cu Stoian şi să ia cunoştinţă de ce se spune acolo. Sau să meargă poate numai Stoian şi să asiste la ce se spune, apoi să ne informeze şi pe noi». Stoian era ministrul Afacerilor Externe.

Au fost discuţii, propuneri, dar nu s-a încheiat aici... Tot Ceauşescu a revenit şi a spus: «Ca să nu producem nu ştiu ce... poate ar fi bine să merg eu dacă mă întâlnesc cu Gorbaciov, să meargă Olteanu şi cu Stoian. Dăscălescu să nu meargă». Când m-am întors în secţie, era seară. Sâmbătă dimineaţă i-am spus adjunctului, lui Mihai Nicolae: «Domnule, cere la ambasadele noastre din aceste ţări, mai puţin Uniunii Sovietice, componenţa delegaţiilor cu care merg la Moscova». Şi am primit confirmarea duminică înainte de 12. În toate delegaţiile figurau prim-miniştrii. Am luat mapa aceasta şi m-am dus la Ceauşescu, la cabinet. Tocmai pleca. El şi cu ea ieşiseră din cabinet să plece. «Ce e?» - mi-a zis.«Am o problemă.»; «Ce anume?»; «Am luat o listă cu de­legaţiile celorlalte ţări şi în delegaţii figurează şi prim-ministrul tuturor ţărilor. Dumneavoastră aţi spus ca tovarăşul Dăscălescu să nu participe». «Bine, zice, hai înapoi». Şi îi spune lui Hârjeu, şeful lui de cabinet, să îl cheme pe Dăscălescu. Ceauşescu respecta regulile, nu făcea din astea, adică să primească îmbrăcat, aşa că şi-a dat jos paltonul. A venit Dăscălescu şi l-a înştiinţat: «Vezi că mergi şi tu mâine cu noi la Moscova. La ora 9:00 la aeroport».


CEAUŞESCU A MÂNCAT MERINDELE DE-ACASĂ
"Am plecat de dimineaţă, şi-a continuat dl Constantin Olteanu amintirile. Dăscălescu a făcut o criză de sciatică. În acelaşi avion cu Ceauşescu călătoreau şi ceilalţi, adică presa, televiziunea şi cei care ne însoţeau. Ceauşescu avea în avion un birou unde se putea retrage, putea să se şi odihnească. De regulă, juca şah cu cineva din delegaţie. Avea câţiva pe care îi prefera - Ştefan Andrei, Iosif Banc ori Gheor­ghe Pană.

Când am ajuns la Moscova, ne-au întâmpinat din partea Biroului Politic. Bineînţeles, Gorbaciov nu sosise la aeroport. Ion Bucur, care era ambasadorul nostru la Moscova, ne-a mai informat cu ce se mai petrecea pe acolo, cu perestroika, cu altele... ce ştia şi el, bineînţeles.  Şi ne-am retras. Ceauşescu a stat singur, unde i s-a repartizat locul. N-a mai chemat pe nimeni, să aibă vreo discuţie cu delegaţia, nimic. Noi, ceilalţi, am stat cu Stoian şi cu ambasadorul. Dăscălescu tot zicea că e bolnav şi doctorul Nicolau, care era doctorul lui Ceauşescu, s-a ocupat de el. Ne-am mai întâlnit la masa de prânz. Ceauşescu, în deplasările acestea, nu mânca de la gazdă, îşi lua de acasă." Ajunşi în acest punct al istorisirii, am cerut amănunte despre "traista cu merinde" a lui Ceauşescu. Făceau şi alţi şefi de state la fel când veneau în România? "Nu ştiu, a răspuns interlocutorul.

Nu cred... Vă daţi seama, la mesele comune nici Ceauşescu nu putea aduce, trebuia să se conformeze invitaţiei. Când era doar cu delegaţia noastră, proceda în felul acesta. Mâncam la aceeaşi masă, numai că lui îi aducea ospătarul ceea ce stabilise. Cred că cereau permisiunea gazdelor să folosească instalaţiile de la bucătărie. Noi mâncam ceea ce ne ofereau acolo şi aşa a fost de fiecare dată. El ne îndemna să servim şi de la el... Nu atunci, la Moscova când era amiaza, dar alte dăţi, seara..."

Dar ea, Elena Ceauşescu, mânca, la fel, de-acasă? "N-am fost în de­legaţii cu ea, precizează dl Olteanu. Eu am fost în delegaţii cu Ceauşescu la şedinţele Comitetului Politic Consultativ, alte asemenea activităţi, n-am fost în vizite când erau împreună. Pentru că s-a discutat chestiunea aceasta, îmi amintesc că aducea şi un vin roşu. Zicea că are tărie alcoolică 7°. La masa de la Moscova, Ceauşescu a fost foarte reţinut şi foarte preocupat. Intuia unele chestiuni care a vrut să-i fie favorabile. Dar nu ştiam nici unul ce ne va spune Gorbaciov şi cum va fi. Ne-a spus doar că ne va informa ce a discutat cu Bush."


GORBACIOV NU L-A PUPAT PE DĂSCĂLESCU!
M-am folosit de prilej ca să-i reamintesc dlui Olteanu că în 1993 în faţa unei comisii senatoriale de investigare a evenimentelor din 1989, Ion Dincă (fost membru CPEx şi prim-viceprim-ministru al Guvernului) a povestit următoarele despre vizita lui Ceauşescu al Moscova: "Ne-a informat (Ceauşescu - n.n.) că la primire, Gorbaciov s-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe Dăscălescu, iar lui i-a întins o mână care i s-a părut neprietenoasă (...) În una din stenograme, discuţiile dintre Gorbaciov şi Ceauşescu au fost extrem de dure şi direct ameninţat că, dacă nu va aplica aceleaşi metode de "perestroika" în România, se va prăbuşi şi regimul din România şi o dată cu el şi Ceauşescu.

Când s-a întors în ţară, într-o discuţie cu Ceauşescu s-a plâns că a fost tratat de Gorbaciov aşa cum tratează un stăpân puternic o slugă mică. Şi s-a pus şi întrebarea ce încredere prezintă el, Gorbaciov în US şi ce încredere prezintă Dăscălescu? S-a pus această problemă atunci că această intervenţie a lui Gorbaciov, ameninţătoare faţă de România, nu va rămâne aşa ci se va recurge la măsuri de destabilizare a situaţiei din România. Aceasta era la 7 decembrie când s-a întors din Rusia. Am citit stenogramele: una care priveşte discuţiile cu delegaţia şi alta este asupra discuţiilor tête-à-tête; cu aceste stenograme vă poate ajuta dl Curticeanu, că el le păstra la cancelarie. (...) De-atunci nu am mai avut nici o rezervă că ne vom prăbuşi".

Trecând cu vederea inexactităţile de datare din relatarea lui Dincă este adevărat că Gorbaciov a avut acest comportament mai mult decât surprinzător faţă de primul-ministru Dăscălescu? - l-am întrebat pe dl Constantin Olteanu.

"De unde ştie Dincă când nici n-a fost acolo?! - şi-a exprimat dezacordul interlocutorul. Nu putea să facă nici Dăscălescu asemenea declaraţii, pentru că Ceauşescu dacă afla... cum era să facă treaba asta?! Dincă a făcut multe declaraţii, iertaţi-mă, îmi pare rău că l-am cunoscut. Mi-a fost şi şef întâi, mi-a fost şi coleg de şcoală militară, şi am părerea mea. Însă el n-a fost acolo. Iar Ceauşescu nu putea să informeze "Gorbaciov s-a îmbrăţişat cu Dăscălescu, nu cu mine", că era o treabă cu totul nefavorabilă lui. Nu e adevărat."
"CUM SE ÎMPACĂ CE NE-AŢI SPUS DESPRE NATO CU CE-A DECLARAT BUSH?", L-A INTERPELAT CEAUŞESCU PE GORBACIOV
"Noi am sosit la locul şi ora stabilită pentru întâlnire, şi-a continuat martorul relatarea asupra ultimei vizite la Moscova. Gorbaciov a întâmpinat delegaţiile în ordine alfabetică, după grafic. S-a respectat cu totul graficul. S-a îmbrăţişat cu şeful statului care era şi şeful delegaţiei şi cu primul-ministru. Apoi a dat mâna cu mine şi cu Stoian.

Am mers în sala destinată şedinţei. Şi aceasta s-a desfăşurat aşa cum fusese anunţată principial de organizatori. A început Gorbaciov, a durat vreo oră şi ceva informarea lui. Cu ce a vrut el, ne-a informat. Ne-a spus că s-a înţeles cu Bush ca să mai scadă asperităţile între cele două blocuri militare, între blocurile economice. Erau măsuri împotriva a ceea ce se numea Războiul Rece. A spus că a fost la Papa, şi, zice el, «Papa a fost de acord cu noi» - fără a mai spune şi cu ce şi cu care «noi». Vorbea aşa, în general, iar Ceauşescu a pus o întrebare... După ce a terminat Gorbaciov informarea, că nu l-a întrerupt, Ceauşescu, cu un buletin Agerpres în mână, a spus: «Cum se împacă ce ne-aţi spus dumneavoastră cu NATO şi Tratatul de la Varşovia, că uitaţi ce a declarat Bush în drum spre Bruxelles, ca să îşi informeze aliaţii lui. Spune că "vom extinde şi vom întări NATO"». Gorbaciov n-a avut ce să răspundă."


CEAUŞESCU I-A CERUT LUI GORBACIOV SĂ RETRAGĂ TRUPELE SOVIETICE DIN TOATE ŢĂRILE SOCIALISTE
"După aceea s-a pus în discuţie declaraţia cu condamnarea intervenţiei din 1968, şi-a continuat amintirile dl. Constantin Olteanu. Şi atunci Ceauşescu iar s-a ridicat şi a spus: «Noi nu putem să semnăm această declaraţie, pentru că noi n-am intervenit în Cehoslovacia, dimpotrivă, am condamnat. E o greşeală ce s-a comis atunci». Iar Gorbaciov a fost de acord: «Bun. Nu semnaţi».
Nici n-avea rost să semnăm. Nu trebuia, dacă noi n-am invadat Cehoslovacia în 1968. «Cam târziu după 21 de ani!, spune Ceauşescu. Dar totuşi e bine că se face şi acum».

Şi a continuat cu propunerile. «Eu propun - zice Ceauşescu, aşa dintr-o dată - să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia». Gorbaciov, ca să răspundă ceva, zice: «Noi o să discutăm cu delegaţia cehoslovacă, că e în vizită şi mai rămâne la noi. O să discutăm treaba aceasta». Iar Ceauşescu a continuat: «Vreau să se retragă trupele sovie­tice din toate celelalte ţări socialiste, nu numai din Cehoslovacia». Gorbaciov s-a blocat, a zis că trebuie să discute cu fiecare şi să vadă. Şi a cerut o pauză.

Am făcut pauză. Ceauşescu n-a ieşit din sală, n-am ieşit nici eu. Gorbaciov a chemat delegaţia germană. Acum era secretar-general Egon Krentz, un tânăr pe care îl cunoşteam bine, tot aşa, îl cunoştea şi Ceauşescu. Modrow, care fusese prim-secretar era acum prim-mi­nistru, şi au venit cu punctul de vedere ce l-au stabilit în pauză. În această pauză, Krentz a venit şi la Ceauşescu. «Ce faceţi?» etc. La plecare a spus aşa: «Tovarăşu' Ceauşescu, la revedere, nu ştiu dacă ne mai vedem...» Nu ştiu dacă ne mai vedem.... puteai să înţelegi orice.
După pauză, au luat cuvântul nemţii, că ei nu sunt de acord să se retragă trupele sovietice datorită situaţiei. «Că nu e momentul, că n-ar fi bine, că e o problemă complexă, trebuie studiată, trebuie gândită...» etc.


ULTIMUL DIN GARDA VECHE  
"Din ceea ce am putea numi garda mai veche dintre cei prezenţi la întâlnire, garda veche erau Ceauşescu şi Jaruzelski, a observat dl Olteanu. Acela n-a intervenit în nici un fel, dar nici nu s-a opus la ce s-a discutat acolo. Care a fost problema cu declaraţia cu Cehoslovacia... am descifrat pe urmă după cele ce-au urmat în ţările zise socialiste atunci. Mesajul lui Gorbaciov era următorul: «Dom'le dacă acum vă răsculaţi, dacă vă răzvrătiţi, noi nu intervenim». Era clar prin condamnare că intervenţia fusese o greşeală; a fost aşa, a fost pe dincolo... dar s-a terminat. Dintre cei prezenţi s-a întreţinut Gorbaciov mai amical cu Mladenov care era succesorul lui Jivkov".

A fost şi o întrevedere a doua zi între Gorbaciov şi Mladenov a cărei stenogramă Gorbaciov a publicat-o în "Avant-memoriile" sale, am comentat eu.
"Da, cu bulgarii noi întotdeauna am avut probleme, a menţionat interlocutorul. Deranjau şi pe sovietici uneori prin modul lor de a-i apăra fără să-i angajeze cineva, dincolo de ceea ce era normal.

La 4 decembrie discuţiile s-au încheiat cu declaraţia de condamnarea a intervenţiei în Cehoslovacia aprobată. Au luat cuvântul, în afară de delegaţia noastră, ceilalţi şefi ai delegaţiilor care au apreciat informarea prezentată de Gorbaciov, conţinutul ei, în maniera în care atunci se făcea lucrul acesta.
Ceauşescu nu s-a referit în nici un fel la informarea aceasta, ci era preocupat de partea a doua a întâlnirii. Unde fiecare delegaţie avea programul ei, nu s-a mai procedat ca altădată, gazda să dea o masă".


80 DE MINUTE AU CONVORBIT CEAUŞESCU ŞI GORBACIOV
Referindu-se la ultima întâlnire dintre Ceauşescu şi Gorbaciov, condiţie pusă de liderul român pentru a veni la Moscova, fostul se­cretar al CC al PCR a povestit următoarele: "Gorbaciov a spus următorul lucru: «Având în vedere că trebuie să sosească ministrul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, cum era atunci, taman în seara aceea la Moscova şeful delegaţiei trebuie să îl întâmpine, aşa că eu propun să participaţi numai dumneavoastră, tovarăşe Ceauşescu şi cu tovarăşul Dăscălescu. Tovarăşul Olteanu să mai discute cu omologul lui, Alexandr Iakovlev». Şi Stoian să rămână pe-acolo, că nu mai avea corespondent.

Ceauşescu nu s-a opus şi a mers pe formula aceasta. La întâlnirea cu Gorbaciov şi Rîjkov, prim-ministrul URSS, Ceauşescu a mers împreună cu Dăscălescu. Au intrat într-o sală mai mică, adiacentă celei unde avusese loc şedinţa aceea. M-am uitat la ceas - a durat 80 de minute întâlnirea.
Încă o dată, din partea română erau Ceauşescu, Dăscălescu, translatorul Gheorghe Stoica şi, pe urmă, a fost un stenograf. În ultimele 20 de minute a intrat şi Mitea pentru comunicatul de presă".


GORBACIOV E PERICULOS, A ZIS CEAUŞESCU
"Am fost conduşi la aeroport. Iar în avion când eram noi patru la masă - Ceauşescu, Dăscălescu, eu şi Stoian - Ceauşescu mi se adre­sea­ză mie: «Am spus eu că era mai bine să vină Stoian şi să nu venim toţi». Tovarăşul Stoian singur?! Dar cine-ar mai fi ridicat atunci problemele pe care le-aţi ridicat dvs? - am zis eu. Nu s-a mai dat nici un răspuns. Şi au comentat între ei, dar de faţă cu noi, Cea­u­şescu şi cu Dăscălescu, negativ, bineînţeles, despre Gorbaciov. «E om rău ăsta!» - au spus. Ceauşescu zicea că e periculos. După nişte discuţii contradictorii vă daţi seama că nu mai îndrăznea nici unul să insiste.

Am ajuns la Bucureşti, a fost informat Comitetul Politic Executiv, s-a făcut şi stenograma. În şedinţa CPEx de vineri, 15 decembrie, după alte pro­bleme care s-au ridicat acolo - eu eram vizavi de el la masă, iar în dreapta mea era Milea -, mi se adresează Ceauşescu: «Trebuie să discutăm cu sovieticii problema cu Basarabia!» Ne-a surprins pe toţi cu treaba aceasta. «Noi am mai pus asta, zice, şi Gheorghiu-Dej a ridicat problema aceasta şi nu numai o dată». Constantin Cernenko, când era secretar, a spus: «Da, să vedem». Contrar uzanţelor din lumea politi­cului, fostul secretar al CC se abţine însă de la ipoteze şi speculaţii. «Eu nu spun ce nu ştiu, ce n-am văzut, ce n-am trăit...» - e motivaţia lui."

În acelaşi număr de Scînteia din 5 decembrie, unde a apărut comunicatul vizitei la Moscova, s-a anunţat şi vizita lui Ceauşescu în Iran. L-am întrebat dacă proiectul vizitei la Teheran era motivat de deficitul de ţiţei, creat de sovietici prin nerespectarea contractului cu România. "Aici e vorba de oportunitate, mi-a răspuns.

De vizita în Iran nu eu m-am ocupat. Ci Ministerul Afacerilor Externe şi cu cei de la Guvern şi cu Ion Radu, prezent în delegaţie. Ei s-au dus înainte pentru a discuta cu iranienii. Problema a fost la discuţia din CPEx din 17 decembrie - dacă să se ducă sau nu Ceauşescu în Iran.

A doua zi dimineaţa, în ziua de 18 - mi-a relatat medicul veterinar care se ocupa de câinele lui Ceauşescu şi care spunea tot ce vedea -, înainte de plecare,  Ceauşescu l-a chemat la el pe Milea şi l-a întrebat: «Care e situaţia la Timişoara? Hai să vorbim şi cu Coman şi cu Bălan!». El nu se hotărâse încă să plece, din cauza situaţiei de la Timişoara. Dar a fost dezinformat atunci, aşa cum a fost şi pe urmă. Mi-a spus Dăscălescu mie după aceea, «când au zis Fără Ceauşescu! etc., trebuia să informăm.» Eu nu îi iau apărarea, nu sunt avocatul lui, dar ei au informat greşit şi el n-a ştiut ce decizie să ia". Cât despre restul speculaţiilor privind întâlnirea lui Ceauşescu cu Gorbaciov şi cele ce-au urmat, fostul se­cretar al CC al PCR persistă în acelaşi răspuns: "Eu nu spun ce nu ştiu, ce n-am văzut, ce n-am trăit..."


Citiţi în Scînteia de mâine: Stenograma întâlnirii Ceauşescu-Gorbaciov din 4 decembrie 1989