Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cred de asemenea că aliaţii noştri, care asistaseră la evenimentele din ultimele luni fără să reacţioneze cu adevărat - cu excepţia lui Ceauşescu, care propusese deschis o intervenţie militară a Pactului pentru a se pune capăt la ceea ce el califica drept erezie poloneză, încă îmi acordau un anumit credit de încredere..." - în acest chip menţionează în memoriiile sale generalul Wojciech Jaruzelski, ultimul conducător al Poloniei comuniste şi primul preşedinte ale celei postcomuniste, că liderul comunist român Nicolae Ceauşescu ar fi cerut în 1989 o intervenţie militară în Polonia a forţelor Pactului de la Varşovia.
Când va fi cerut el asta Jaruzelski nu mai spune. Să fi fost cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a Pactului, de la începutul lui iulie 1989?!
Intitulate "Lanţurile şi refugiul", memoriile lui Wojciech Jaruzelski au fost publicate în limba franceză, în primăvara anului 1992, la Editura Jean-Claude Lattès. Ediţia poloneză nu este indicată, fiind foarte probabil să fi fost - dacă va fi existat - ulterioară versiunii franceze. În prefaţă, autorul se adresează doar cititorului francez, căruia, zice el, îi pune în mână "această schiţă de istorie a vieţii" sale.
Volumul se încheie cu o convorbire între Wojciech Jaruzelski şi Adam Michnik, "realizată cu ocazia publicării acestor memorii" se precizează, cu alte cuvinte, este vorba de asemenea de un text destinat publicului francez.
De altfel, cu ocazia lansării cărţii la Paris, cei doi au fost invitaţi de un post de televiziune din capitala franceză la o emisiune despre iertare: fostul dictator şi fostul deţinut politic, faţă în faţă şi unul lângă altul. Numai că jurnaliştii francezi concepuseră acea emisiune după noile norme ale profesiunii, cele comerciale, şi mai aduseseră în platou, alături de Jaruzelski şi Michnik, un tată care-şi violase fiica, o mamă al cărei copil fusese ucis de un şofer beat şi, desigur, acel şofer, doar era o emisiune despre "pardon", nu?!
Cei doi polonezi au stat ei ce-au stat, au răspuns înţepaţi unor întrebări superficiale, după care s-au uitat unul la altul, s-au ridicat şi au ieşit împreună. S-a auzit apoi prin mediile imigranţilor parizieni din Est că plecaţi val-vârtej din platoul acelei televiziuni, cei doi s-ar fi oprit la un restaurant rusesc din Montmartre, unde şi-au înnecat amarul în votcă şi muzică lăutărească de pe-ntinsul stepelor...
