Mircea Diaconu: "Nu exista cenzură. Doar că spectacolul nu ieşea până când nu arăta cum trebuie"

Actorul Mircea Diaconu poves­teşte că, din punctul lui de vedere, nu exista cenzură în teatrul anului 1989, "doar că spectacolul nu ieşea până când nu arăta cum trebuie".

"Veneau şi nişte domni care aveau un talent incredibil să găsească ceva unde noi lucram câteodată luni de zile. Frecam două-trei luni textele la un spectacol, căutând sensuri, şi nu găseam acel sens periculos ideolo­gic pe care ei îl găseau la prima lectură. Dintr-odată. Aveau talent, n-ai ce face", a adăugat Diaconu.

Potrivit artistului, toată lumea căuta sensuri, un cifru în gesturile actorilor. "În «Burghezul gentilom», George Constantin întindea mâna într-o parte şi toată lumea aplauda, pentru că direcţia indicată era CC. La cenzură, când venea comisia, noi jucam cu frâna de mână trasă. Pentru că toate aceste mărunţişuri, care erau savoarea spectacolului de tea­tru, puteau fi periculoase. Şi după ce pleca cenzura jucam normal", îşi aminteşte actorul.

Acest "joc normal" a fost, la un mo­ment dat, "taxat" de un prim-se­cretar pe Sectorul 1, care venise "civil" la teatru.
"Nu îmi mai aduc aminte în ce problemă cerusem audienţa. Şi in­tru eu cu capul plecat, spăşit. Era un om destul de tânăr, la vreo 45 de ani. El îmi zice râzând. «Te-am văzut aseară, domnu' Diaconu!». «Unde?», întreb eu. «La teatru, în spectacol!». Atunci eu m-am făcut alb, galben, pentru că tocmai jucasem în seara precedentă ceva ce era extrem de subversiv. Se numea «Într-o dimi­neaţă», spectacol cu un succes năprasnic - Mă­lăele, eu, Camelia Zorlescu, un spectacol cumplit de subversiv care şi azi dacă s-ar juca ar fi perfect valabil şi minunat. Am pornit aşa să-mi cer un fel de scuze, să explic. Dar el îmi zice: «Nu, nu, staţi liniştit, că am râs de m-am prăpădit! Când se face în­tuneric şi noi suntem la fel»", a po­vestit Mircea Diaconu.

Şi tot în teatru, Diaconu a mai trăit un episod poate la fel de intrigant. "A fost un scandal monstru în Teatrul Bulandra de care eu am aflat de la alţii. Era o scenă la un mo­ment dat în care se turna în pahare şampanie - era evident apă, pentru că nu dădea nimeni bani pe şam­panie. Şi se ciocnea la finalul scenei. La unul dintre spectacole însă s-a turnat şampania - scena dura cam 10-15 minute - şi când să ciocnească «şampania» era înghe­ţată. Fireşte, nimeni din sală nu s-a mirat. Numai că recuziterii şi actorii au fost certaţi de ce au turnat şam­pania aşa de repede. Deci pro­blema era una singură. Nu că a îngheţat şampania din cauza frigului din sală. Problema era că nu s-a turnat în ultima secundă ca să nu în­gheţe", a mai spus actorul.