Nicolae Ceauşescu şi Piaţa Tien An Men

La sfârşitul anului 1986, mai multe grupuri de studenţi au iniţiat şi desfăşurat proteste publice la Beijing, criticând conducerea statului şi a Partidului Comunist Chinez, deoa­rece reformele economice iniţiate de liderul Deng Xiaoping în anul 1978 se desfăşurau, în opinia lor, într-un ritm foarte lent.

Efectul demonstraţiilor a fost cu totul neprevăzut: la 16 ianuarie 1987, posturile de radio şi de televiziune din China au anunţat demisia lui Hu Yaobang, unul dintre partizanii re­formei "cu paşi repezi", din funcţia de secretar general al Partidului Comunist Chinez.

Doi ani mai târziu, la 15 aprilie 1989, Hu Yaobang a suferit un atac de cord în timpul desfăşurării unei şedinţe a Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez şi a decedat. Pe fondul nemulţumirilor sociale ge­nerate de inflaţia galopantă, câţiva studenţi, intelectuali şi cetăţeni care locuiau în capitala Chinei s-au adunat în Piaţa Tien An Men din Beijing pentru a-i aduce un ultim omagiu celui considerat drept unul dintre liderii reformei economice rapide.

După ceremonia funerară la care au participat aproximativ 100.000 de persoane, acţiunea de comemorare s-a transformat într-o manifestaţie de protest la adresa membrilor aparatului de partid şi de stat, bă­nuiţi de faptul că favorizau actele de corupţie de la cel mai înalt nivel. Mişcarea s-a extins în alte oraşe, printre acestea aflându-se Shanghai, Chengdu şi Guangzhou.

La 20 mai 1989, Yang Shangkun, preşedintele Republicii Populare Chineze, a decretat legea marţială în capitala ţării şi a ordonat pregătirea unor unităţi militare pentru a acţiona în caz de nevoie. Două săptă­mâni mai târziu, în noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, acestea au intervenit în forţă împotriva cetăţenilor care se aflau în Piaţa Tien An Men. Din estimările făcute de oficia­lităţile chineze, aproximativ 300 de persoane şi-au pierdut viaţa în cursul acţiunilor desfăşurate de armată pentru alungarea cetăţeni­lor din piaţă şi de pe străzile limitrofe acesteia.


În rândurile care urmează pre­zentăm opinia lui Nicolae Ceau­şescu despre evenimentele care au avut loc în Piaţa Tien An Men din Beijing.
Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 16 iunie 1989
● Tov. Nicolae Ceauşescu: în ceea ce priveşte cu China.
Din partea conducerii chineze s-au exprimat mulţumiri oficiale de felul cum la noi în ţară s-a adoptat o poziţie de reţinere în legătură cu evenimentele din China. Ei consideră că aceasta este în spi­ritul relaţiilor, că acolo sunt probleme interne, că le vor soluţiona în spiritul socialismului, dar că dau o înaltă apreciere poziţiei noastre.

Mi-au şi trimis o scurtă informare cu cele ce s-au petrecut acolo care, după cum spun ei, reprezintă o rebeliune contra­re­volu­ţionară organizată după un plan prestabilit. Afirmă clar - de altfel noi am publicat tezele lui Mao Tzedun - pun clar accentul pe calea socialistă, pe conducerea PC Chinez, dictatura democratică a poporului, marxism-leninismul şi gândirea lui, a lui Mao Tzedun.

Sigur, nu este acum timpul şi nici nu dispunem de date despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Desigur, au fost evenimente grave, ceea ce vreau să spun este că s-au luat mă­suri pentru a respinge acţiunile şi noi spe­răm că se va acţiona ferm pentru a asigura dezvoltarea socialistă a ţării, întărirea rolului conducător al partidului, pentru că acesta într-adevăr reprezintă un factor important nu numai pentru China, ci şi pentru dezvoltarea socialismului în gene­ral.

Problemele sunt destul de complexe, acum în unele ţări sunt multe teze, multe discuţii care, din nenorocire, dăunează mult dezvoltării socialiste într-o ţară sau alta şi socialismului în general.

Noi va trebui să acţionăm cu toată seriozitatea şi răspunderea în ce priveşte dezvoltarea socialistă şi îmbunătăţirea acti­vităţii noastre în toate domeniile, dar şi în dezvoltarea relaţiilor cu celelalte ţări so­cialiste şi o poziţie mai fermă faţă de teze şi concepţii capitularde, lichidatoriste, cum este şi aceea despre aşa-zisa de ideologizare a relaţiilor internaţionale, despre faptul că lupta de clasă nu mai are aceeaşi importanţă ca în trecut, nevăzându-se faptul că cercurile imperialiste tocmai chiar intensifică activitatea împotriva socialismului, folosind unele greşeli pentru a discredita, pentru a lovi, pentru a slăbi socialismul şi a împiedica diferite ţări în drumul lor spre socialism.

Dimpotrivă, lupta de clasă, lupta ideolo­gică constituie o necesitate obiectivă fără de care nu se poate asigura socialismul, creşterea forţei partidului, întărirea rolului clasei muncitoare!

Coexistenţa paşnică între ţări cu orân­duiri sociale diferite nu înseamnă coexistenţă între capitalism şi socialism. Este o confuzie voită sau nevoită, dar este o confuzie lichidatoristă, dăunătoare socialismului, concepţiei revoluţionare despre luptă şi despre dezvoltarea vieţii inter­naţionale. Noi, în problemele acestea consider că este necesar să luăm o poziţie mai clară, mai activă, mai combativă, pentru că o dată ce sunt discuţii pe problemele ideologice în mişcarea revoluţionară pe plan mondial trebuie să spunem că aceasta nu înseamnă în nici un fel amestec în treburile altor state. Nu avem de gând să ne amestecăm în felul cum ei soluţionează o problemă sau alta, dar asupra problemelor ideologice trebuie să luăm atitudine. Şi, desigur, nu putem trece cu vederea asupra pericolului lichidării cuceririlor revoluţio­nare, socialiste în unele ţări!

Fără îndoială că asupra celor întâmplate în Polonia şi în Ungaria, şi în alte ţări, trebuie să tragem concluziile pentru activitatea noastră, dar şi să acţionăm în relaţiile noastre internaţionale pentru a ajuta la clarificarea şi depăşirea acestor situaţii.
Pe scurt, numai atât am vrut să spun în faţa Comitetului Politic Executiv.
Dacă sunteţi de acord să acţionăm în acest spirit?
(Toţi tovarăşii sunt de acord).
Atunci, cu aceasta încheiem ordinea de zi şi ridicăm şedinţa.
17.VI.1989
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr.46/1989