Noi, eroii alimentaţiei publice

După noaptea de Revelion, restaurantele se închideau pentru o zi, maximum două. Prin "se închideau" nu trebuie să se înţeleagă că lucrătorii din alimentaţia publică se duceau la culcare sau la schi.

Nu! Doar că era nevoie de un timp oarecare pentru a deretica după marea sindrofie dintre ani, pentru a se face inventarul veselei, al tacâmurilor şi al alimentelor ori pentru alte activităţi de ordin administrativ. Apoi, o vreme, lucrurile decurgeau după programul normal. Zilele de ianuarie nu se deosebeau de cele din decembrie trecut. În multe locuri, programul începea la 10:00, dar băutură se servea doar după 12:00. Şi numai dacă ai cerut şi ceva de mâncare, un mizilic, acolo. În ultimii ani din deceniul nouă restaurantele serveau, la bere sau vin, chifteluţe. N-avea omu’ carne acasă venea la restaurant… Acolo era obligat să mănânce o chiftea de fiecare halbă de bere!

Cam la trei săptămâni după 1 ianuarie, lumea intra din nou în febra pregătirilor de… Revelion. Era petrecerea lucrătorilor din alimentaţie publică.
Ion C. Rogojanu – gastronom, jurnalist, colecţionar, om de cultură şi (până în 1986) restaurator (a condus, între altele, hotelurile Modern, Cişmigiu, Ambasador, Dorobanţi) – îşi aminteşte cum a decurs unul dintre aceste revelioane ale profesioniştilor din domeniu, în ianuarie 1989. "Revelioanele se organizau pe sectoare, pe trusturi de alimentaţie publică. În ianuarie ’89 am fost invitat la un astfel de eveniment, care a avut loc la Restaurantul «Bucur». Am fost chemat nu atât în calitate de jurnalist (la vremea aceea, Ion C. Rogojanu scria la «Tribuna României» – n.r.), cât, mai ales, ca fost coleg de breaslă." Tradiţia era ca, de data aceasta, în bucătărie să gătească şi la mese să gătească cei care fuseseră liberi în noaptea de 31 decembrie. Făceau de serviciu, îşi serveau colegii, dar se şi distrau. "În general, lucrătorii din alimentaţia publică nu plăteau pentru aceste mese de Revelion. Sindicatul avea o rezervă de bani, pe care o folosea pentru a plăti consumaţia. Doar dacă se dorea ceva mai sofisticat se mai plătea o sumă simbolică. De multe ori, oamenii veneau împreună cu familiile lor. Era un prilej de a socializa."

Cum cei care întocmeau meniurile şi realizau bucatele erau profesionişti, bineînţeles că: "Totul se făcea ca la un restaurant de lux. Nu era un meniu zgârcit, dar nici exagerat. Era un meniu ponderat". Costurile finale, chiar şi la un meniu sofisticat, nu erau însă prea mari, pentru că la multe capitole – vinul, de exemplu – totul se contabiliza la preţul furnizorului. Scopul era unul singur: toată lumea să se simtă bine. Oricum, trebuie ştiut că totul se întâmpla într-o zi de lucru, nu duminica, pentru că atunci era restaurantul plin. Unde se distrau, la revelionul postrevelion, lucrătorii din restauraţie? "Cei de la «Athenee Palace» mergeau la «Pescăruşul» ori la «Bulevard». Cei de la «Ambasador» – în Pădurea Băneasa, la «Casa Albă». Lucrătorii din barurile de noapte se adunau la Barul «Melody», în vreme ce «Intercontinentalul» petrecea aparte."

În această zi, toţi erau trataţi ca nişte VIP-uri, ca nişte clienţi de clasă. Exista o tradiţie în acest sens. Erau egali femeia de la vase, maître d’hôtel, chelnerul sau bucătărul-şef. Tot ce se punea pe masă era de calitate. Pentru că toţi erau profesionişti şi nu se făcea să se păcălească între ei!", precizează restauratorul Ion C. Rogojanu, după care colecţionarul din el simte nevoia să adauge: "Se tipăreau şi meniuri, foarte frumoase, să rămână amintire. Am şi eu în arhivă câteva astfel de meniuri!". După care adaugă: "Ţin minte cum spunea bucătarul-şef de atunci de la Restaurantul «Bucur», unde am făcut acest Revelion din 1989: «În sfârşit şi noi, eroii alimentaţiei publice, putem să ne simţim bine în această seară de An Nou. Anul Nou după calendarul nostru!»".