Oastea Domnului

"Oastea Domnului" este o mişcare din cadrul Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, înfiinţată în anul 1923, la Sibiu, de preotul Iosif Trifa. După cum o de­fi­neşte chiar Traian Dorz, "Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bi­sericii.

Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia, ci este o familie restrânsă, o comuniune, o fră­ţie­tate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. Nu avem nimic de adăugat canoanelor. Oas­tea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască cu toată fiinţa regulile existente ale Bi­sericii".

Practic, "ostaşii" se ocupau cu stu­diul Bibliei, misio­narism şi de acte de caritate. Mişcarea a fost scoasă în afara legii în anul 1948, când, cu complicitatea unor preoţi, au fost desfiinţate toate asociaţiile din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. În perioada 1948-1989, "Oastea" a continuat să existe, dar a funcţionat în afara legii. Cu toate acestea, în multe locuri din ţară preoţii i-au acceptat pe "ostaşi" în biserici. În 1990, Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Române repară greşeala şi reabilitează "Oastea Domnului".

Astăzi, întâlnirile "ostaşilor" au loc după slujbe, în biserici, în case particulare sau parohiale, în cadrul cărora se face studiul Bibliei, se rostesc rugăciuni, dar se organizează şi o serie de activităţi pentru copii şi tineri. În plus, "ostaşii" sunt implicaţi în activităţi sociale, aşa cum se întâmpla şi până la scoaterea mişcării în afara legii, în 1948. "Oas­tea Domnului" este condusă de aproximativ 30 de reprezentanţi ai tuturor regiunilor ţării, reuniţi în Sfatul Frăţesc Operativ.