Prea mulţi "gură-cască" şi plimbăreţi

Intrând, din oricare parte, în zona construibilă de pe Şoseaua Buzăului ai – la început vagă, iar mai apoi, certă – impresia că unii oameni şi-au schimbat brusc gusturile, preferând ca loc de promenadă o zonă în care orice ar fi indicat, numai această opţiune nu.

 Asta, doar în cazul în care n-am şti că aceşti plimbăreţi nu sunt altcineva decât constructori. Mai exact spus, o anume categorie de constructori, din tagma acelor gură-cască şi macină-timp care mai mult se fac că fac ceva decât fac.

La blocul A 2, pe una din schele, o for­maţie de meseiaţi? executa lu­crări de finisare exterioară, agitând în aer mistriile şi stând cu spatele la "obiectul" muncii lor. În zona blocului nr. 13, câţiva dulgheri din echipa condusă de Ion Lulea stăteau, de câteva ore, la taclale, din lipsa betonului pentru cofraje. Vizavi, la blocul nr. 14, la una din scări, vreo 506 meseriaşi din formaţia de fie­rari-betonişti coordonată de Stoian Tureac aveau oră de... "şezătoare". "De ce nu lucraţi?", îi întrebăm. "Ne dau mozaicarii de sus cu praf în cap...", spune unul dintre ei. Praf care, însă, îi incomoda la lucru, nu şi la taclale... "Postură" în care i-am surprins şi după câteva ore. Ceva mai departe, pe Strada Sebeş, mai mulţi constructori se hârjoneau cu o grupă mixtă, de băieţi şi fete, hârjoană ce era pe punctul de a se transforma într-o răfuială. Am văzut cum o sumedenie de alţi plim­băreţi ieşiţi de sub supravegherea şefilor lor direcţi, împânzeau aleile dintre noile blocuri, ca să nu-i mai amintim pe unii dintre cei care erau repartizaţi la execuţia finisajelor interioare şi care îşi pierdeau timpul nestingheriţi, sub oblăduirea pere­ţilor încăperilor...


Pe şantierul noului ansamblu de locuinţe "Şoseaua Buzăului" sunt folosite o sumedenie de utilje specifice: macarale-turn, buldozere, ex­ca­­vatoare, autobasculante, cele mai ulte dintre acestea închiriate de la diferite unităţi, ori de la subunitatea de profil a IACM.

Prima concluzie, de ordin gene­ral, care se impune este accea că unele din aceste utilaje produc mai mult... pagubă, prin faptul că nu sunt folosite la maximă eficienţă la acti­vităţi specifice. Chiar între sediul Brigăzii nr. 5 şi blocul A 6, un excavator şi un buldozer S1500 stăteau trase pe... mijloc. Primul, defect cu o zi înainte, după spusele lui Marin Gurgu, cel care-l struneşte, abia încărcase cu moluz, pănă la ora 15, câteva maşini de 16 tone fiecare. "De ce nu vin autobasculante mai des la încărcat?", îl între­băm. "Nu au motorină", ni se răs­punde. Al doilea utilaj nu a lucrat în ziua raidului nostru nici măcar un minut, având defectă pompa de apă.
Foarte puţine din macaralele-turn de mare capacitate aveau de lucru, iar tariful orar de închiriere al acestora parcă nici nu îndrăznim să-l pre­cizăm.

Două fenomene stau la baza acestei nedorite situaţii: lipsa unor muncitori în meseriile deficitare (zidari, dulgheri etc.), care să creeze fronturi de lucru corespunzătoare şi, respectiv, destul de frecventa livrare neritmică, în afara ordinei de montaj ori în cantităţi insuficiente,  materialelor de construcţii. Evident, şi la acest capitol, exemplele ar putea continua.



În finalul documentării noastre ne-am adresat unor factori de conducere ai celor două subunităţi din cadrul IACM care contribuie efectiv la realizarea volumului de apartamente prevăzut aici. Este vorba de Gheorghe Miron, inginerul şef al Antreprizei nr. 1, şi inginera Liliana Ciubotaru, ad­junctul şefului Brigăzii nr. 5. Iată, pe scurt, câteva din opiniile exprimate.

Ing. Gheorghe Miron: "Înregistrăm un important deficit de forţă de mun­că, îndeosebi în meseriile de zidar, mozaicar şi tâmplar. În mod frecvent, lu­crăm doar cu circa jumătate din efectivul necesar. Fenomen, de altfel, valabil şi în ceea ce priveşte unele materiale: parchet, geam. BCA-uri, de izol­­aţie şi de zidărie. Insuficiente sunt, de asemenea, utilajele terasiere afe­rente lucrărilor de săpat şi transport, execuţiei utilităţilor şi canalelor ter­mi­ce. Dacă toate aceste probleme ar fi fost soluţionate, şi îndeosebi aceea care vizează forţa de muncă, de cel pu­ţin 50% la blocurile pe care antrepriza noastră le are aici de realizat erau la această dată puse în func­ţiune".

Ing. Liliana Ciobotaru: "Nu re­zimţim atât de acut lipsa forţei de muncă - deşi nu ne putem lăuda că stăm bine la acest capitol - cât mai ales a unor materiale deficitare, şi în mod deosebit a parchetului, BCA-urilor, geamurilor. Cert este că, în condiţii normale putea să rapor­teze, la această dată, cu circa 150 mai mul­te apartamente puse în func­ţiune".

Indiscutabil, o activitate din do­me­niul construcţiilor trebuie să cons­ti­-t­uie un mecanism bine pus la punct, ancorat în realităţile pro­duc­ţiei. Paradoxal este faptul că în noul an­samblu de locuinţe Şoseaua Bu­zău­lui se acuză îndeosebi lipsa forţei de muncă, apelându-se în acest sens la ajutorul altor unităţi economice brăi­lene, în condiţiile în care perso­na­lul de execuţie existent este cel mai adesea folosit aşa cum am relatat în cele de mai sus. Se înregistrează, tot­odată, o productivitate scăzută la lu­crările mecanizate ori altele specifice, în timp ce multe din utilaje stau, din diferite motive, trase pe... dreapta.

Aşa cum am relevat şi cu prilejul altor raiduri - anchetă efectuată în acest nou cartier de locuinţe al Brăilei, comitetul de partid şi orga­nul de conducere colectivă ale IACM trebuie să concretizeze operativ cele mai eficiente măsuri pentru intrarea lucrurilor pe făgaşul normal. Sperăm că, de această dată, apelul nostru va avea efectul scontat. Vom reveni.
Constantin Dobre - Înainte (jud. Brăila), nr. 9.910/1989