Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
FIŢI ATENŢI LA IMPLICAŢIILE CUVINTELOR
Meseria ziariştilor este de a spune ceea ce intenţionează, nici mai mult, nici mai puţin, dar uneori, folosind anumite cuvinte, ei exprimă valori şi judecăţi în articole unde acestea nu-şi au locul.
Luaţi reformă. Ceva bun prin definiţie. Cuvântul înseamnă "a face mai bine prin îndepărtarea greşelilor sau defectelor". De aceea politicienii, legislatorii şi partizanii de toate nuanţele se dau în vânt după ataşarea cuvântului la progresul pe care-l susţin.(...)
Deci, dacă nu vă referiţi la schimbări pe care marea majoritate a cetăţenilor le consideră bine-venite, aţi face bine să nu le numiţi din proprie iniţiativă reforme. Numiţi-le schimbări sau revizuiri. Dacă "reformă" apare în titlul unei legi sau al unui program oare deranjează pe tot atât de mulţi pe câţi încântă, arătaţi limpede că "reformă" este cuvântul folosit de cei ce susţin programul, nu de dv.
Iată alte câteva cuvinte cu care trebuie să fiţi atenţi:
A admite, ca în admiterea unei crime, implică cedarea fără tragerea de inimă, sub presiune. "Preşedintele companiei a admis că ratele dobânzilor n-au fost folosite în estimarea producţiei" sugerează că el a dat declaraţia după ce un reporter abil l-a strâns cu şurbul. De fapt, el dăduse informaţia de bunăvoie. Folosiţi "a spus".
Birocrat - Un termen peiorativ pentru "persoană oficială, funcţionar, funcţionar guvernamental".
Candid, franc - "Avocatul apărării a spus franc că procesul depindea de un singur martor". De unde ştiţi că era franc? De ce să nu lăsaţi astfel de declaraţii să vorbească ele însele, fără comentarii?
A pretinde nu este sinonim cu "a spus". Pretinzi un drept (disputat). Într-o propoziţie ca "poliţistul a pretins că a văzut pistolul", verbul aruncă îndoială asupra celor spuse. Folosiţi cuvântul numai când aceasta este intenţia dv. Cuvântul este corect folosit în această propoziţie: "Avocaţii companiei au pretins că patentele se refereau şi la hârtia fotografică". Ne îndoim, într-adevăr. Pentru acelaşi motiv, în: "Sunt o cântăreaţă mai bună decât majoritatea cântăreţilor mai tineri, a pretins diva", folosirea este îndreptăţită. Dar "Am cântat la Metropolitan Opera vreme de 23 de ani, a pretins ea" este stupid dacă ea dă o simplă declaraţie.
Portiţă (de scăpare), ca şi "aranjament" sau "uneltire", are conotaţii de procedee şirete, întortocheate. Ceea ce nu este cazul atunci când contribuabilii se folosesc de breşe permise de lege. Pe de altă parte, este corect să scriem despre o portiţă de scăpare când un avocat descoperă modul de a nu respecta un contract graţie unei neglijenţe care este chiar împotriva intenţiei şi scopului înţelegerii.
Numai. "Chiar şi numai acest viermişor mişcă"; "Numai cinci din cele nouă măsuri administrative au fost bune" minimalizează prin prezenţa acelui "numai".
Schemă. Nu este pur şi simplu un sinonim pentru "plan", căci sugerează ceva ingenios în sensul de viclean. Nu aceasta a vrut să spună ziaristul în: "American Airlines a dezvăluit o schemă pentru a atrage noi clienţi".
Deschis, corect, ferm, constant. Caracterizări care implică aprobarea, tot aşa cum "încăpăţânat" implică dezaprobarea. Unii vor considera insistenţa preşedintelui de a-şi menţine linia politică drept fermă, alţii drept încăpăţânată.
Aceasta nu înseamnă, bineînţeles, că aceste cuvinte nu trebuie folosite niciodată. Am vrut doar să avertizăm în privinţa folosirii lor corecte, ţinând seama de implicaţiile cuvintelor respective.
CITATE. CUVINTELE DUMNEAVOASTRĂ SAU ALE MELE!
Ştirile, într-o frază remarcabilă, sunt ceea ce oamenii spun şi cum spun - ca actori ai evenimentelor, chibiţi, martori, informatori, ca agitatori sau agitaţi. Pălăvrăgeala nu are încotro. Şi nici eforturile ziaristului de a distila citatele folositoare din ea.
Citatele, chiar şi novicii îşi dau repede seama de asta, sunt indispensabile. Ele conferă autenticitate. Îi pun pe cititori în contact cu oamenii, pe cât de direct permite presa. Un articol, indiferent ce lungime are, lipsit de citate este la fel de pustiu ca un peisaj lunar.
În cartea sa, "Talentul intervievării", Tom Brady laudă citatele ca pe "acele izbucniri strălucitoare de viaţă". Ideal, ele chiar asta sunt. Dar, din păcate, multe citate nu sunt nici scurte, nici strălucitoare, ci lipsite de viaţă şi prolixe.
Nu este neapărat greşeala ziaristului. Când oamenii nu scânteiază, nu poţi obţine citate scânteietoare. Dar poţi selecta ce vei folosi. Prea mulţi ziarişti par să considere că simpla prezenţă a ghilimelelor poate transforma un mormăit într-o măreaţă fugă. "Smith a spus că a acceptat slujba pentru că reprezenta o provocare". Aici ele nu ajută cu nimic.
În interviurile luate pe îndelete şi în alte situaţii, dinainte stabilite, reporterii iscusiţi îşi pot arunca cu răbdare undiţa în aşteptarea câtorva peşti arătoşi care să se prindă în cârlig. Dar în goana agitată pentru ştiri obişnuite, sunt mult mai puţine şanse de a aştepta.
Citatele sunt adesea smulse în fugă: comentariul grăbit al unui avocat hărţuit, vorbele unui sergent, ca din registrul de la poliţie, mâna de praf stârnită de birocrat grăbit să se ascundă în dosul unui baraj de cuvinte.
Tot ce puteţi face, în privinţa citatelor directe, este să luaţi sau să lăsaţi. Ca şi alte fapte, citatele nu pot fi revizuite. Odată cuprinse între ghilimele, cuvintele sunt ceea ce a spus sursa. Încercările de a "îmbunătăţi" prin rearanjarea sau schimbarea cuvintelor sunt ofense şi delicte. Nu puteţi merge decât până la corectarea micilor greşeli de gramatică sau a repetiţiilor fără rost.
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 119-121
