x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Radiografii culinare: "Botină fină" de purcel

Radiografii culinare: "Botină fină" de purcel

de Veronica Bectas    |    26 Feb 2009   •   00:00

În goana după procurarea ali­men­­telor, unele gospodine uitau sau ignorau intenţionat două dintre cele mai populare "baze" pentru mâncăruri. Cele mai reuşite pre­pa­ra­te le ob­ţi­neam din ciolane de porc afumate.



Cumpăram două, chiar trei bucăţi, dintre cele mai mari. Astea nu erau cu număr impus. După ce pârleam ciolanul, dacă nu era bine "băr­­bie­rit", îl spălam, apoi îl pu­neam la fiert, în oala sub presiune, cu două foi de dafin şi cinci-şase că­ţei de usturoi. Când era fiert, după aproa­pe trei sferturi de oră, îl scoteam şi-l degajam de pe os, fără să-i rup carnea, care ră­mâ­nea ca un man­şon. În locul rămas, bă­gam o fâşie de slănină afumată, de vreo trei centimetri grosime, tăvălită bine prin usturoi pisat şi piper, apoi, îl legam cu aţă, dându-i forma de ru­la­dă, cu şoriciul şi el tăvălit prin us­tu­roi cu puţin ulei. Aşa împachetat îl dă­deam la cuptor pentru 20 de mi­nu­te, într-o tavă în care puneam puţin ulei, un polonic din zeama rămasă de la fiert, un pahar de vin (sau două linguri de oţet), cât să se mai strân­gă, să capete o crustă şi un sos bun. Când era rumenit, îl sco­team şi-l tăiam felii, pe care le ser­­veam cu orez, cartofi natur, piure, fa­sole bă­tută etc. şi cu tot felul de sa­late. Era foar­te bun şi avea un miros care "omora" vecinii. Un alt mod de a-l prepara era să-l fierb umplut cu legume şi slănină. Fierbeam doi morcovi, doi cartofi şi o lingură de mazăre. Dintr-un cartof bine pisat, amestecat cu ou, dacă aveam, sau cu puţin ulei, preparam un fel de pastă pe care o foloseam la tapetat bucata de carne în interior, ca să pot monta mai uşor morcovii, celălalt cartof tăiat în patru, boabele de mazăre, presărate cât mai uniform şi între ele îndesam o bucată de slănină afumată, dată prin usturoi pisat, un castravete murat tăiat în sferturi şi, dacă aveam, câteva feliuţe de gogoşar murat, pentru culoare. Rulam carnea ciolanului şi-l legam cu aţă. Îl dădeam la cuptor 20 de minute, într-o tavă cu puţin ulei, cât să se rumenească uşor şi să pătrundă căldura până în mijlocul plin cu legume, să le învăluie pasta de cartofi ca să le lege între ele. Când era rumenit uşor, opream focul şi lăsam la răcit. Acesta era hărăzit pacheţelului. Tăiam felioare de un deget grosime şi le puneam între felii de pâine. Erau minunate şi ca gust şi ca aspect. Mi-am "spălat obrazul", la o vizită neanunţată a unei mătuşi foarte "preţioase", când am scos la înaintare un platou pe care tronau felii de ciolan umplut, pe un munte de orez, la poalele căruia străluceau, roşii de mândrie, jumătăţi de gogoşari acri. După ce a mâncat, i-am văzut preţiozitatea terfelită de invidie. Am făcut-o praf!   

Alte delicii erau preparatele din "adidaşi", picioruţele de porc. Acestea deveniseră un fel de "papa ca­sei", iar gospodinele cu ima­gi­na­ţie puţină sau timp foarte scurt de stat în faţa aragazului se săturaseră de ele. Le pregăteau doar cu fasole sau cu varză. Eu cumpăram cât mai mul­te, le pârleam şi le curăţam bine apoi le tăiam în jumătăţi. Le pu­neam la fiert în oala sub presiune şi în­ce­peam "hărăzitul", adică îm­păr­ţi­tul, pentru a prepara diferite mân­că­ruri. O parte dintre ele se transformau într-o ciorbiţă "bestială", acrită cu zeamă de varză. După ce scoteam oasele, împărţeam în jumătate carnea şi zeama. O parte din zeamă şi şoriciul, la care mai adăugam o cană cu apă, sare, piper şi o foaie de dafin o puneam la cuptor cu cartofi şi cinci căţei de usturoi pisaţi, amestecaţi cu două linguri de bulion. Ieşea o mâncărică de cartofi minunată. Mergeau şi la un ghiveci. Cealaltă parte de zeamă şi vagi urme de carne, mai bine zis restul de şorici, era hărăzită unei răcituri, ca să nu zicem piftie, pe care o montam în castronelele de compot, nu înainte de a pune înăuntru, bucăţele de legume fierte, după cum îmi trăsnea "prin imaginaţie" şi câteva felii de salam prăjite uşor înainte. Turnam zeama amestecată cu us­tu­roi pisat şi le dădeam la rece. Se în­tă­reau rapid şi erau foarte apreciate. Şi, uite-aşa, făceam de avea pur­celul… "o botină din cea mai fină!"

×
Subiecte în articol: special