Recitându-l pe Eminescu

Potrivit obiceiului, după albumul-o­magiu adus Elenei Ceauşescu şi înainte de cel ce va marca aniversarea "celui mai iubit fiu al poporului", la mijloc de ianuarie, Electrecordul edita discuri cu poeziile marelui Eminescu.

Şi în fiecare an glasurile ce recitau erau altele, anul 1989 aducând "la rampă" un mare actor – Gheorghe Cozorici – şi un cunoscut regizor – Că­lin Florian. Având nu­mărul de catalog EXE- 03489, albumul ("Mihai Eminescu – Versuri") de poezii recitate de Cozorici – considerat printre cele mai reuşite – conţine 20 de poezii, prin­tre care "Somnoroase păsărele", "Ce te legeni?", "La mijloc de codru", "Sara pe deal", "Şi dacă...", "Mai am un singur dor", "De ce nu-mi vii" şi fragmente din "Călin" şi "Scrisoarea a IV- a".

Spicuim din cronica scrisă într-o ma­nieră "preţioasă" de Cristian Mo­raru: "Ca în cazul tuturor marilor po­eţi ai lumii, nici la Eminescu nu exis­tă «teme pure», încorporate literar prin «specializarea» cvasiunivocă a textelor. Acesta este principalul motiv în virtutea căruia poemele eminesciene ale «iubirii» sunt deopotrivă «descriptive» în direcţia unui «naturism» sui generis şi nu mai puţin meditative, jubilante sau elegiace, îmbinând temele, motivele, atitudinile şi predis­pozi­ţiile lirice, diversificând şi stratificând semnificaţiile în structuri totalizatoare".

Albumul Mihai Eminescu "La trecutu-ţi mare, mare viitor", număr de catalog EXE-03490, conţine poeziile "Scrisoarea a III-a", "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", "Închinare lui Ştefan Vodă", "Horia", "Rugăciunea unui dac" şi "Epigonii", recitate de Călin Florian. Simona Popescu, semnatara cronicii acestui album, are o exprimare mai directă:

"Există poeme scrise într-o perioadă postrevoluţionară, în care mai funcţiona încă modelul paşo­p­tist al mitizării şi «eroizării», pe fundalul unui sistem de valori puternic, în cadrul căruia sentimentul istoric şi conştiinţa naţională erau fundamente «vii», dinamice. Unele poezii istorice (ca «Horia» sau «Închinare lui Ştefan-Vodă») nu ies din modelul paşoptist... Eminescu fiind poate singurul nostru poet cu viziune istorică profundă... Timpurile isto­rice sunt pentru el o simptomatică obsesie: La trecutu-ţi mare, mare viitor! («Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie»); Românu-n trecut mare e mare-n viitor («Întunericul şi poetul») etc.".