"Evident, îi vine bine un costum din stofe fine", "Fermecătoare cu
Farmec" sau "Azi la CEC un Leu depui, mâine el va scoate pui" sunt
câteva din sloganurile publicitare care circulau prin ’89, deja de mai
mulţi ani, pentru că nu se inova foarte mult în publicitate în perioada
comunistă.
"Reclama e sufletul comerţului" era un aforism valabil şi în 1989, chiar dacă originalitatea reclamei era mai mică, iar comerţul era planificat. În lipsa mecanismului concurenţei, firesc pentru o economie de piaţă, e greu de imaginat că existau reclame. Şi totuşi, acestea se regăseau pe toate canalele existente la acea dată: în reviste, la televizor şi la radio, ca afiş, ca advertorial. Dar "într-o economie planificată şi publicitatea era planificată. Într-adevăr, lipsind presiunea concurenţei, campaniile publicitare nu aveau dinamica din zilele noastre. Am remarcat prezenţa aceloraşi reclame doi ani la rând, ceea ce astăzi ar fi greu de imaginat," ne-a declarat autoarea unei analize a publicităţii în perioada comunistă, conf. dr Delia Cristina Balaban de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
În epocă s-a încercat departajarea ideologică a publicităţii de tip socialist de cea capitalistă, aprig criticată. "T. Pavel, în cartea "Publicitatea şi reclama în comerţul socialist", apărută la Editura Ştiinţifică din Bucureşti, "explică" diferenţa dintre publicitatea din sistemul socialist şi cea din sistemul capitalist. "Din perspectiva ideologiei politice, publicitatea capitalistă este exact opusul celei socialiste, afirmă autorul mai sus amintit. În publicitatea capitalistă, reclama nu este decât un instrument de luptă pentru cucerirea pieţei, fiind folosită în mod abuziv, pentru a induce în eroare consumatorul şi «îmbracă de multe ori unele forme deşănţate, respingătoare». În acelaşi timp, publicitatea socialistă reprezintă o «acţiune de lămurire» prin care se încearcă atragerea atenţiei consumatorului asupra unor produse, precum şi educarea gustului clientului."
Delia Balaban consideră că "diferenţa faţă de reclamele de astăzi se referă la mai multe dimensiuni: cea ideologică – creativitatea era într-o mare măsură supusă cenzurii, de aceea reclamele de atunci sunt mai puţin subtile, sloganurile mai simple, iar în reclamele din acea perioadă vei întâlni extrem de rar (iar în ultimii ani deloc) trimiteri sexuale sau nuditate, mici excepţii fiind poate reclamele la ciorapi, unde se mai zăreşte câte un picior.
Majoritatea reclamelor aveau un singur personaj, existând şi reclame unde nu era prezent nici un perosnaj uman." Dimensiunea tehnică se referă la "posibilităţile tehnice din ziua de azi care sunt diferite de cele de atunci, ceea ce se reflectă şi în calitatea tipăriturilor, acestea fiind azi net superioare, spoturile video de astăzi au o altă dinamică decât cele realizate în urmă cu 20 de ani, fapt care nu are o legătură slabă cu sistemul politic. Nu în ultimul rând, trebuie remarcat volumul mare de publicitate din prezent în comparaţie cu cel de acum 20 de ani şi diversitatea produselor care sunt promovate. În trecut nu existau atâtea produse ca acum."
Pornind de la reclamele din anii ’70, analiza publicităţii în perioada comunistă a remarcat o descreştere a numărului de reclame pe măsura apropierii de anul 1989. "Studiul nostru porneşte din anii ’70, se poate constata o diminuare a reclamelor pentru produse alimentare sau băuturi alcoolice în fiecare an care trece. Astfel că numărul acestora este considerabil mai mic în ultimii ani ai perioadei comuniste. Rămân însă constante reclamele pentru CEC, ADAS şi pentru anumite combinate, de exemplu AZOMUREŞ. Practic, dacă ar fi să comparăm anii ’70 cu anii ’80, remarcăm o scădere la jumătate în ultima perioadă a producţiei publicitare în ansamblu."
Despre tipul de produse publicitare frecvente în epocă, Delia Balaban ne-a declarat: "majoritatea machetelor (peste 80%) aveau dimensiunea unei pagini, mai rare sunt cazurile în care macheta ocupa două pagini. Almanahurile conţineau şi advertoriale, care de regulă erau plasate pe una sau două pagini şi conţineau mai mult text decât imagini. Prin acest instrument erau promovate de la combinate industriale la prestatori de asigurări. Se foloseau totodată atât la târguri şi expoziţii din ţară, dar şi din străinătate, broşuri sau cataloage de prezentare, de exemplu cataloage de prezentare a ofertei litoralului românesc, publicate în limba engleză, germană."
Turismul, în special, era un răsfăţat al reclamelor la televizor: "o mare parte a reclamelor de televiziune din anii ’80 promovau «perlele» turismului românesc, staţiunile balneo-climaterice care astăzi nu se mai bucură în aceeaşi măsură de interesul turiştilor." Tot felul de detalii tehnice diferenţiază spoturile TV de astăzi de cele din epocă: "acestea nu se limitau la clasicele 30 de secunde şi au un ritm de derulare al cadrelor lent, ceea ce astăzi, cu excepţia unor cazuri speciale voite, nu se mai utilizează. Telespectatorul de atunci şi cel de astăzi sunt complet diferiţi în ceea ce priveşte aşteptările, dinamismul. Pentru tinerii de astăzi acest gen de spoturi sunt mult prea lente. Printre produsele promovate prin intermediul reclamelor TV mai sunt DACIA 1100 şi DACIA 1300."
Citește pe Antena3.ro