Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"De la vârsta de un an, din 1973, când părinţii s-au despărţit în fapt, Alina este crescută de bunica maternă într-o localitate din Câmpia Olteniei. Acum a terminat clasa a XI-a, ceea ce înseamnă că anul trecut a luat treapta a II-a...". Pe măsură ce-mi relata acest crâmpei de viaţă ce nu mi se părea "ieşit din comună" cum ar zice poetul de pe aceleaşi meleaguri, figura omului legii din faţa mea exprima o lăuntrică frământare, pe care aveam s-o înţeleg după aprofundarea tuturor datelor problemei reliefate vizibil şi previzibil!
Aşadar, după 1973 intervin mai multe puncte de referinţă. Mai întâi, desfacerea căsătoriei prin divorţ în anul 1985. Minora a fost încredinţată mamei, iar tatăl - obligat la o pensie de întreţinere care, adăugându-i-se la alocaţia de stat, însuma 1.150 lei. Apoi, mama Alinei se recăsătoreşte, în Bucureşti, cu Eraclie Velea şi au doi copii. Ceea ce a determinat o galopantă "dezagregare" a dragostei Mariei Velea pentru fiica dintâi, căci astfel nu s-ar explica amnezia faţă de îndatorirea trimiterii acesteia, cel puţin a pensiei de întreţinere stabilită legal, dacă nu şi un ajutor din partea ei ca mamă. Aşa se ajunge ca Alina, aflată legal sub tutela bunicii, să-şi ceară drepturile încălcate brutal de propria-i mamă. Astfel, în hotărârea judecătorească ce o obligă pe Maria Velea la 300 lei pensie lunară (la care se adaugă şi cei 1.150 lei) se consemnează "pârâta, pe lângă faptul că nu a avut o contribuţie proprie la întreţinerea minorei, a prejudiciat-o grav pe fiică, reţinându-i pensia trimisă de tatăl său". Probabil că soţii Velea n-au realizat, dar s-au aflat în faţa unei fapte predepsite de legea penală. Art. 305 din Codul Penal stipulează că "părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor de întreţinere prevăzute de lege, precum şi neplata cu rea-credinţă, timp de două luni a pensiei de întreţinere, de către cel ce are această obligaţie, constituie infracţiunea de abandon de familie şi se pedepseşte cu închisoare sau amendă". Pentru aceasta, legea prevede condiţia plângerii prealabile a părţii vătămate, numai că Alina şi bunica s-au mulţumit cu aspectul civil al acestui uşor de evitat litigiu de familie.
Dar iată că (şi abia acum aveam să înţeleg mâhnirea judecătorului), Maria Velea, încălcând prevederile tuturor codurilor scrise şi nescrise care dispun că drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copilului, acţionează pentru ştirbirea dreptului la învăţătură al propriei fiice. După ce că n-au contribuit cu nimic ca minora să ajungă în pragul ultimului an de liceu, ba dimpotrivă - soţii Velea, în pornirile lor egoiste şi retrograde, atentează la dreptul la învăţătură al unui copil care a demonstrat că, în pofida lipsei căldurii părinteşti (nu ştim cât l-o fi interesat şi pe tatăl "cel bun" frământările Alinei) este pe cale să termine un liceu la cursuri de zi.
Marian Teodorescu - lacăra, nr. 30/1989
