Savanta – Eminescu – Cuza– Ceauşescu

În ultimii 15-20 de ani ai regimului comunist, luna ianuarie reprezenta pentru jurnaliştii şi scriitorii României o muncă în slujba propagandei la nivelurile cele mai înalte. Se sărbătoreau zilele de naştere ale "Conducătorilor iubiţi", dar şi aniversări ale lui Mihai Eminescu şi Unirii din 1859.

De când "comunismul naţional" pusese stăpânire pe discursul istoric şi literar, cele din urmă evenimente erau însoţite de cearceafuri de hârtie cu vorbe goale privind "întâietatea în Europa" a poporului român. Exagerările de atunci afectează şi astăzi cultura naţională, intelectualii găsind cu greu un echilibru între adevărul istoric şi "propaganda ceauşistă".

Unele publicaţii ale epocii îşi pregăteau de la începutul lui ianuarie cititorii pentru evenimentele lunii. Astfel, în România literară de la 5 ianuarie 1989 este publicat articolul "Ianuarie", semnat de Ioana Diaconescu: "La început de an un vis e cu mult mai strălucitor. Solstiţiul de iarnă cu umbrele lui alungite, cu scânteierile sale fulgurante adastă printre noi majestuos şi atunci setea noastră de lumină devine izvor de lumină. Acest izvor de lumină există în noi mai ales la început de an, când visul devine mai strălucitor. De ce, întotdeauna, în luna lui ianuarie, mai ales atunci, când un an se desparte de noi şi altul se apropie, am simţit mai mult decât oricând nevoia unei ocrotiri? De ce, mai cu seamă atunci, în albul pur şi orbitor al zăpezii îngheţate de geruri, am simţit că nu pot trăi decât apărată? Copleşitorul motiv al luminii ar fi un răspuns.

Sufletul meu ar vrea să fie una cu acest ianuarie mult iubit întotdeauna de mine. El este speranţa, dorinţa, începutul. El este gândul înfiorat: dar dacă? El spune: şi totuşi minunile se vor înfăptui, visele se vor împlini. Acest tulburător «dar dacă» este un semn de început de an.
Ne gândim de pe acum că ceea ce am semănat vom culege; că faptele noastre, bune sau nu, din anul trecut, vor trebui să fie foarte bune în anul ce abia a sosit. Încet, încet, mergem către primăvară: ziua creşte, umbrele serii încep să fie mai îndepărtate. Sămânţa doarme în pământul cald. Palpită abia perceptibil. Uneori o aud ca pe un ceasornic din fundul pământului, numărând la nesfârşit speranţele, dorurile, visele noastre ce se vor împlinite.
Lună încoronată cu cununa majestuoasă a începutului, ianuarie, este şi luna unor sărbători pe care le purtăm în suflet cu mândrie.

Filele calendarului acestui ianuarie cuprind două aniversări pe care poporul le omagiază din toată inima, cu încrederea mărturisită de propăşire a României: zilele de 7 şi 26 ianuarie: ziua de naştere a tovarăşei Elena Ceauşescu, precum şi aniversarea preşedintelui ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Motiv de mare bucurie la 24 ianuarie, la sărbătoarea Unirii Ţărilor Române, lumină pentru noi toţi cei ce purtăm în suflet fiorul dragostei de ţară.
La 15 ianuarie o splendidă cunună de stele, la centenarul naşterii poetului de geniu al neamului nostru: Mihai Eminescu.
Aripile albastre ale văzduhului prind contur pe cerul speranţelor noastre. Majestuos, ianuarie păşeşte în lumea aceasta minunată şi vie, fermecătoare de doruri şi speranţe. Păşim alături, urcând un munte mai pur decât oricând. Ne ajută speranţa noastră întru mai bine şi firea noastră bună. Fie acest nou ianuarie un început de mari bucurii".