Scrisoarea Doinei Cornea adresată lui Ceauşescu prin intermediul Europei Libere

Domnule Preşedinte, De dată aceasta, tonul mesajului pe care vi-l adresez e direct şi fără prea multe manejamente, atât a devenit de stringent ceasul pe care-l trăim.

Vă rog să consideraţi acest mesaj ca şi cum, prin el, aş ieşi pe stradă, în Piaţa Li­bertăţii din Cluj, cu o pancartă în mâ­nă, pe care stă scris: "Încetaţi reprima­rea împotriva ce­lor care şi-au exprimat cinstit opiniile! Opiniile lor sunt şi ale noastre! Le datorăm iubire şi solida­ritate!".

Poporul român, dar şi Dv., cred, ne aflăm la o răspântie de drum. Această guvernare obositoare pe care ne-o impuneţi împotriva fibrei noastre constitutive, morale şi biologice devine tot mai greu de îndurat.

Ne-aţi dărâmat bisericile, cele mai dragi nouă, cele mai vechi. Aţi răsco­lit morminte de voievozi. Aţi început să dărâmaţi satele ţării, vechi de multe sute de ani, să le distrugeţi ordinea firească. Aţi strivit fiinţa interioară a oamenilor, umi­lindu-le nă­zu­inţ­ele şi cererile legitime, umilindu-le conş­­ti­in­ţa, silindu-i sub presiuni şi teroare, să ia minciuna drept adevăr şi adevărul drept minciună, să consimtă astfel la propria schilodire morală.

A venit acum şi rândul poeţilor? Mai trebuia oare afirmat faptul că poeţii sunt sufletul neamului? Poeţii, şi nu stearpa ideologie (uneori chiar ri­mată!) pe care ne-o impuneţi! Ce ar fi devenit cultura noastră dacă Regele Carol I l-ar fi redus pe Eminescu la tă­ce­re din cauza scrierilor şi articolelor sale, adeseori incomode pentru re­gim? Dar Regele Carol a fost un rege luminat. Puneţi capăt acestei po­litici represive şi mai dis­tru­gătoare de­cât dezastrul economic pe care l-aţi provocat. Ana Blandiana, Dan Deş­liu, Mircea Dinescu sunt poeţii neamului întreg, şi nu sunt obiec­tele d-voastră perso­nale. Ca toţi poe­ţii adevărului ei sunt purtătorii fiinţei noastre şi apă­rătorii ei. Re­du­cerea lor la tăcere este o crimă îm­potriva spiritului. Nu-i veţi putea condiţiona, umili, opri să cre­eze decât trădând rostul adânc al  neamului. Cinste acestor poeţi!

Opriţi reprimarea celor drepţi! Opriţi infamele înscenări de procese: nimeni nu crede că un poet poate fi traficant. Traficanţii sunt poate cei care vând în ţări străine copiii ţării; traficanţii sunt cei care vând pâinea, laptele, carnea de la gura copiilor.

Puneţi în libertate ziariştii şi ti­po­grafii care n-au altă vină decât aceea de a nu mai fi suportat să trăiască în minciună. Cinste lor!

Încetaţi persecuţiile împotriva înalţilor foşti demnitari comunişti care, pe drept cuvânt vă reproşează de a fi angajat ţara într-un socia­lism de tip anacronic şi represiv. Ar fi mai înţelept să ţineţi cont de propunerile lor pentru a scoate ţara din marasm.

Un lucru e cert. Poporul s-a să­turat, de mult, de tipul de socialism pe care îl aplicaţi. V-au spus-o deja în 1977, cei 33 de mii de mineri din Valea Jiului. V-au spus-o recent miile de muncitori şi cetăţeni din Braşov. V-au spus-o, cu riscuri enor­me, o seamă de in­telectuali cinstiţi prin protestele lor individuale. Numele lor sunt cu­nos­cute şi în­dră­gite de cetăţenii ţării.

Atâta vreme cât sunteţi în viaţă, iar poporul este cotropit de armata d-voastră de securişti, aveţi pu­tiinţa să prezentaţi cetăţenilor o ima­gine contrafăcută a realităţii -  în care oricum nimeni nu crede. Puteţi fi însă sigur că istoria nu iartă. Când nu veţi mai avea puteri asupra ei, ea vă va judeca după faptele d-voastră. După faptele mo­rale şi nu după giganticile, inutilele şi urâtele contrucţii de beton prin care încercaţi să înlocuiţi construcţiile spiritului.
Doina CORNEA