x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Serghei Mizil: "Poţi să aduci ce vrei, nu zi nimic de tovarăşu’!"

Serghei Mizil: "Poţi să aduci ce vrei, nu zi nimic de tovarăşu’!"

de Toma Roman Jr    |    04 Feb 2009   •   00:00

În ultimii ani ai lui Ceauşescu nu se găsea mai nimic. Serghei Mizil a cu­noscut "din interior" reţelele de contrabandă care funcţionau în pa­radisul so­cialist. A acceptat să stăm de vorbă despre cum funcţiona un soi de capi­ta­lism rudimentar cu voie de la stă­pânire. Am purtat dialogul la restaurantul lui Serghei Mizil, La Cena.



  • Reporter: Din ce am mai stat de vorbă în 1989 se cam strânsese oarecum cu­reaua şi pentru voi, copiii de nomenclaturişti. Ceauşescu dăduse ordine să se facă economie...
Serghei Mizil: Să nu exagerăm! Într-adevăr, partidul luase cu câţiva ani înainte limuzinele străine ale unor demnitari, în magazinele gospodăriei de partid nu mai găseai aproape orice, dar noi ne descurcam. Aveam în anturaj shopişti, care se învârteau la magazinele pentru străini, mai eram prieten cu sportivi şi piloţi care ieşeau din ţară. Tata lucra la cooperaţie, unde aveau, pentru iniţiaţi, băuturi străine, de exemplu whisky cu etichetă neagră. Făceam chefuri la Snagov şi la munte care ţineau trei-patru zile. Eu, cu Mădălin Voicu, Gino Iorgulescu de la Sportul Studenţesc şi alţi câţiva care ne descurcam, locuiam practic în vilele de la Snagov. Lansam din când în când zvonul că facem chef şi apăreau 30-40 de persoane.
Blugi şi video

  • Văleu! De unde naiba erau posibilităţi să ţineţi pe mâncare şi băutură atâţia oameni?
Păi, pe mine şi pe alţi amici, ne lăsau să ieşim din ţară. La fiecare ieşire aduceam şi vindeam 20 de aparate video, 300 de casete, 400 de geci de blugi, blugi. Mă lăsau să ies de vreo două ori pe an şi nu aveam pro­bleme la vamă. Doar din impri­mări de casete puteam să scot cam la o lună jumate 80.000 de lei, echi­va­lentul unei Dacii. Practic nu aveam probleme cu banii.

  • Cum mergea la vamă? Dădeaţi o şpagă sau vă lăsau pe bază de "fiul lui tata"?
Ne ştiau, de noi şi de sportivi nu se legau. Imediat după Revoluţie a ieşit un scandal cu Sportul Studenţesc, care adusese un autocar plin cu cafea. Au vrut să-l scoată pe Nicu drept contrabandist, pe motiv că era clubul lui de suflet. Era o tâmpenie, toate clu­burile făceau la fel atunci şi Nicu personal nu avea nevoie de aşa ceva.

  • Vă supraveghea Securitatea mişcările astea comerciale?
V-am povestit că după revelioane şi chefuri ne numărau unii sticlele şi ambalajele din gunoi, să vadă ce marfă care nu se găseşte avem şi câtă. După 1989, am fost împreună cu Gino Iorgulescu la generalul SRI Gioni Popescu, cu care eram prieteni. I-am cerut dosarele noastre şi a zis: "Mă băieţi, dacă vă uitaţi pe ele vă certaţi cu 95% dintre prieteni". Pe mine mă doare-n cur de ce au bingănit unii, că n-am păţit nimic, n-am ajuns la puşcărie şi m-au lăsat să ies din ţară. Nu vreau să scurm acum căcatul, mi-ar face rău să aflu că mă mâncau de cur oameni apropiaţi.

  • Aveaţi şi aşa-numiţi interlopi în anturaj? Nu vă mai atrăgea atenţia Securitatea că nu e bine să umblaţi cu infractori?
Eu prefer să le spun "oameni care se descurcau". Securiştii mi-au spus o singură dată ceva, înainte să plec în Germania. Eu aveam afară prieteni artişti plastici, chiar şi ziarişti străini. M-au chemat şi mi-au atras atenţia că pot să fac orice, să mă bat, să fur, dar să nu pronunţ numele lui Ceauşescu, nici de bine, nici de rău.

  • De unde aveaţi banii pentru marfa pe care o aduceaţi?
Eu şi în ţară făceam pentru Fondul Plastic rochii, curele, vindeam tablouri. Vindeam şi afară tablouri de-ale mele şi unicate pe care le făceam.

Corbu face ruşinea
Locuiaţi la Snagov... Acolo aveaţi adresa din buletin?

Nu, habar nu mai am ce scria în buletin. M-am dus pur şi simplu la şeful gospodăriei de partid şi am cerut o vilă. Mi-au dat una mai mică, pe malul lacului, acum a cumpărat-o un amic de-al meu. Cred că Elena Ceauşescu a dat aprobarea, vila era supravegheată, avea microfoane şi puteau să vadă ce fac. Nu păţeam nimic să stau acolo. Mă certam după chefuri cu unul Cuculea. Şeful vilelor de la Snagov zicea că am distrus, am zgâriat nu ştiu ce. Aveam un prieten la Di­recţia 5, care îl păzea pe Ceau­şescu. Âsta a apărut la mine cu Corbu şi Şarona, câinii lu’ ăl bătrân, fix când îmi făcea morală Cuculea. Anima­lele s-au pişat pe covor, în sufra­gerie şi Cuculea a zis, slugarnic: "Ce drăguţ e tovarăşul Corbu! Foarte bine!".
Am făcut eu scandal, pe motiv că mie îmi reproşează că am rupt clanţa, dar nu spune nimic de covorul pişat. Aveau grijă de câinii ăia ca de ochii din cap.
Prietenul securist era obsedat de câinii pe care-i avea în grijă. Îmi tot spunea să nu le dau nimic de mân­care. Eu îi replicam: "Bă boule, te toarnă Corbu!?" Cred că era supravegheat şi el de unii, dacă are bine grijă de câini.

  • Sar de la una la alta. Ceauşeştii ăi bătrâni ţineau Paştele cu ouă roşii şi Crăciunul cu brad? Ştiu că mergeaţi în tinereţe, de sărbători să vă vedeţi cu Nicu la vila lor...
He, he! Da, le ţineau, dar mi-am adus aminte ceva ca lumea. Ei pri­meau cadouri de la mănăstiri, ouă cu mărgele, chestii d’astea. Într-un an am văzut ouă roşii cu secera şi cioca­nul, am murit de râs.

  • Contrabandiştii arabi de blugi, casete, ţigări şi cafea nu vă vedeau ca pe un concurent protejat de stă­pânire?
Eram prieteni şi ei aveau protecţie, dintre ăştia toţi aveau o misiune sau o proptea pe aici. De atunci îi cunosc şi pe Taher şi pe Omar Hayssam. Eram cam aceeaşi gaşcă, ne strângeam la Pescăruş, la Athenee şi la Lido. La Inter intram doar noi, copiii demnitarilor şi ceva arabi, greci şi evrei mai cu ştaif.

  • Cum distribuiaţi marfa adusă de afară?
Veneau şi oameni din provincie şi din Bucureşti care luau de la mine mai multe perechi de blugi, casete şi le distribuiau mai departe, cu un pro­fit pentru ei.

Caviar în ochi
  • Tatăl dvs, Dumnezeu să-l ierte, nu a avut probleme din cauza afa­cerilor pe care le învârteaţi?
Eu voiam să scot bani din orice. Luasem o turmă de oi, pe care o ţineam la Budeşti, vindeam lână, piei şi miei de Paşte. Aveam bani gârlă, făceam beţii în cele mai scumpe locuri din Bucureşti, o ţineam într-un chef. Închideam piscina de la Inter şi aduceam femei şi străini, să facem petreceri private. La Inter m-am spălat, beat fiind, cu icre negre pe faţă. Ceauşescu a aflat şi a spus în plin CPEx, cu tata de faţă, că-s un element descompus, cu tendinţe de înavuţire pe spatele oamenilor muncii. Cred că l-a supărat faza cu străinii, că pot sifona afară ce fac copiii de demnitari.

  • Fetele din piscină erau "profesio­niste"? Cu ce se cumpăra atunci o curvă?
Unele erau fete chiar din Inter, controlate de ei. Fetele astea mai mult ca sigur turnau, altfel nu le dădeau voie să intre în hotel. Mai erau şi altele, din exterior, care veneau pentru bani, blugi, parfumuri sau cine ştie ce cadou.

  • Unele aveau grad sau erau doar informatoare?
Cred că la un anumit nivel aveau şi grad. Într-un an eram la mare şi era Fidel Castro în vizită, făcuse acolo o întâlnire cu studenţi cu­ba­nezi. Eu eram la "bibliotecă", un bar de fiţe, unde erau şi fete. Au venit securiştii, să le ia pe unele pentru delegaţia cubaneză. Au zis "mergeţi doar tu, tu şi tu!". Fetele selectate cred că erau cu grad. De la mine nu aveau ce să afle suplimentar, fiindcă eu aveam şofer ofiţer de Securitate, care raporta tot ce făceam. Âsta era şi bun, că mă mai scotea din belele când făceam scandal. Odată, la Predeal, fiind beat, am intrat într-o cofe­tărie şi am cerut vodcă. Mi-au spus că nu ţin alcool, am dat foc la perdea şi am spart vitrina. M-am mai bătut cu miliţieni la Braşov... Dacă aş fi făcut acum aşa, eram la puşcărie.
Hai că mă aşteaptă jos nişte prieteni, tre’ să văd ceva şi la bucătărie.

×
Subiecte în articol: special