Structura unei informaţii

Alegerea fiind făcută şi luată hotărârea de a transforma evenimentul în ştire, se va trece la determinarea substanţei acesteia. Desigur, o ştire este o mărturie a unui eveniment, însă nu este o mărturie oarecare pentru care ziaristul este chemat să spună ce a văzut şi nimic altceva decât ce a văzut. El este un martor activ şi selectiv. Activ, pentru că va căuta elementele informaţiei ce nu-i apar de la sine, selectiv, pentru că el nu va relata decât despre ceea ce poate interesa publicul cititor.

Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă a traduce în cuvinte, cât mai fidel posibil, realitatea evenimentului. Pentru aceasta există o regulă mult mai veche decât ziaristica, regulă ce determină structura oricărui mesaj informaţional; este seria de în­tre­bări formulată acum douăzeci de secole de Quintillian: quia, quid, ubi, quibun, auziliia, quomodo, qusando? Într-o ordine mai logică astăzi se traduce prin: cine, ce, unde, când, cum, de ce? O ştire, o informaţie este răs­punsul la aceste şase întrebări. Im­portanţa relativă a acestora va­riază o dată cu evenimentul, dar în orice caz informaţia cea mai simplă răspunde la cel puţin primele patru întrebări, iar informaţia completă nu există fără răspunsul la cele şase întrebări. (...)
Alcătuirea unui articol se poate face în diferite feluri şi nu înseamnă niciodată altceva decât asamblarea materialelor determinate de răspunsul la aceste şase întrebări.


REDACTAREA ŞTIRILOR
I. Informaţia şi stilul ziaristic
Etimologic, a informa înseamnă a redacta. Dacă subdivizăm activitatea ziaristică în două etape: a culege informaţii şi a informa, avem de fapt definiţia acestei activităţi. Odată şti­rile culese de reporteri sau primite de la agenţii de presă sau de la informatori, acestea trebuie făcute cunoscute publicului. În acest stadiu, presupunând că s-a obţinut maximum de informaţii posibil, urmează să se pregătească mesajul. Această muncă se desfăşoară cu grija de a asigura o bună comunicare, adică de a face mesajul inteligibil pentru un număr cât mai mare de cititori şi de a folosi cât mai bine mijloacele tehnice de care se dispune. Aceste două imperative comandă o serie  întreagă de operaţii în urma cărora materia brută - informaţiile culese - se va transforma în articole, iar toate acestea la un loc vor constitui ediţia ziarului. Se pot distinge două categorii de operaţii: redactarea propriu-zisă, în sensul comun al cuvântului, şi pre­zen­tarea secretariatului de redacţie. De altfel, există interdependenţă între cele două categorii de operaţii, pentru că reporterul trebuie să re­dac­teze un articol de o anumită lungime, în funcţie de necesităţile punerii în pagină, iar secretarul de redacţie trebuie să pună în valoare articolul re­porterului aşa cum l-a redactat acesta sau aproape la fel.

Regulile redactării ziaristice sunt valabile atât pentru reporter, cât şi pentru secretarul de redacţie. Acestea sunt mai mult sau mai puţin rigide, în funcţie de ziar şi de ţară. (...).

În această mică lucrare este im­po­sibil să intrăm în detaliile ce caracte­ri­zează fiecare publicaţie. Vom vorbi deci doar despre componentele, re­gu­lile aproape universale ale stilului ziaristic - denumit adesea cu o nuan­ţă peiorativă. Conotaţia puţin vulgară a sintagmei "stil ziaristic" provine din folosirea acesteia pentru a spune "stil gazetăresc prost". Dacă scriitorul lipsit de talent nu-l poate compromite pe cel genial, în schimb criticile fă­cu­te pe bună dreptate unui articol, unui ziarist sau unui ziar se răsfrâng întotdeauna într-o măsură mai mare sau mai mică asupra presei în ansamblu. Acesta este un  fenomen ce ar mertia să fie studiat în mod serios de psiho­logi. Fără a prevedea care ar fi concluziile lor, putem spune că cea mai bună apărare a stilului ziaristic ar fi explicarea scopului şi regulilor sale şi că cea mai bună ilustrare a acestuia o constituie periodicele de bună calitate. Scopul este clar: cu­noaş­terea şi înţelegerea evenimen­telor actuale de către un număr cât mai mare de cititori. Metoda speci­fică pentru realizarea acestui scop se bazează pe construirea şi redactarea articolelor, însă trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre pregătirea pentru a redacta.
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 264-266