Timişoara, aurul şi miliţienii

În 1989, Timişoara era încă un pa­radis al comerţului "la negru" cu produse din străinătate şi un centru universitar care atrăgea cetăţeni străini. Securitatea şi Miliţia Economică aveau mult de lucru, dar şi de câştigat în urma acestor activităţi. Aici se aduceau pantofi sport, geci şi pantaloni blue-jeans precum şi dulciuri, în special din Iugoslavia şi Ungaria, ţări pentru care românii care trăiau în localităţile de graniţă aveau permise de mic trafic.

În plus, mulţi timişoreni aveau rude în Occident, în special în Germania, care le tri­miteau haine, dulciuri şi cosme­tice, iar ei le vindeau în fiecare du­minică în piaţa im­pr­o­vi­zată pe Strada Mureş. Fiind judeţ de graniţă cu două ţări şi având aeroport, traficul cetăţenilor străini era mai intens. În plus, aici veneau mulţi arabi care studiau medicina la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara.

Pe lângă toate acestea, o activitate febrilă pentru Miliţia Economică era confiscarea de aur şi valută, deţi­nute în special de cetăţenii străini, dar şi de unii etnici germani sau evrei. Este de notorietate colaborarea dintre organele de miliţie şi aşa-numiţii "bişniţari", cetăţeni ro­mâni care se ocupau cu tranzac­ţionarea ilegală de aur, bijuterii şi valută. Pe mulţi dintre aceştia, mi­liţia îi folosea pe post de informatori şi îi implica în acţiunile de confiscare de la diverse persoane care voiau să vândă sau să cumpere aur şi valută. O metodă de confiscare a aurului era inventarea de persoane cu identităţi fictive, de la care se confiscau obiecte şi plăcuţe de metal preţios. Persoanele fictive erau acoperirea perfectă pentru a face "pierdută" o parte din cantitatea de aur sau de bijuterii confiscate. Mai mult, în procesele-verbale şi inven­ta­rele de confiscare, cantităţile şi gramajele se scriau de mână.

Aceste acte oficiale ale miliţiei erau semnate indescifrabil sau de "delegaţi". Totuşi, pe fiecare inventar trebuia să apară scris mecanic la maşina de dactilografiat măcar numele unui miliţian care a parti­cipat la confiscare. Aceste acte şi dosarele din care ar trebui să facă parte nu se regăsesc nici la Arhivele Naţionale şi nici în arhivele Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş. Ele au fost fie distruse, fie nu s-au întocmit niciodată. Cu toate acestea, Jurnalul Naţional a reuşit să obţină documentele, pe care poliţia nu le deţine, dintr-o sursă privată.

Astfel, într-un inventar datat 18 ianuarie 1989, întocmit de Miliţia Economică Timiş, se enumeră captura de "metale preţioase" făcută de la un cetăţean italian, Fratessi Stefano, descrierea fiind "plăcuţe lami­nate de diferite forme" şi "inel de damă cu montura ovoidală pe care sunt aplicate zece pietre mici". Nu apare însă nici o specificaţie despre ce fel de metale preţioase sau pietre era vorba. Documentul poartă trei semnături indescifrabile, neală­turate vreunui nume: semnătura inspectorului pentru metale preţi­oase, a casierului şi a şefului serviciu contabilitate, prin delegat. Singurul nume tipărit lizibil, alăturat unei semnături, este cel al căpita­nului Viorel Bucur, din partea Mi­liţiei Judeţene Timiş.

Documentele de arhivă, distruse
Dosarul care pri­veşte acest caz nu există însă:
"Către cotidianul ­Jurnalul Naţio­nal,
Urmare la solicitarea dumnea­voastră din data de 05.01.2009, prin care doriţi a vi se comunica date re­feritoare la STEFANO FRATESSI, cetăţean italian căruia, conform solicitării dvs., în data de 18.01.1989 i-au fost confiscate mai multe obiecte şi bijuterii din aur, vă precizăm faptul că termenul de păstrare a documentelor este de 10 ani, după care se distrug, prin urmare suntem în imposibilitate de a vă oferi date despre acest caz", este răspunsul pri­mit din partea IJP Timiş şi semnat de şeful inspectoratului, comisar-şef de Poliţie Săndel Palade.

Nici la Arhivele Naţionale, Secţia Timiş, nu există vreun dosar sau document care pri­veşte persoana italianului Stefano Fratessi şi episodul din 18 ianuarie 1989. Nici Arhivele Naţio­nale nu deţin decât documente emise înaintea anului 1950, conform lui Raul Ionuţ Rus, directorul Direcţiei Jude­ţene Timiş a Arhivelor Naţionale.

A doua zi, secţia judeţeană a Băncii naţionale emite "Expertiza tehnică" făcută în 19 ianuarie 1989 şi semnată tot indescifrabil. În această expertiză se vorbeşte despre confiscarea făcută aceluiaşi italian, expertiză în care sunt cântărite cele opt plăci confiscate, iden­tificate ca fiind de aur. După cân­tărire, func­ţionarul completează pe un spaţiu foarte mare, lăsat gol, gra­ma­jul celor opt plăcuţe – 140,50 grame.

Foştii miliţieni angrenaţi în aceste acţiuni sunt acum pensionari ori nu mai lucrează în cadrul Ministerului de Interne. Ei sunt oameni greu de găsit. Referitor la cazul italianului fără domiciliu, serie şi număr de paşaport, Francesco Fratessi, am reuşit să in­trăm în contact, numai prin telefon, cu Viorel Bucur, fost căpitan în cadrul Miliţiei Judeţene Timiş şi semnatar al inventarului de confiscare din 18 ia­nuarie 1989. L-am întrebat pe acesta dacă îşi aminteşte de persoana ita­lia­nului. "Au trecut 20 de ani de atunci. Mi-e greu să îmi amintesc aşa, după nume, de fiecare caz în parte. Trebuie să ştiţi că şi atunci, ca şi acum, trebuiau să existe pioni de sacrificiu. De aceea apare numai numele meu pe documentul de care vorbiţi şi alte nume nu apar. Eu am fost unul dintre sacrificaţii de serviciu. Cât de mare e articolul pe care îl scrieţi? Ca să se afle tot adevărul trebuie nu un articol, ci 30-40 de articole în serial. O să vă contactez, să ne întâlnim", ne-a declarat telefonic fostul căpitan. Evident, acesta nu ne-a mai contactat.

Suspecţi-fantomă, pe bandă rulantă
Sursele private care deţin astfel de documente, distruse între timp conform legii de IJP Timiş, au multe exemple care seamănă izbitor cu cazul italianului Francesco Fratessi. Un astfel de act, numit "Dovada", datat 17 ianuarie 1985, nu are număr de înregistrare, nu are antet, în partea de sus a actului fiind scris doar "Miliţia Municipiului Timi­şoara". "Azi, 17.01.1985, în baza procesului-verbal nr. 0533260 s-a ridicat de la cetăţeanul italian DeCara Sebastiano următoarele bijuterii din metal galben – un ceas, un lănţişor cu amuletă, 5 inele, 2 brăţări şi 1 lănţişor tip co­lier". La rubrica "Organ de Miliţie" e o semnătură indescifrabilă, iar martorii şi translatorul, care trebuiau să fie în mod normal de faţă, lipsesc. Nu se specifică gramajul, nu se specifică metalul din care sunt confecţionate obiectele. Într-un alt act semnat in­des­cifrabil şi completat la 14 oc­tom­brie 1983 de Postul de Miliţie Şag-Ti­miş se spune că "s-a procedat la ridicarea sumei de 4.700 de dolari SUA de la Ibrahim Mazino Ali – Iordania". Un alt document emis de Miliţia Economică Timiş, nedatat, relatează faptul că se confiscă o serie de obiecte de la un cetăţean italian – Ciurci Benito, enumerarea fiind de genul "coliere diferite", "brăţări diferite", "lănţi­şoa­re formate din zale", "inele di­ferite monturi", "verighete format clasic", în greutate totală de aproape jumă­tate de kilogram, fără să se precizeze metalul din care sunt con­fecţionate respectivele obiecte. Practic, este aproape imposibil de dovedit identitatea reală a acestor cetăţeni străini de la care s-au făcut confis­cările şi la fel de imposibil de dove­dit dacă aceşti oameni au existat în realitate, atât timp cât pe actele de confiscare aceştia nu sunt legitimaţi prin nici un fel de act de identitate.