Tonul cântării la Televiziunea Română

Apărută iniţial sub forma altor proiecte, "Celui mai iubit fiu" sau "Oma­giu ţării, conducătorului iu­bit", desfăşurarea de forţe numită Cântarea României a luat proporţii şi s-a transformat în emisiunea pri­milor tovarăşi ai ţării. Astfel că, în 1989, ajunsese "pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării şi progresului".

Cum s-a dat tonul Cântării? S-a dat ordin la TVR, s-au cerut cei mai ex­perimentaţi oameni, atât din rândul redactorilor, cât şi din cel al regizorilor sau al celor de la departamentul tehnic. "Ni s-a spus în repetate rânduri: «Dumneavoastră sunteţi puşi să executaţi ceea ce se co­mandă». Cei de la secţia de presă a CC erau instruiţi, dădeau indicaţii, tra­sau sarcini, erau deja pregătiţi, implicaţi în această activitate. Totul se făcea la comandă. Fiecare ediţie avea un redactor muzical, un redactor literar, regizor artistic şi bine­înţeles erau supervizori, o grămadă de ochi care supervizau producţia. Versurile trebuiau selectate cu cea mai mare atenţie. Cântecele la fel", povesteşte regizorul artistic Ion Filip, cel căruia i-au trecut prin mână (sau care a purtat pe umeri) povara multor Cântări, inclusiv o parte dintre cele difuzate în martie ’89. "Întâi se făcea o prospecţie în judeţul în care urma să se realizeze emisiunea. În cadrul întâlnirii se fixa programul care avea instruc­ţiuni venite «de sus». Totul era dirijat de la Comitetul Central, totul era supervizat, se prezentau nu-ştiu-câţi la vizionare. Până ajungeam în judeţ, cei de acolo selectau şi pre­gă­teau formaţiile artistice: actori, in­terpreţi, cântăreţi, formaţii, bri­găzi, coruri etc. Dacă în zonă nu exista un teatru, căutau artişti amatori dintre care îi selectau pe cei mai buni. Iar cei selectaţi intrau apoi la repetiţii. Se comandau versuri speciale pentru el, pentru ea sau pentru amân­doi. Se comandau cântece, cantate în special".

Un omagiu cât un salariu
Erau plătiţi cei care scriau versuri omagiale? Şi cu cât? Gras sau simbo­lic? "Ştiu foarte precis că erau plătiţi. Am pus chiar eu în scenă un mini-recital dedicat "tovarăşului", dar care conţinea versuri kilometrice, astfel încât am asistat la negocieri când tratau cu un compozitor pentru o cantată eroică, iar autorul şi-a fi­xat preţul. Erau poeţi solicitaţi, că­rora li se cerea să scrie, dar erau şi unii care îşi prezentau creaţiile din proprie iniţiativă". Cât costa un oma­giu adus conducătorului iubit? "Cam cât leafa mea pe o lună!", îşi aminteşte Ion Filip. În schimb, cei din televiziune n-aveau de ales. "Nu pu­teai spune că nu faci sau că nu vrei, decât dacă te aflai în preajma ca­tafalcului! Totul se executa. Eu răs­pundeam din punct de vedere artistic.

Toţi lucram cu sabia lui Damocles deasupra capului. Erau spectacole de sală care durau şi câte cinci ore. Se ţi­neau în judeţ. Se filma, dar numai o parte se difuza la televizor. Cea mai bună tehnică ne era pusă la dispoziţie. Din două ore de program, o oră şi ju­mătate de emisiune o cu­prindea "Cân­tarea României", du­mi­nica sea­ra. Era singura emisiune pe care cu­plul prezidenţial o urmă­rea ediţie de ediţie. După realizarea spectacolului, care era supus unei exigente rigori, erau alte filmări în locuri din zone: la monumente, mau­solee, ca atare cău­tam lucruri care să dea greutate, dar şi di­versitate ediţiei", povesteşte regizorul.  

Spectacol-maraton
Iată ce conţinea un astfel de program, realizat la Călăraşi.
Sumar:
1. "Splendidul drum al zilei către mâine" – secvenţă rea­li­zată la Cineclubul Combinatului Siderurgic din Călăraşi.
2. "Suntem aici" – versuri recitate la CS Călăraşi, ICCPT şi Şantierul Naval Olteniţa.
3. "Plai străbun de ţară". Muzica Vasile V. Vasilache. Versuri Viorel Cosma. Primă audiţie. Interpretează corurile reunite.
4. "Omagiu" – balet tematic. Interpretează formaţiile coregrafice de la Liceul Industrial nr 3. din Călăraşi.
5. "Ne e partidul brav, conducă­torul" – versuri.
6. "Hai oţelari" de Vasile Timiş. Interpretează corul Combinatului Siderurgic Călăraşi.
7. "În colţu-acesta minunat de glie" – versuri.
8. "Patrie de cântec şi eroi". Muzica Tudor Jarda. Interpretează Corul "Camerata Danubii" al Casei de Cultură a municipiului Călăraşi.
9. "Splendidul drum al zilei către mâine" – Secvenţă realizată la Ci­neclubul Şantierului Naval Olteniţa.
10. "Dulce plai călărăşean". Muzi­că şi versuri Dumitru Dragon. Interpretează Magdalena Popescu şi Dumitru Dragon. Acompaniază formaţia de muzică uşoară a Clubului Tineretului ICSM din Olteniţa.
11. "Ne angajăm" – versuri.
12. "Partidul sub un steag unind poporul". Muzica Marius Ţeicu. Versuri Victor Tulbure. Interpretează corul Şantierului Naval şi Corul Sindicatului Învăţământ Olteniţa.
13. "Când spunem Ceauşescu" – versuri recitate de pionieri.
14. "Partid, părinte şi stegar". Mu­zi­ca Iovan Miclea. Versuri Nicu­şon Constantinescu. Intrepretează coru­rile pioniereşti ale Şcolilor generale nr. 5 şi 8 din Călăraşi.
15. "Pace pentru toţi copiii lumii". Interpretează formaţiile de dans tematic şi modern din şcolile ge­nerale ale judeţului Călăraşi.
16. "Să fii tânăr". Versuri Nina Cassian. Muzica şi interpretarea Po­li­xenia Ionescu.
17. Dialogul arteleor. Lucrări ale artiştilor plastici călărăşeni. "Pastel" de V. Jianu. La oboi Marian Măiereanu.
18. "Splendidul drum al zilei către mâine" – secvenţă realizată la Cine­clubul Căminului cultural Lehliu Gară.
19. "Cinste vouă, mâini de aur". Mu­zica Vasile Donose. Interpretează grupul vocal al ICCPT Fundulea şi Corul căminului cultural Lehliu Gară.
20. "Grâul". Muzica D. Marinescu. Versuri D. Vasilescu Liman. Interpre­tează Corul căminului Cultural din Lehliu Gară.
21. "Cununiţa grâului" Muzica Ştefan Andronic. Versuri populare. Grup folcloric al ICCPT Fundulea.
22. La sărbătoarea muncii – jocuri populare.
23. "Românie, maică bună" – piesă de folclor contemporan. Interpretează  grupul vocal al Casei de Cultură din Călăraşi.
24. "Din plai de Călăraşi" – versuri.
25. "Eroul Ceauşescu". Muzica Vasile V. Vasilache. Versuri Victor Cosma. Primă audiţie. Interpretează corurile reunite.