Tovarăşa mamă şi pedagogia lui Makarenko în aplicaţia Securităţii

de Lavinia Betea | 25 Noi 2009 • 00:00

O relaţie specială a fost între Elena Ceauşescu şi copiii ei.
De fapt, disfuncţiile relaţiilor părinţi cu status social înalt şi copii sunt similare pretutindeni în lume. Familiile miliardarilor americani sunt, în această privinţă, nefericite, ca şi familiile liderilor comunişti. Victime ale prestigiului părinţilor şi laudelor mincinoase ale subalternilor, "fericiţii" copii din vârful elitelor au, după expresia unui sociolog american, alură de "maimuţe savante". Adulţi eşuaţi, foştii "copii-minune" se refugiază în alcool, droguri (dacă sunt accesibile), dependenţe sexuale şi conduite sinucigaşe.
A fost şi cazul lui Nicu Ceauşescu.

ÎN VACANŢĂ, CU NENEA SECURISTUL
În perioada gravidităţii şi naşterii lui Valentin şi a Zoiei-Elena, "tovarăşa Lenuţa" se mulţumise a fi casnică. Cu doi ani înainte de venirea pe lume a mezinului Nicu, începuse însă demersurile pentru a i se recunoaşte vechimea de ilegalistă în partid. Tot cam pe-atunci debutase, modestă laborantă, şi în chimie.

Ca orice menaj de înalt activist al partidului, fuseseră şi Ceauşeştii dotaţi cu personal administrativ, de pază şi protecţie. În casa lor, femeile de serviciu şi bucătăresele erau supravegheate şi dirijate de "mam' mare" - soacra mică din Petreşti.

După obiceiul familiei burgheze şi ţărăneşti, bărbatul n-a coborât nici la cratiţă, nici la scutecele urmaşilor. Nu s-a amestecat în treburile femeieşti nici măcar când copiii adolescenţi şi-au dat în petic la petreceri. Mai-marea peste copii, gospodărie şi casă a fost, cu mult înainte de a-şi fi zis savantă, Elena Ceauşescu.

Când i-au crescut băieţii şi fata, a recurs la aceleaşi mijloace desosebite de informare şi supraveghere din cartierul Primăverii - subofiţerii şi ofiţerii Securităţii.Iată cum a relatat colonelul (r) Dumitru Burlan din Direcţia a V-a relaţia sa cu gaşca adolescentului Nicu dintr-o vacanţă la Predeal: "Datorită faptului că Nicu a făcut mai multe accidente uşoare, Elena Ceauşescu i-a interzis să mai conducă maşini. Au venit la Predeal aduşi de o maşină de serviciu de la garajul «Leonida» şi lăsaţi în staţiune fără maşină.

Împreună cu ei mai erau copiii lui Paul Niculescu Mizil (Donca, Serghei, Dan), copilul lui Ştefan Andrei, al lui Fazekaş, Mădălin Voicu (fiul marelui violonist Ştefan Voicu).

În fiecare zi îi raportam colonelului Vasile toată activitatea copiilor din ziua respectivă. Vorbeam 5-10 minute la telefon. Apoi, colonelul Vasile o informa pe «tovarăşa Elena». În fiecare zi, pentru a merge prin împrejurimile Predealului, la Geizer, Timiş, Râş-nov, copiii apelau la diferite «ocazii». În această situaţie, securitatea lor nu mai putea fi asigurată. Ştiam eu cine este cel care i-a luat cu maşina?

Atunci am solicitat colonelului Vasile să aprobe ca Zoe şi Nicu să se deplaseze cu maşina mea. «Vreau să răspund numai de faptele mele, tovarăşul colonel!», i-am spus. Colonelul a fost receptiv, a raportat această situaţie Elenei Ceauşescu; aceasta a aprobat să-i transport la cererea lor unde vor. Copiii s-au bucurat foarte mult când le-am adus la cunoştinţă hotărârea «tovarăşei».

În felul acesta m-am trezit în mijlocul lor, devenind chiar un organizator de mici excursii. La unul din aceste picnicuri pe Valea Râşnovului când pregăteam masa cu Zoe, Mădălin Voicu a venit cu o tânără blondă de 17-18 ani, pe care a dezbrăcat-o şi a urcat-o pe masă. Serghei îi turna şampanie în cap, iar Mădălin bea şampania din vârful piciorului. Poate că astăzi astfel de situaţii sunt la ordinea zilei, dar în acea perioadă pentru mine, fiu de muncitor, a fost un adevărat şoc şi nu am putut să uit scena respectivă".
Muncitori ori ţărani la origine, pentru cazonii pedagogi ori pentru chelnerii şi portarii din localurile bucureştene, scene ca aceasta au fost de neuitat. Ele au ţesut legenda găştii lui Nicu.
NU-I VINOVAT NICU, CI ANTURAJUL
Elenei Ceauşescu i-au lipsit toate treptele dintre şcoala primară şi "studiile" de chimie. Despre pedagogia lui Makarenko şi încrederea oarbă a bolşevicului Lenin în puterea educaţiei colectivului va fi auzit însă şi ea. Căci nu se poate să fi petrecut atâtea după-amieze şi concedii cu prietenii de familie Marta şi Alexandru Drăghici fără să fi abordat şi teme ale educaţiei prin şi pentru colectiv. Marta (fosta ilegalistă şi deţinută politic Martha Csiko) ancorase temeinic la înţelepciunile sovietice. Căci soţii Drăghici, ca majoritatea membrilor Biroului Politic din vremea lui Dej, adoptaseră şi copii. Convinşi că o educaţie bună anihilează orice nedorită moştenire nativă. Elena Ceauşescu, în schimb, dăduse mai multă dreptate celeilalte prietene, Lilica Maurer. Care-i făcuse repede vânt fetiţei adoptate de Ion Gheorghe Maurer pe vremea însurătorii lui cu precedenta nevastă.

Ceauşeştii au fost aşadar o familie deosebită de conducători: n-au adoptat orfani, dar şi-au făcut ei trei copii. Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă - învăţaseră ei la ţară; iar din părinţi buni cum altfel decât buni să iasă copiii?! Copii mici, necazuri mici; copii mari, necazuri mari, spunea altă vorbă cu miez. Şi-atunci i-au dat dreptate lui Makarenko: când informaţiile despre copii n-aveau cum fi pe placul Tovarăşei, vina aparţinea colectivului - anturajului Zoei sau găştii lui Nicu.

Cu ajutorul şi prin intermediul ofiţerilor din Direcţia a V-a a acţionat Elena Ceauşescu asupra "vinovaţilor" de purtările şi slăbiciunile copiilor ei. Şeful direcţiei era Marin Neagoe, fostul aghiotant din tinereţea lui Ceauşescu, care-i văzuse pe copii crescând. Prin el şi prin ministrul de Interne, Postelnicu, Tovarăşa se informa şi intervenea în prieteniile şi iubirile adulţilor Zoe şi Nicu.

GAŞCA FĂRĂ TREBUINŢĂ DE BANI
Cum îşi vedeau însă paznicii "obiectivele"? Reproducem în cele ce urmează portretul lui Nicu Ceauşescu în descrierea colonelului (r) Adrian Eugen Cristea (adjunctul şefului Direcţiei a V-a între 1979 şi 1989):
"Venea la întâlniri (cu gaşca - n.n.) cu mâinile în buzunare, care îi erau goale de fiecare dată, pentru că nu purta niciodată bani la el. Era un obicei, pentru că, practic, nu avea ce face cu banii. Plăteau alţii. Lăsa impresia că este şi zgârcit. Sau pentru că nu plătise nimic în viaţa lui, credea că şi în restul lumii lucrurile sunt asemănătoare. (...) Mai degrabă se poate crede că Nicu nu cunoştea valoarea banilor.

În gaşcă, el era cel care zâmbea mereu, mai şi râdea, asculta poveşti şi bancuri. Doar nu se ducea la bar sau la restaurant ca să citească ori ca să înveţe! La terminarea distracţiei pleca ameţit de bucuria vieţii pe care o trăia, însoţit de o parteneră. Se suiau în maşină, parcurgeau câţiva zeci de km prin Bucureşti şi prin apropiere, apoi o vizita la domiciliu. Câte probleme rezultau dintr-o asemenea vizită, căci, de multe ori, partenera era necunoscută! Totul se petrecea către miezul nopţii, iar a doua zi dimineaţă mamă-sa aştepta să i se spună ce a mai făcut şi cine-i individa. Umblau ofiţerii toată noaptea pentru a obţine un minimum de date".

NORĂ PE PLACUL SOACREI
Pentru viitorul lui Nicu, "Tovarăşa" nu s-a dat în lături de la nimic. Ca să-l desprindă de indezirabili, a îngăduit burse de studii în Occident pentru zvăpăiaţii găştii şi angajamente în străinătate cântăreţelor cu prea mult lipici.

A mers până la a impune Securităţii "să rezolve" sarcina Doncăi Mizil, iubita de cartier a mezinului. După ce prin "combinaţiile" ajutoarelor cu epoleţi încercase compromiterea fetei lui Paul Niculescu-Mizil, "încurcând-o" cu fiul lui Fazekas, a ordonat pur şi simplu avortul. Pe fiica secretarului CC al PCR securiştii au dus-o în forţă la Spitalul Elias, cum altădată înhăţau "duşmanul de clasă" cu duba lor neagră.

Apoi mama i-a aflat fiului o nevastă corespunzătoare. O ochise şi peţise în locurile frecventate de ea - şedinţe şi plenare de partid. Absolventă de Filosofie, fată de familie bună din Târgovişte, ambiţioasă şi - de ce n-ar fi fost bine?! - carieristă, Poliana Daniela Luminiţa Cristescu se făcuse remarcată prin discursul şi spectacolul pionierilor din Târgovişte organizat de ea pentru "mama copiilor ţării" şi "savanta de renume mondial".

Cu dosarul gata de promovare, Nicu şi-a văzut mai departe de gaşcă. Ştiindu-şi bine supravegheată locuinţa - dotată acum de mamă şi cu o nevastă -, a apelat la prieteni.
"Fiul meu lucra în serviciul de cercetare ştiinţifică la fabrica de avioane de aici, din Bucureşti, mi-a povestit despre aceasta Ion Gheorghe Maurer. Şi era prieten cu Nicuşor Ceauşescu. La un moment dat, Elena Ceauşescu l-a însurat pe fiul ei cu o femeie pe care Nicuşor nu o voia de nevastă. Iar lui Nicuşor îi plăceau foarte mult femeile! Şi, cum ăsta avea cu fiul meu legături personale, a început să vină pe la el cu câte o prietenă. Iar femeia cu care l-a însurat maică-sa probabil că şi mai mult i-a displăcut când a intrat în intimitatea lui, în calitate de nevastă, încercând să-l stăpânească.

Şi a început să vină pe la fiul meu cu câte o prietenă Nicuşor. Iar fiul meu l-a primit împreună cu junele care-l însoţeau. Eu am aflat când s-au consumat faptele. Că dac-aş fi ştiut, i-aş fi spus fiului meu să-l anunţe pe Nicuşor că dacă s-a-nsurat să vină în vizită singur sau cu nevasta. Când a aflat Elena Ceauşescu că fiul meu îl primeşte pe Nicuşor acasă, împreună cu femeile lui, a dat dispoziţie ca fiul meu să fie scos din munca în care se afla."

Pe Jean Maurer - fiul fostei sale prietene şi naşului de cununie cu puterea lui Nicolae Ceauşescu - Tovarăşa l-a "marginalizat" aprobându-i paşaportul de emigrare în Germania.

Până la moartea părinţilor însă, în anturajul lui Nicu a existat totdeauna un nedorit: fie steaua gimnasticii mondiale, fie o cântăreaţă de operă ori câte o chelneriţă. Dar pentru mamă, nora aleasă de ea a rămas bună.