Ultima vizită prezidenţială în Hunedoara

La 21 şi 22 martie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au vizitat pentru ul­tima oară judeţul Hunedoara. Unul dintre motivele vizitei a fost şi cel legat de producţia de masă minieră în Valea Jiului. A fost o vizită în timpul căreia Elena Ceauşescu a avut în permanenţă ceva de comentat.

În mu­nicipiul Hunedoara a supărat-o directorul CSH, Sabin Faur, la Deva a văzut prea multe antene parabolice, iar în Valea Jiului au nemulţumit-o producţia de cărbune şi... ploaia. Doar cântecul unui cocoş şi lătratul unui câine au fost atunci pe placul To­varăşei.

Cuplul prezidenţial a ajuns în ju­deţul Hunedoara la data de 21 martie 1989. Elicopterul care i-a adus a ate­rizat pe stadionul din Deva. În re­şedinţa de judeţ, cuplul prezidenţial a vizitat Termocentrala de la Mintia, după care a urmat Hunedoara, iar a doua zi Valea Jiului.

Cocoş şi câine - pe limba lor
Pentru că Nicolae şi Elena Ceau­şescu trebuia să rămână peste noapte în judeţ, primele probleme care au apărut au fost cele legate de cazarea cuplului prezidenţial. Iniţial, planul era ca ei să fie cazaţi în vila de protocol de la Cinciş.

Sabin Faur, directorul CSH, îşi aminteşte astăzi că i s-a cerut ca imobilul să fie zugrăvit în doar două zile: "Le-am explicat tutu­ror că acest lucru e imposibil. Nu aveam cum să zugrăvim şi să curăţăm locul în doar două zile. Până la urmă au înţeles şi cuplul prezidenţial a înnoptat la vila de protocol de la Deva".

Pe de altă parte, martorii îşi amintesc că reprezentanţi ai Direcţiei a V-a au venit în seara de 20 martie la Deva să verifice locul. "În noaptea aceea a fost agitaţie mare în zonă. În noaptea aceea, dintr-o curte s-a auzit un cocoş cântând, din alta un câine lătrând. Toţi au sărit ca arşi. Insistau ca pro­prietarii caselor de pe strada respectivă să îşi ducă animalele de casă în altă parte", povesteşte un martor.

Totuşi, nimeni nu s-a sinchisit. Peste ani, persoane care au lucrat atunci la vila de protocol îşi amintesc că, la 22 martie, imediat după ce s-a trezit, Elena Ceauşescu a ieşit pe terasa vilei de protocol. Cocoşul a început să cânte... Câinele a lătrat... Elena a fost auzită exclamând: "Nicule, Nicule! Auzi! De multă vreme nu am mai auzit un cocoş cântând şi un câine lătrând!". Se pare că doar cocoşul şi câinele au fost pe placul Elenei Ceau­şescu. De altfel, programul ultimei vizite în judeţul Hunedoara a cuplului prezidenţial a fost modificat de vreo zece ori.

"Oalele" de la Deva...
De câţiva ani, Deva era împânzită de antene parabolice. Devenii spun că acestea funcţionau cu complicitatea celor de la Securitate şi de la Partid.

Şeful Securităţii Hunedoara de la acea dată, Lucian Văceanu, povesteşte: "Ca nişte speriaţi de bombe, pe la ora 12:00 noaptea (n.r.: la data de 20 martie 1989), câţiva activişti de partid mi-au cerut imperativ să solicităm posesorilor de instalaţii de televiziune prin satelit desfiinţarea acestora. Am refuzat, explicându-le că starea de spirit nemulţumitoare din rândul populaţiei nu îmi permite să o agit şi mai mult cu pretenţiile lor lipsite de temei legal. Le era frică! Ştiau ei de ce!

A doua zi, în binecunoscutul ARO decapotabil, familia Ceauşescu, avându-i pe bancheta din spate pe Emil Bobu, secretar al CC, şi pe Ion Popa, prim-secretarul judeţului, s-a îndreptat spre municipiul Hunedoara. În timp ce străbăteau bulevardul central, Elena Ceauşescu i-a spus, disperată, soţului: «Nicule, în acest oraş, elicopterul tău nu poate ateriza!». «De ce, dragă?», a întrebat, ab­sent, preşedintele statului, care tri­mitea bezele mulţimii de pe trotuare. «Uită-te şi tu în sus şi priveşte ce păienjeniş de sârme e tras de la un bloc la altul!».

Ca oricare bucureştean care se orientează repede, Ion Popa a intervenit, explicând că sunt fire de telefon... «Nu ai dreptate, Popa!», l-a repezit cucoana ţâfnoasă. «Nu vezi că aproape în fiecare balcon este câte o antenă parabolică pentru instalaţiile de televiziune prin satelit? Ăştia stau la televizor cu ochii spre Vest în loc să privească cum se construieşte socia­lismul în ţară». Ceauşescu şi-a dat capul pe spate şi a privit ce mai ră­măsese din cer, apoi i-a ordonat lui Emil Bobu să verifice situaţia şi să ia măsuri". A urmat o anchetă care a durat timp de o lună. Lucian Văceanu a fost suspendat, dar, după un control, a revenit în funcţie.

Cu steagurile pe cap
În a doua zi a vizitei, cuplul prezidenţial a fost în Valea Jiului. Valen­tina Cerchez, care era primar al Aninoasei, îşi aminteşte foarte bine de data de 22 martie 1989: "Era ziua mea de naştere şi mă gândeam că, în loc să stau cu musafirii, eu sunt pe drumuri. Tot timpul era bine primit în Valea Jiului. Acum, parcă s-a întâm­plat ceva. Sim­ţeam aşa că lumea adunase multă ne­mulţumire. Se ve­dea că elevii, mine­rii, toată lumea fuseseră aduşi cu forţa pe stadion. Nu mai ascundeau asta. La un moment dat a căzut o pancartă, bă­tea vântul şi stătea să plouă. Ceau­şescu a vorbit, dar lumea a început să plece, iar când a salutat mulţimea nu mai avea, de fapt, cui să-i facă din mână. Se vedea că erau scârbiţi. Era pentru prima oară când se manifestau aşa. De fie­care dată când a venit în Valea Jiului, Ceauşescu a fost primit foarte bine, chiar şi în 1977.

Mi s-a părut că nu au mai fost în stare să ţină oamenii. Acum, nimeni nu îl mai băga în seamă. Elena Ceauşescu se impacientase şi îi cerea să scurteze discursul. Când am ieşit de pe stadion, pe stradă erau steaguri aruncate. Nu erau doar cele ale PCR, ci şi tricolorul. Ţin minte că am şi certat pe cineva, care îşi aruncase pe jos steagul, chiar în faţa mea.

După vizita cuplului prezidenţial, fostul şef al Gărzilor Patriotice a fost chemat la Jude­ţeana de Partid şi certat. A scăpat doar cu atât. Nu a fost sancţionat! Ce să le fi făcut oameni­lor?! Nu mai su­portau, acesta este adevărul!". Pe stadion, pentru că începuse să plouă, oa­me­nii şi-au pus pancartele şi stea­gurile pe cap. La ieşirea de pe stadion, s-a mai întâm­plat ceva: două persoane au ajuns lângă Nicolae Ceau­şescu, căruia i-au în­mâ­nat cinci scrisori. Erau foarte puţine, având în vedere că în timpul celorlalte vizite Ceau­şes­cu pri­mea un număr impresionant de scrisori. Acum, au fost doar cinci. Cei doi nu au fost opriţi de securişti. Ulterior, Lucian Vă­ceanu a aflat că o scrisoare conţinea o cerere legată de un proces, iar alta era o soli­citare pentru o butelie.

"Ţării, cât mai mult cărbune"
Unul dintre motivele pentru care Nicolae Ceauşescu a venit în judeţul Hunedoara în martie 1989 a fost şi pro­ducţia de cărbune. Ortacii din Valea Jiului scoteau anual din adân­curi cam 12 milioane de tone de ma­să minieră. Ceauşescu le cerea să fa­că un plan de 20 de milioane.

De altfel, penultimul prim-secretar al ju­de­ţului Hunedoara, Radu Bălan, fu­sese promovat în Comitetul de Stat al Planificării în 1987 şi una dintre sarcinile sale era să se ocupe de mi­nerit. Valentina Cerchez spune că Bălan a încercat mereu să scadă acest plan, lucru care l-a costat, pentru că doar cu o lună şi jumătate înainte de izbucnirea Revoluţiei Radu Bălan a fost retrogradat şi trimis în judeţul Timiş prim-secretar.

El a fost unul dintre personajele-cheie ale Revo­lu­ţiei de la Timişoara. Se pare că Radu Bălan a încercat să se împotrivească ordinului de eva­cuare al pastorului Laszlo Tokes, dar fără prea mult succes. Arestat în decembrie 1989, Radu Bălan a fost închis aproximativ un an. A fost condamnat la 23 ani de în­chisoare pentru omor şi tentativă de omor.

Pe de altă parte, şef al ex­ploa­tărilor mi­niere din Valea Jiului era Dan Otto Su­rulescu, fost adjunct al ministrului Minelor între 1984 şi 1985, una dintre puţinele persoane despre care se spunea că a fost apreciată de către Elena Ceauşescu. E posibil ca tocmai acest lu­cru să-l fi salvat de la destituire în martie 1989, deşi legendele spun că Elena Ceau­şescu a ajuns chiar să îl păl­muiască pe Surulescu.

Şi în martie 1989 Ceauşescu a intrat în mină, la Lupeni. A mers doar apro­ximativ 200 de metri în mină, apoi s-a întors. Şi în Valea Jiului Elena Ceauşescu a găsit de cuviinţă să comenteze. Se vorbea, desigur, despre producţie. Nicolae Ceau­şescu şi Dan Otto Surulescu au discutat în contradictoriu. Ceau­şescu voia 20 de mi­lioane de tone de masă minieră pe an, cu opt mai mult decât se sco­tea. Surulescu îi spunea că e imposibil. "Dă-mi 18!", i-a cerut Ceauşescu, dar Surulescu i-a explicat că e imposibil: "Nu pot!". Ceauşescu a insistat: "Nici 16 nu poţi?!". Şeful exploa­tărilor miniere din Valea Jiului a răspuns: "Vă pot asigura 14! Puteţi să mă destituiţi, dar mai mult nu pot!". Atunci a intervenit Elena: "Uite, Nicule, acesta nu e în stare să în­de­plinească sarcinile de partid şi de stat!". Su­rulescu a insistat: "Puteţi să mă destituiţi, dar mai mult nu pot!".

Martorii spun că Nicolae Ceauşescu a aplanat conflictul: "A avut dreptate Bălan!". Surulescu a rămas director după acea în­tâm­plare. A rămas director şi după ce, în 18 septembrie 1989, la Mina Vulcan 29 de persoane au murit în urma unui accident de muncă. După schimbul de cuvinte, cuplul Ceau­şescu s-a urcat în elicopter şi dus a fost. Aşa s-a încheiat ultima vizită a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în judeţul Hunedoara.

La exact nouă luni după ultima vizită în judeţul Hunedoara, cuplul prezidenţial s-a urcat tot într-un elicopter...




Nici măcar în Valea Jiului, în martie 1989, soţii Ceauşescu n-au mai fost întâmpinaţi cu uralele de altădată

"Minerul de onoare al ţării" în şut, însoţit de conducerea minei Lupeni