Ultimul CPEx: Nicolae Constantin, fruntaş în ramura funcţiilor de stat şi partid

●  Funcţii deţinute la 22 decembrie 1989: membru al CPEx şi al CC al PCR (din 1979); preşedinte al Colegiului Central de Partid (din 1987); vi­ce­pre­şe­dinte al Consiliului Naţional al Oa­menilor Muncii (din 1982); preşedinte al Consiliului de coordonare a profilării, specializării şi cooperării în industria construcţiilor de maşini şi industria metalurgică (din 1984); vicepreşedinte al Consiliului central pentru tipizare, standardizare, normare şi calitate (din 1984); deputat în Marea Adunare Naţională (din 1975).

● Decoraţii: Ordinul Muncii, clasa a III-a; Ordinul "23 August" (de trei ori)  

●  Construcţia dosarului: în arhivele CC al PCR, dosarul lui Nicolae Constantin este unul dintre cele mai voluminoase, conţinând 137 de pagini. Intrat în partid în 1945, a suportat peste cinci ani procedurile complicate ale verificărilor. Astfel că, pe puţin jumătate din numărul filelor reprezintă copii şi documente despre părinţii, fraţii şi surorile, cumnaţii şi cumnatele sale. Unii, cu serioase "hibe". Spre exemplu, Ioan Grigorescu (frate cu soţia membrului CPEx) fusese exclus din partid în 1949. Se descoperiseră, în aceleaşi verificări, detalii biografice neîngăduite "de­ta­şamentului de avangardă proletar".

Conform referatului comisiei de ve­rificare din Prahova, Grigorescu fu­sese ofiţer distins cu ordinul Coroana României, deoarece făcuse cinci prizonieri sovietici pe frontal de Est. Prinşi deodată, îi închisese într-un beci predându-i  apoi nemţilor unul câte unul. Acelaşi Grigorescu  parti­cipase activ şi la rebeliunea legionară.

Numărul mare de file este şi efectul interesului pentru  anii de ucenicie şi lucru în rafinării din zona Ploieşti (1939-1944), regiunea fiind bine reprezentată în Mişcarea Legionară. Astfel au apărut "completări autobiografice", zeci de referinţe şi caracte­rizări ale foştilor tovarăşi de lucru, note de relaţii şi referate întocmite de activişti şi cadrişti trimişi "în teren" pentru "clarificarea situaţiei" lui Nicolae Constantin, a membrilor familiei şi rudelor sale.

Soţia, devenind casnică imediat după căsătorie, a fost omisă regulat de cadrişti.
● Date biografice: Primul document al dosarului (şi ultimul în serie cronologică) este referatul întocmit de secţia de cadre a CC la 23 octombrie 1969. Nicolae Constantin era atunci adjunct al ministrului Industriei Construcţiilor de Maşini şi urma să fie trimis secretar cu probleme econo­mice la judeţeana de partid Arad. Datele esenţiale ale biografiei sale sunt astfel menţionate: "Membru de partid din anul 1945; născut la 28 mai 1925 în municipiul Ploieşti; originea socială: muncitorească; naţionalitatea ro­mână; studii: Institutul Po­li­teh­nic; profesia: inginer mecanic.

Din anul 1939 şi până în 1950 a lucrat ca ucenic şi muncitor strungar în mai multe întreprinderi şi rafinării din Ploieşti. Din 1950 a fost trimis de întreprindere la Institutul Politehnic din Bucureşti de unde în 1955 a devenit inginer mecanic".


● Studii: Conform autobiografiei datate 11.XII.1959, Nicolae Constantin a a urmat cursuri primare şi gimnaziale la şcoli din Ploieşti (1932-1939), cursuri de propagandişti de două luni şi doi ani Universitatea serală de partid din Ploieşti (1956-1958).

Ca majoritatea intelectualilor epocii, a "sărit" peste studiile liceale. A absolvit Fa­cul­tatea de Mecanică a Institutului Politehnic Bu­cureşti (studii la zi între 1950 şi 1955) şi Şcoa­la Superioară de Partid "Ştefan Gheor­ghiu" (curs fără frecvenţă între 1965 şi 1968).
●  Moment-cheie în ascensiunea politică: Este descris astfel în autobiografia din decembrie 1959: "1939-1942. Am fost ucenic şi strungar la fosta Întreprindere Româno-Americană de unde în anul 1942, împreună cu doi tovarăşi de muncă, am cerut mărirea salariului, iar şeful de atelier care era neamţ, pentru a înfricoşa pe ceilalţi muncitori să nu mai ceară mărirea salariului, am fost toţi trei arestaţi din atelier de către corpul de gardă unde ne-au ţinut 24 de ore sub bruscări şi ameninţări, după care ne-a concediat, datorită acestui fapt am fost nevoit ca din 1942 şi până după 23 august 1944 să lucrez la diferite ateliere particulare din Ploieşti".

O persecuţie... romanţată! Deoarece, în declaraţia dată la Chestura Municipiului Ploieşti la 3 martie 1943, Nicolae Constantin relatase că: "Am lucrat la Româno-Americană 4 ani şi în ultimul timp aveam 33 de lei pe oră. Deoarece viaţa s-a scumpit, am cerut mărirea salariului cu 9 lei pe oră şi nevoind să-mi aprobe direcţiunea fabricei, am prezentat în scris demisia şi după 14 zile am plecat din serviciu. În prezent sunt angajat la Uzinele Mărgineanca cu 46 de lei pe oră de la 1 martie 1943". Verificându-i spusele, cadriştii au ataşat la dosar şi o copie după respectiva demisie şi adresa Societăţii Româno-Americane către Chestură. Firma solicita măsuri de pedepsire pentru 13 dintre lucrătorii săi, pentru că "lipsesc de la lucru nemotivaţi, deşi sunt moblizaţi pentru lucru sau rechiziţiuni". În poziţia a doua a listei ataşate e menţionat şi Constantinescu Nic. Deoarece acela (nume subliniat de cadrişti ca identificat cu Nicolae Constantin) lucrase între timp la altă firmă, nu poate invoca "motive serioase".

Obiectiv cu producţie destinată frontului, Societatea Româno-Americană Teleajen fu­sese înştiinţată de Chestură la 16 martie 1943 că împotriva a trei dintre lucrătorii nomina­lizaţi - printre care şi Constantinescu Nicolae - s-au luat măsuri de trimitere în judecata Curţii Marţiale. Simultan a emis însă o înştiinţare numitului Constantinescu de prezentare... la lucru.

Deşi tânărul Nicolae Constantin abandonase vechiul loc de muncă pentru un salariu mai mare la 21 februarie 1943, nota de concediere a fost avizată de Divizia a 18-a Munte abia la 14 mai 1943.

Cu trecerea anilor şi schimbarea regimului, episodul putea fi interpretat în multe feluri. În caz de promovare - act de împotrivire la exploatarea burghezo-imperialistă ori la războiul contra Uniunii Sovie­tice. Şi invers în situaţia "epurării".    
● Carieră politică: După primele şcoli de partid absolvite, Nicolae Constantin a fost numit în "funcţii de răspundere pe linie economică": de la inginer principal a avansat la  director  de antreprize industriale din zona Ploieşti (1956-1961). În 1960 a fost promovat şi politic  (membru al biroului raional de partid Ploieşti).

Din "teren" reţinem funcţia de secretar de regiune şi judeţean pe probleme econo­mice la Ploieşti, Hunedoara şi Arad şi al comitetului municipal Bucureşti. A fost şi prim-se­cretar la Galaţi (1977-1978). În total, circa 30 de funcţii! Cele mai importante dintre funcţiile sale de stat au fost: viceprim-mi­nistru al Guvernului (1979-1982; 1984-1987); preşedinte al Comitetului de Stat al Plani­ficării (1979-1981); reprezentant permanent al RSR la CAER (din 1981); ministru al Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Internaţionale (1982). Putem presupune că pentru soţii Ceauşescu fusese un "cadru de nădejde" în impulsionarea şi organizarea eficientă a diverse sectoare economic. "Făcuse ordine", căci a urcat întruna în ierarhie.


● Critica şi autocritica: "Nu a citit. Nivelul politic slab, ajutat, are perspective de creştere" (Concluzii ale chestionarului Comisiei de Verificare, datate ianuarie 1950);

"Faţă de muncitori are o comportare tovărăşească, fiind apreciat şi stimat de ei, însă uneori în activitatea sa manifestă în­gâmfare, dar ajutat poate lichida cu această lipsă" (Referat cu antetul Comitetului Re­gional Ploieşti de la 27 noiembrie 1960);

"Putem arăta că este o fire c-am (sic!) domoală însă angrenat şi ajutat de către Organizaţia de Partid, poate obţine rezultate mai bune în munca sa de zi cu zi" (Referat cu antetul Organizaţiei PMR ISCM Brazi de la 30 martie 1960).   


● Pete la dosar: Din dosarul de cadre reiese şi că ucenicul Constantin Nicolae a fost pedepsit pentru... furt! La 8 martie 1940, un anume "supus la serviciu" (după propria-i de­claraţie) a adus la  cunoştinţa "domnului Nibiş" că "la controlu ce sa făcut la poartă sa găsit la ucenicu Constantin Nicolae nr. 514 dela Atelieru Mecanic 6 Bucăţi de alamă Pe care le scotea afară" (ortografia aparţine au­to­ru­lui). Gardianul vigilent a fost răsplătit cu 100 de lei de adresant, iar tatăl ucenicului a fost chemat la şcoală şi înştiinţat că fiul său a fost sancţionat cu o exmatriculare de şase zile.


● Probleme personale: A fost îndosariat un singur raport către Ceauşescu despre bolile de care-a suferit Constantin Nicolae. Mi­nis­trul Sănătăţii, Eugen Proca, raporta şefului suprem că  Nicolae fusese internat la 2 martie 1982 la Spitalul Elias cu diagnosticul: "Si­nuzită maxilară stângă acută; cardiopatie ischemică cronică dureroasă; spondiloză predominant cervicală, cu tulburări de irigaţie vertebro-bazilară".

Din dosarul de cadre nu reiese dacă a avut co­pii, necazuri în căsnicie, gusturi, hobby-uri şi plăceri - detalii  încadrate în "viaţa de partid" la capitolul "probleme personale".  


● Amintiri şi memorii: Nici unul dintre foştii componenţi ai CPEx care au dat interviuri ori şi-au publicat memoriile nu po­ves­tesc episoade ale căror protagonist să fi fost Nicolae Constantin.    
DECLARAŢII DE IUBIRE PENTRU CLASA MUNCITOARE
Subsemnatul, Constantin I. Nicolae, născut la 25 Aprilie 1925, în Com. Ploeşti (sic!), Jud. Prahova, de meserie strungar în fier la Soc. Româno-Americană, conştient fiind de scopul şi sarcinile organizaţiei comuniste, doresc a mă înscrie în rândurile Partidului Comunist, care apără şi susţine interesele clasei muncitoare.
Am citit Istoria Partidului, din care am înţeles greutăţile şi luptele clasei muncitoare, duse cu capitaliştii şi asupritorii ei.
De la (sic!) început am simpatizat cu clasa proletară, pe care vreau să o susţin neîncetat.
28 August 1945


Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român
Tovarăşul Constantin Nicolae, în vârstă de 56 ani, membru al Comitetului Politic Executiv, viceprim-ministru al Guvernului, s-a in­ter­nat în Secţia medicală A a Spitalului Elias în ziua de 2 martie 1982, cu diagnsticul:
sinuzită maxilară stângă acută;
cardiopatie ischemică cronică du­reroasă;
spondiloză predominant cervicală, cu tulburări de irigaţie vertebro-bazilară.
Tovarăşul rămâne spitalizat pentru tratament şi completarea investigaţiilor.
Ministru, Eugen Proca
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Cadre, dos. nr. C/1260