Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regina Maria, cealaltă mare femeie care a contribuit decisiv la naşterea României Mari, a lăsat în scrierile sale mărturii emoţionante despre cea mai importantă zi din istoria ţării noastre. 1 Decembrie 1918, ziua când Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au întors biruitori în Bucureşti, după doi ani de exil, după doi ani de război şi de suferinţe incredibile ale poporului român, ca rege şi regină a românilor uniţi.
“Transilvania, Bucovina până şi Basarabia! România Mare!
Parcă îmi venea ameţeală când îmi dădeam seama de mărinimia soartei. (…) Apoi, deodată, s-a hotărât ziua de 1 Decembrie pentru intrarea noastră în Bucureşti.”
Regina scrie în “Povestea vieţii mele”: “Doi ani, dar ce ani! (...) Şi în timpul acestor doi ani, ce muncă, ce strădanie; o sfâşietoare înşirare de nenorociri, o situaţie de un tragic aproape fantastic şi cu sorocul împotriva noastră. (...) Pot să numesc aceşti doi ani chiar binecuvântaţi, căci m-au apropiat de tot, de inima poporului meu, m-au învăţat să nu mă dau în lături de la nici o strădanie, să nu mă tem de nimic, să înving orice slăbiciune şi să fiu gata zi şi noapte, la orice eveniment. Acum s-a sfârşit visul cel rău şi lung, iar visul României Mari s-a întruchipat aievea (...)! Nando se întoarce ca dezrobitorul care a înfăptuit unirea poporului său. Jertfa de sine pe care a făcut-o a fost răsplătită. Numele lui e binecuvântat de toţi, mari şi mici. Minunate cu adevărat sunt căile Domnului, mari şi înfricoşătoare! (…)”
Poporul era într-un entuziasm fără margini. “Am fost întâmpinaţi la Gara Mogoşoaia de generalul Berthelot şi de câţiva ofiţeri francezi şi englezi şi, bineînţeles, de generalii noştri în frunte cu Prezan.
Carol intrase călare în oraş, în fruntea regimentului său, iar fiicele noastre plecaseră înainte într-o trăsură trasă de patru cai. Noi am pornit cei din urmă. Regele cu mine, Nicky deoparte şi generalul Berthelot de cealaltă. După noi veneau generalii şi toţi adjutanţii noştri şi astfel trecurăm solmen de-a lungul prea cunoscutei Şosele Kiseleff, pe care erau înşirate numeroase trupe; întâi cele franceze şi britanice, apoi ale noastre în frunte cu regimentul 4 Roşiori. (…) La mijlocul drumului ne-a întâmpinat un sobor de preoţi în odăjdii strălucitoare; veniseră să binecuvânteze întoarcerea noastră, steagurile noastre şi ale Aliaţilor. S-au înălţat cântări solemne şi ni s-a dat să sărutăm crucea. A doua oprire s-a făcut în Piaţa Victoriei. Aici ne-au întâmpinat, după datină, primarul cu pâine şi cu sare, guvernul nostru, numeroşi foşti miniştri din toate partidele, corpul diplomatic, precum şi o mulţime de doamne entuziaste care mă acoperiră cu o ploaie de flori, lucru nu tocmai uşor de înfruntat când eşti călare. După aceasta, urmă intrarea în oraş de-a lungul vestitei Căi Victoria, scumpă inimilor româneşti. (...) A fost cu adevărat o triumfătoare reintrare în capitala noastră. Oraşul înnebunise de tot. Aveai impresia că până şi casele şi pietrele drumului strigau urale împreună cu mulţimea. Peste tot steaguri fâlfâiau la ferestre, pe acoperişuri, la felinare, şi steguleţe în mâna fiecărui copil. Era o simfonie ameţitoare de roşu, galben şi albastru. (...) Ne întoarserăm biruitori în ciuda nenorocirii şi a umilinţei, iar visul de veacuri al României era acum împlinit. (…) Alaiul nostru îşi urmă drumul până în piaţa unde se înălţa statuia lui Mihai Viteazul, cu sabia ridicată în vârful braţului stâng. (…). După defilare urmă un Te Deum, oficiat la Mitropolie. (...)”
Dr. Ştefania Ciubotaru, de la Muzeul Naţional Cotroceni, ne-a creionat în câteva fraze munca şi lupta duse de Regina Maria până a putut spune că este regina tuturor românilor.
“O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial în iunie 1914, România şi-a declarat neutralitatea, însă în cursul anului 1916, regele, guvernul şi Parlamentul au considerat că este momentul prielnic intrării în război. S-a hotărât astfel, în urma Consiliului de Coroană, desfăşurat la Palatul Cotroceni în ziua de 14/27 august 1916, abandonarea stării de neutralitate şi participarea României la război alături de Antantă (Franţa, Rusia şi Marea Britanie), împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). La această stare de lucruri a contribuit şi Regina Maria, care a susţinut intrarea României în război alături de puterile aliate, convingându-l pe Regele Ferdinand (german de origine) să lupte împotriva propriei sale ţări, pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. Acest lucru s-a realizat în cele din urmă, prin unirea pe baza propriei voinţe manifestate a provinciilor româneşti Basarabia (27 martie 1918), Bucovina (28 noiembrie 1918) şi Transilvania (1 decembrie 1918) cu regatul României. Regina Maria a avut astfel o contribuţie hotărâtoare la lupta pentru realizarea statului naţional unitar român, ceea ce l-a determinat pe omul politic Constantin Argetoianu prea puţin dispus să-şi laude contemporanii să scrie că: “oricâte greşeli va fi comis Regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile multiplei sale activităţi. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război şi din nou în 1918, când aproape numai datorită ei Regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina s-a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale”.
La mulţi ani, România!
Citește pe Antena3.ro
