1968: Sovieticii au incercat sa scape de Ceausescu prin forta

Nici nu trecuse bine primul val al amenintarilor sovietice, ca noi informatii despre o actiune antiromaneasca se concentrau in Occident. In zilele lui august 1968, comunitatea informativa americana era in posesia mai multor date referitoare la dislocarea in vecinatatea frontierelor romanesti a mari unitati sovietice si la intentia Moscovei de a-l inlocui pe Ceausescu din functia de secretar general al partidului. Si chiar daca nu a avut loc nici un eveniment de genul "discursului" presedintelui Johnson la San Antonio, responsabilii americani i-au comunicat lui Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic la Washington, ca soarta Romaniei intereseaza SUA. Dar, spune diplomatul sovietic, era mai mult un exercitiu de imagine decat o interventie reala. SUA erau in an electoral...

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE. In cadrul ONU, la New York, "problema romaneasca" nu a devenit publica

La scurt timp dupa intalnirile pe care Dobrinin le-a avut la Departamentul de Stat al Statelor Unite, Reprezentantul permanent al Frantei pe langa Natiunile Unite a declarat aliatilor din NATO ca guvernul sau considera ca "Rusii sunt hotarati sa scape de regimul Ceausescu prin forta, daca este necesar, sau prin orice alt mijloc". La inceputul lunii septembrie 1968, Departamentul Europa de Est elaboreaza un Memorandum pentru uzul lui D.J.D. Maitland, seful de Cabinet al Secretarului de Stat (reamintim cititorilor nostri ca aceasta este titulatura oficiala a titularului de la Foreign and Commonwealth Office sau, dupa expresia continentala, Ministerul de Externe). Din cuprinsul lui se desprinde o oarecare ingrijorare fata de posibile actiuni impotriva Romaniei si aceasta in pofida asigurarilor date de Dobrinin la Moscova. Sau poate nu era decat un joc politic in care erau desenate toate variantele si reactiile ce puteau de o parte si de alta. "Sunt convins, scrie autorul Memorandumului, ca rusilor le-ar placea sa-l vada pe Ceausescu inlocuit cu cineva mult mai supus dorintelor lor. La o recenta intalnire NATO, cativa membri au facut presupuneri asupra posibilitatii unei lovituri orchestrate de rusi impotriva lui Ceausescu si cred ca aceasta este mult mai usor de realizat intr-un regim rigid cum este cel din Romania decat in cadrul democratic din Cehoslovacia". Diplomatul britanic de la Departamentul Europa de Est avea pareri diferite de ale colegilor sai considerand ca "rusii pot fi confruntati cu dificultati in organizarea unei lovituri. Fara indoiala, Ceausescu are rivali si inamici in Romania, dar el a fost abil inlocuindu-i pe acei din conducere care ar fi putut reprezenta o amenintare; el dispune de un puternic aparat de Securitate care, atat cat stim noi, este sub conducerea sa; si a castigat enorm in popularitate de cand si-a dezvoltat tema nationalismului. Nu dispunem de nici o dovada ca o asemenea lovitura ar fi prega-tita, dar desigur este putin probabil ca am avea vreuna sdaca ar fi in curs de pregatiret". Scenariul elaborat pentru dl Maitland continua cu posibilele masuri ce puteau fi dezvoltate de sovietici. "La scurt timp dupa invazie, rusii pot sa creeze, folosind mijloacele propagandei economice si alte presiuni, o situatie in care sa se dezvolte nemultumirea impotriva lui Ceausescu. Este cat se poate de clar ca ei ssovieticiit exercita presiuni in acest moment, dar nu este nici un semn ca aceasta ar avea vreun efect asupra popularitatii lui Ceausescu; ba dimpotriva". Rapoartele care soseau de pe teren remarcau mentinerea trupelor sovietice in proximitatea frontierelor romanesti. "Rusii - continua Memorandumul - isi pastreaza capacitatea de a interveni militar, dar indiciile care ne-au parvenit incepand cu aceasta luna nu confirma rapoartele de presa referitoare la cresterea efectivelor la frontiera romano-sovietica. Ambasadorii sovietici de la Washington, Paris si Roma au facut declaratii catre cele trei guverne prin care se dau asigurari ca nu este intentionata nici o invadare a Romaniei. Cred ca trebuie acordata acelor asigurari o oarecare semnificatie; de altfel, nici nu era nevoie ca rusii sa le dea sasigurarilet, pentru ca pur si simplu ar fi putut ignora problemele pe care presedintele Johnson si ceilalti le-au ridicat. De asemenea, polemicile din presa sovietica si romana au incetat (prea putin a mai aparut in presa sovietica in ultimele zile) si chiar Ceausescu si-a domolit tonul declaratiilor sale. Atmosfera tensionata care exista in urma cu cateva saptamani pare a fi considerabil relaxata". Acest Memorandum a fost inaintat lui Michael Stewart, Secretarul de Stat al Marii Britanii, care peste doua zile avea sa se deplaseze in Romania, unde a conferit cu omologul sau de la MAE si cu presedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceausescu (pentru detaliile vizitei a se vedea Jurnalul National din 21 septembrie 2004).

DIPLOMAT. rapoartele secrete ale Parlamentului britanic vorbeau despre amenintarile rusilor la adresa Romaniei

NOIEMBRIE 1968. Din cine stie ce motiv, in ultima decada a lui noiembrie 1968 zvonurile despre o interventie sovietica au reaparut, agitand spiritele in cercurile diplomatice britanice si americane, determinand noi disculpari din partea Moscovei. Intr-o telegrama transmisa la 22 noiembrie sub indicatiile: cifru de categoria "A" si a se transmite "Imediat", ambasadorul Regatului Unit la Washington, Sir Patrick Dean, isi informa superiorii (ca si pe colegii sai din Bucuresti, Budapesta, Moscova, Belgrad, Paris, Roma, Bonn si pe sefii delegatiilor britanice de la NATO si ONU) asupra ultimelor evolutii in relatiile romano-sovietice. "Bazandu-ne pe convorbirile dintre Davis sRichard Hallock, ambasadorul american la Bucurestit si Manescu si pe aprecierile curente ale romanilor, opinia noastra este ca un atac sovietic impotriva Romaniei nu este iminent. Cu toate acestea ramanem preocupati de zvonurile relative la o invazie. Luam in considerare cateva informatii care s-au adaugat zvonului initial al unei invazii in primele ore ale zilei de 22 noiembrie. Unul din exemple este im-posibilitatea atasatilor militari occidentali de a calatori in zona frontierei polono-sovietice. Acest lucru pare mult mai serios comparativ cu rapoarte neconfirmate referitoare la miscari de trupe in Uniunea Sovietica. In aceste imprejurari, stirea din Steaua Rosie referitoare la vizita maresalului Greciko la Chisinau ridica intrebari. In aceeasi ordine de idei, nu stim ce a facut Seful Statului Major al Pactului de la Varsovia in ceea ce pare a fi o prelungita vizita in Bulgaria (inceputa inainte de 7 noiembrie). Partial, opinia noastra ca un atac sovietic asupra Romaniei este putin probabila se sprijina pe impresia ca incordarea romano-sovietica este acum mai redusa decat inainte. Dar noi stim mult mai putin despre aceasta decat despre altele".

Cateva ore mai tarziu, ambasadorul Dean revine cu o telegrama, expediata in acelasi regim ca precedenta, intitulata "Amenintare la adresa Romaniei". Era evident interesul american pentru Romania! "Contrar primelor decizii de a nu continua discutarea acestei probleme cu sovieticii, Katzenbach sNicholas, Subsecretar de Statt s-a folosit de prezenta lui Dobrinin la Departamentul de Stat, in aceasta dupa-amiaza, pentru a-si exprima nelinistea fata de zvonurile unei posibile actiuni sovietice impotriva Romaniei. Katzenbach si-a exprimat speranta ca pot inca sa se bazeze pe asigurarile date de ambasador dlui Rusk la 31 august. Dobrinin l-a intrebat daca americanii pun sub semnul indoielii acele asigurari. Katzenbach i-a raspuns ca nu se pune problema, dar se simte obligat sa reaminteasca ambasadorului punctul de vedere al SUA, potrivit caruia o interventie in forta in Romania o sa creeze o extrem de serioasa situatie". Era o atitudine foarte transanta a SUA, similara celei adoptate cateva luni mai inainte intr-un moment in care relatiile romano-sovietice erau cu mult mai "incinse".

GRIJI OCCIDENTALE. Parerile diplomatilor occidentali aflati la Washington convergeau catre opinia ca reinnoirea presiunilor sovietice in luna noiembrie avea si o tinta secundara: fortarea forurilor decizionale de la Bucuresti de a accepta organizarea, la distanta de cativa ani, a noi aplicatii cu trupele Pactului pe teritoriul romanesc. Ambasadorul Dean transmitea catre Foreign Office in prima sa telegrama din 22 noiembrie ca in Capitala federala "exista un noian de zvonuri pe tema aplicatiilor Pactului de la Varsovia ce vor fi organizate in Romania. Notam o dezmintire publica (transmisa de AFP) privind la iminenta acestora. De asemenea, sunt speculatii potrivit carora in acest moment se desfasoara negocieri pentru viitoare aplicatii militare ale Pactului in Romania si ca sovieticii au ridicat problema dreptului de tranzit si de stationare prin/in Romania. Nu avem nici un fel de informatii din surse independente". Pana la un anumit punct, sursele britanicilor erau de incredere: Nicolae Ceausescu ii primise cu putin timp in urma, pe 28 septembrie, pe maresalul Iakubovski si generalul Stemenko, sefii Fortelor Armate Unite. Din Nota de conversatie intocmita de seful Marelui Stat Major roman, generalul Ion Gheorghe, rezulta ca o discutie pe tema aplicatiilor militare in Romania nu a avut loc, s-a pus insa, la modul general, problema tranzitului trupelor FAU prin teritoriul unui stat aliat. "Ducerea unei armate in alta tara - se arata in Nota - nu este o excursie... si trebuie reglementata printr-un acord clar care sa se respecte. Fara un acord clar - continua Ceausescu - in care sa se prevada ce obligatii revin guvernelor, trupele nu au nici o siguranta (A dat exemplu ce ar trebui sa asigure Republica Populara Bulgaria pentru trupele Republicii Socialiste Romania - cazare, hrana, spitalizare, transport etc.).

GRIJILE ROMANILOR. Orice se ridica impotriva prezentei militare straine pe teritoriul romanesc era folositor, de la legislatia proprie (intrarea trupelor straine in Romania se facea numai in baza unui tratat aprobat de Marea Adunare Nationala) pana la adoptarea deciziilor in Comitetul Politic Consultativ al Pactului cu unanimitate. Nu trebuie sa uitam ca discutia avea loc la ceva mai mult de o luna de la invazia din Cehoslovacia. "Generalul de armata Stemenko a aratat ca s-a discutat mult asupra acestei probleme si ca tovarasul Nicolae Ceausescu are dreptate, insa nu intelege de ce este necesar sa se prevada ca este nevoie de acordul tuturor tarilor. Ce legatura poate avea Republica Populara Bulgaria cu Republica Democrata Germana sau invers? Tovarasul Nicolae Ceausescu, raspunzand, i-a aratat ca, daca se merge in afara Tratatului, nu are nici o legatura. Dar, daca se actioneaza in numele Tratatului, este bine sa discutam in Comitetul Politic Consultativ, ca toti ne luam raspunderea, toti trebuie sa hotaram daca actionam in numele Tratatului".

DIN NOU LA LONDRA. Serviciile speciale au uneori un rol major in planificarea politicii externe a unui stat, sub cele mai diferite forme, dar cel mai adesea cel de procurare de informatii si elaborare a unor materiale ce urmau a fi prezentate si adoptate de diferite structuri decizionale. Un asemenea document se afla la EN 20/1, datat 27 noiembrie 1968. Este un Memorandum nesemnat, pregatit probabil de una dintre structurile informative britanice si inaintat dlui Mulley (?) pentru sedinta Comitetului Parlamentar. "In ultimele zece zile - noteaza autorul anonim al Memorandumului - au aparut informatii de la serviciile speciale referitoare la o anume activitate militara a Pactului de la Varsovia implicand o posibila amenintare la adresa Romaniei. Informatiile sunt destul de firave, mai consistente fiind cele ce privesc posibilitatea desfasurarii unor manevre militare in apropierea frontierei sovieto-romane. Chiar este un raport, de o mai mica credibilitate, care indica o invazie a Romaniei in zorii zilei de 22 noiembrie 1968". O invazie nu s-a produs nici atunci, nici mai tarziu, dar la Londra se aprecia ca "sovieticii vor presa in continuare asupra romanilor pentru a-i «tine aproape»". Si, dupa toate datele, nici aplicatii nu s-au desfasurat la frontiera comuna. "In schimb, la 26 noiembrie s-a anuntat public la Bucuresti si in celelalte capitale ale statelor membre ale Pactului de la Varsovia ca intre 26 si 29 noiembrie se desfasoara la Bucuresti o intalnire a reprezentantilor statelor din Pact, inclusiv Romania". La doar o zi de la acest anunt, informatii detaliate nu ajunsesera la sediul serviciilor speciale britanice, astfel ca autorul presupune ca in cadrul intalnirii, printre alte lucruri, s-a avut in vedere "propunerea desfasurarii anul viitor pe teritoriul Romaniei a unor aplicatii militare ale trupelor Pactului de la Varsovia". Pana cand Arhivele Militare nu vor declasifica documente mai vechi de treizeci de ani, referitoare la o alianta care nu mai exista de mai bine de un deceniu, nu putem sti daca si cum s-a discutat aceasta problema. Stim ca nici in 1969 si nici ulterior in Romania nu au mai avut loc aplicatii cu trupe ale Pactului (desi discutii au mai fost in anii urmatori). Si mai stim ceva.

ATITUDINI. cu si fara palarie in fata garzii de onoare. Leonid Brejnev, lider al unei mari puteri sau doar lipsit de bun simt?

SA VA FIE CLAR! Cateva luni mai tarziu de la intalnirea evocata in Memorandumul de mai sus a avut loc la Bucuresti o noua intrevedere intre conducerea romana si cea a Pactului (maresalul Iakubovski fiind sustinut in demersul sau de V. Kuznetov, prim-adjunct la Externe). Scopul discutiei - armonizarea punctelor de vedere asupra noului Statut al Pactului. In sedintele precedente partea romana, spre deosebire de toti ceilalti aliati, insistase ca deciziile privind angajarea capacitatilor militare ale Pactului intr-o situatie sa fie adoptate in unanimitate. Ceea ce desigur strica jocurile Moscovei! "Trebuie sa fie clar, tovarase Iakubovski - spune Ceausescu - , ca noi nu concepem ca o parte din guvernele tarilor membre ale Tratatului sa stabileasca anumite masuri, iar noi sa fim obligati sa le aplicam. Sa va fie clar! Noi vrem sa fim parte activa la Tratat si la bine si la rau. Daca trebuie sa participam cu fortele noastre armate, vrem sa stim pentru ce; vrem sa stim pentru ce sa trimitem oamenii nostri sa moara. Noi ne-am pus semnatura pe tratat. Ne vom pune semnatura si pe acest document numai daca se accepta si propunerea noastra." Sigur ca aceasta grija a lui Ceausescu era determinata de probabilitatea repetarii scenariului din Cehoslovacia. "Mai nou, romanii ii trateaza pe sovietici intr-o maniera mai conciliatoare decat au facut-o imediat dupa invazia din Cehoslovacia, desfasurarea acestei intalniri (din 26-29 noiembrie 1968) la Bucuresti fiind un indiciu in acest sens. Dar credem ca este posibil ca romanii, cu experienta cehoslovaca in minte, sa incerce sa anuleze ori cel putin sa intarzie, cat mai mult posibil, desfasurarea manevrelor in Romania. Daca nu pot anula cu totul aceasta, ei vor incerca sa se asigure ca manevrele vor avea loc in cir-cumstante bine definite si cu minimum de repercusiuni politice". Destul de apropiata in aprecieri analiza britanica din noiembrie 1968 de continutul convorbirii dintre Ceausescu si reprezentantii Moscovei, care va avea loc cateva luni mai tarziu, in februarie 1969!

TOTUSI... "Noi si americanii am transmis la sfarsitul saptamanii trecute, in termeni generali, guvernelor roman si iugoslav informatiile pe care le-am avut la dispozitie. Ambele au fost recunoscatoare si ne-au spus ca au avut informatii intru catva similare, dar n-au fost peste masura de alarmati. Romanii, posibil dorind sa nu-i deranjeze pe sovietici, au fost ceva mai putin sinceri cu noi, din moment ce nu au mentionat prezenta intalnire de la Bucuresti a reprezentantilor militari ai Pactului de la Var-sovia, desi trebuie sa fi avut cunostinta despre ea atunci cand am vorbit. Vom informa indeaproape NATO".

PESTE UN AN. In martie 1970, seful Marelui Stat Major roman s-a deplasat la Moscova, unde a conferit cu conducerea Comandamentului Fortelor Armate Unite. Problemele centrale erau "aplicatia comuna prevazuta a se desfasura in luna martie 1970 pe teritoriul Republicii Socialiste Romania" si "incheierea unei conventii intre guvernele Republicii Socialiste Romania si Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste". Punctul de vedere sustinut de delegatia romana era: "Potrivit legii tarii noastre, pentru ca aplicatia sa se poata desfasura, este necesara incheierea unor conventii bilaterale intre guvernele" ale caror trupe iau parte la manevre, aceste conventii fiind "apoi ratificate de Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania". La randu-le, sovieticii au replicat ca "pana acum, pentru executarea aplicatiilor comune nu s-au incheiat asemenea conventii; nici un stat, inclusiv Republica Socialista Romania, nu a cerut acest lucru atunci cand trupele sau comandamentele sale au participat la aplicatii si trageri in poligoane pe teritoriul altor state... Concluzionand, maresalul Iakubovski a aratat ca «nici nu poate fi vorba de incheierea unei conventii intre guverne»". Situatia nu este deloc dezamorsata, cuvantul final care a apartinut generalului Ion Gheorghe: "fara incheierea conventiei intre guverne nu poate avea loc nici un fel de aplicatie comuna pe teritoriul tarii noastre". Aceasta intalnire a reintrat in atentia diferitelor organisme occidentale care vor rezona in a doua parte a anului 1970 si in 1971.

POPULARITATE

"Rusii pot fi confruntati cu dificultati in organizarea unei lovituri. Fara indoiala, Ceausescu are rivali si inamici in Romania, dar el a fost abil inlocuindu-i pe acei din conducere care ar fi putut reprezenta o amenintare; el dispune de un puternic aparat de Securitate care, atat cat stim noi, este sub conducerea sa; si a castigat enorm in popularitate de cand si-a dezvoltat tema nationalismului. Nu dispunem de nici o dovada ca o asemenea lovitura ar fi pregatita, dar desigur este putin probabil ca am avea vreuna" - H.F. T. Smith Departamentul Europa de Est

ZVONURI

"Bazandu-ne pe convorbirile dintre Davis si Manescu si pe aprecierile curente ale romanilor, opinia noastra este ca un atac sovietic impotriva Romaniei nu este iminent. Cu toate acestea ramanem preocupati de zvonurile relative la o invazie. Luam insa in considerare cateva informatii care s-au adaugat zvonului initial al unei invazii in primele ore ale zilei de 22 noiembrie" - Sir Patrick Dean Ambasadorul Regatului Unit la Washington

FERM

"Trebuie sa fie clar, tovarase Iakubovski, ca noi nu concepem ca o parte din guvernele tarilor membre ale Tratatului sa stabileasca anumite masuri, iar noi sa fim obligati sa le aplicam. Sa va fie clar! Noi vrem sa fim parte activa la Tratat si la bine si la rau. Daca trebuie sa participam cu fortele noastre armate, vrem sa stim pentru ce; vrem sa stim pentru ce sa trimitem oamenii nostri sa moara. Noi ne-am pus semnatura pe tratat. Ne vom pune semnatura si pe acest document numai daca se accepta si propunerea noastra" - Nicolae Ceausescu