2005 - file de jurnal: Potopul

Aprilie. Timisul a spart digul de aparare, s-a unit cu Bega si s-a mai oprit tocmai la Otelec, Cruceni, Foeni si Ionel.

Mii de oameni au ramas fara case. Pastele l-au petrecut in apa. Timp de aproape sase saptamani, satul Cruceni a fost o insula, la care se ajungea doar cu barca. O buna parte din localnicii din Foeni au fost evacuata. Cei ramasi in sat au dormit in caminul cultural. Doua luni, Ionel a fost un sat pustiu, dupa ce autoritatile au decis sa evacueze, cu elicopterul, toata suflarea. Mai putin de zece oameni au ales sa ramana in localitate. La inceput, ei au dormit in cimitir, singurul loc uscat.

Abia s-a retras "marea Banatului", ca, in iulie, in cealalta parte a tarii, apele Siretului s-au umflat cat Dunarea si au facut prapad. Drama a inceput la Cosmesti si s-a terminat la Branistea. Cosmesti-Vale, Ivesti, Independenta, Tudor Vladimirescu, Hanu Conachi, Liesti. Nanesti, Namoloasa, Vadu Rosca - adica "marea Moldovei", in care si-au pierdut viata zeci de oameni.

PLOI DE LACRIMI. Si nu s-a terminat. A urmat "marea Munteniei". Cele mai mari necazuri au venit de la raul Prahova, care a atins debite-record. Aproape 100 de localitati au fost afectate, iar mii de oameni au fost evacuati. Inundatiile n-au iertat nici Capitala.

2005 a fost anul in care ne-am specializat in termeni ca: debit-record, bresa, transportoare amfibii, barci de asalt. Un an in care am invatat ce sunet fac casele care se darama peste amintirile de o viata ale oamenilor si ce gust au conservele mancate in cort, de sarbatori. Un an in care am vazut lacrimi cat in ultimii 10 ani la un loc.

PRIN OCHI DE COPIL

"M-am trezit repede, mi-am pus toate lucrurile, in special cartile sus pe dulap, apoi m-am dus sa ajut si eu oamenii care puneau saci cu nisip, dar tot efortul nostru a fost in zadar. Apa, fiind puternica, a impins sacii si a venit spre noi. Din acel moment pe nici un om nu-l vedeam sa mai zambeasca sau sa vorbeasca pentru ca toti eram speriati. Apa ajunse foarte repede la noi acasa, iar eu cu parintii mei am dus toate animalele la un adapost. Am dezlegat cainii, apoi am plecat pentru ca apa ajunsese in casa. Din pacate, nu mi-am salvat papagalii si nici porcusorii de Guineea. Acasa nu mai puteam merge decat cu barca. Cand ne-am intors, casa imi era picata." (din teza unui elev de la Scoala din Foeni, judetul Timis)