EDITIE DE COLECTIE
Damian Avramescu este nepotul Jublenilor, membri de nadejde ai grupului Arnautoiu. A plecat de multi ani din Nucsoara, dar sufletul i-a ramas acolo. Vorbeste cu emotie despre drama nucsorenilor si despre viata celor care au cutezat sa lupte impotriva comunistilor.
Jurnalul National: Ce va amintiti de la Nucsoara?
Damian Avramescu: In 1953, in anul in care a murit Stalin, eram deja in clasa I. Imi amintesc insa perfect ca in casa noastra se vorbea pe soptite despre niste lucruri pe care le-am aflat mai tarziu, iar parintii faceau toate acestea din dorinta de a ne proteja.
Am reusit totusi prin â58, eram mai mare, sa deslusesc printre soaptele lor ca din grupul acela faceau parte Maria Plop si o fetita de doi ani, fiica sa, actuala doamna Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu. A fost prima informatie certa ca in Nucsoara se intampla ceva deosebit.
Noi eram rude de sange cu Jublenii. Bunica mea dinspre mama era sora cu Marioara Jubleanu, membra a grupului Arnautoiu. Inainte de a se smulge de sat, Marioara venea pe la bunica si, imi spunea mama, isi trecea mana prin parul meu si ingana: âPuful maichii de matase".
Batuti la sange
Securitatea v-a chinuit familia?
Bunicii mei au avut mult de suferit. Celebrul capitan Carnu o tara de par printr-o camera a postului de politie si-i spunea: âCand ai de gand sa spui o data, curvo, unde este soru-ta?". Ziua urmatoare il chema pe bunicul. Tinea in mana un bat din lemn. Ii punea mainile pe masa si-l lovea pentru a-l convinge sa vorbeasca. Venea acasa bunicul cu mainile umflate, pline de sange.
Bunicul a fost obligat sa inscrie pamantul intr-o forma de intovarasire. Vreo doi ani a functionat. Oile erau duse pe terenurile oamenilor, branza mergea catre stat, lana la fel, iar toamna li se spunea satenilor: âLuati-va oile inapoi, nu mai avem nevoie de ele". Mama era obligata sa gateasca pentru cei de la partid si de la Securitate. Primarul ii spunea: âAstazi faci 15 portii de mancare". Daca ea ii raspundea ca nu are de unde, o avertiza atunci ca noi avem bube in cap. Asta insemna, de fapt, legatura noastra cu Jublenii.
Cat de ampla a fost rezistenta din Nucsoara?
A fost cea mai dramatica miscare. Esecul sau s-a datorat participarii foarte reduse. Apoi, americanii nu au mai venit, a fost contrarevolutia din Ungaria. Au participat o serie de intelectuali din Nucsoara, asa-zisii âchiaburi". In Nucsoara au fost vreo 90. Au mai fost si sprijinitori fara voie. Se stie cazul unui barbat care a oferit grupului sase tigari. Pentru cele sase tigari a facut sase ani de puscarie.
De ce au plecat in munti?
Ei nu au fost niste aventurieri, niste oameni fara tel. Au fost oameni educati, precum invatatorul Arnautoiu, preotul Dragoi, dar si tarani simpli. Pentru ei era vorba despre pamantul pe care il luasera comunistii. Fara pamant si fara padure, sunt niste oameni morti. Pentru el au facut ce au facut.
Loc de pelerinaj
Cati securisti au fost trimisi la Nucsoara?
S-au perindat sute. Erau peste tot, in toate institutiile. Preocuparea lor principala era vanarea celor plecati in munti. Foarte des faceau ceea ce se chema pieptanarea muntilor. Instalau posturi telefonice pana in varf de munte, microfoane.
Ce trebuie facut la Nucsoara?
As fi facut loc de pelerinaj. Vreau sa merg la biblioteca din Nucsoara si sa vad daca exista carti de referinta despre comuna. Sau, cate strazi poarta numele eroilor de acolo?...
Cea mai devotata grupului
Marinica Chirca nu a luptat in munti. Ea i-a ajutat pe domâ Tomita si luptatorii lui cu mancare, medicamente, cu haine, dar si cu arme si munitie in vremuri in care acestea erau greu de procurat in Nucsoara. I-a ajutat pentru ca avea un respect deosebit pentru familia Arnautoiu, care o educase, si pentru ca avea credinta-n Dumnezeu. Domâ Tomita o aprecia. Intr-o scrisoare pe care le-a trimis-o parintilor lui in 1956, Toma Arnautoiu spunea: ââ¦Sa aibe incredere in Marinica. (â¦) A fost cea mai devotata noua si, in caz ca noi vom pieri, sa aibe grija de ea si s-o ajute".
5 ANI ASCUNSA. Acum, Marinicai i-au mai ramas amintirile. Are 88 de ani, dar nu-i dai mai mult de 70. Locuieste singura in satul Slatina, comuna Nucsoara. Este o femeie puternica. Nu a avut o viata usoara, zece ani a sustinut grupul Arnautoiu, cinci a fugit de securitate. A stat ascunsa intr-un pod, a dormit pe o poarta de gard, a mancat cartofi cruzi, numai sa nu fie gasita. âMi-era frica sa nu cumva sa le zic de baieti. Te bateau de te omorau. Poate nu puteam rezista", mi-a marturisit Marinica.
NEAMUL TRADATOR. Elisabeta Rizea, simbolul Nucsoarei, i-a fost prietena. Ea a avut curajul sa vorbeasca. Marinica, nu. Din cauza firii mai retrase si a tradarii. Neamul sau a tradat, nu ea. Cumnatul, sora, nepotii, ba chiar si barbatul, Aurel Chirca, zice Securitatea, au dat informatii. Aurel a fost inchis in 1950 si condamnat la 15 ani de inchisoare pentru âalimentarea bandei Arsenescu - Arnautoiu".
In 1963 avea si ea sa fie prinsa. Finuâ Nelu, in podul caruia se ascunsese, a âdat-o" Securitatii. A fost condamnata la 15 ani de inchisoare, dar a iesit la amnistia din 1964.
Lupta din tinerete crede ca a fost in van, pentru ca americanii, pe care i-au asteptat la Nucsoara, ân-au venit cand a trebuit". Dar ar mai face ce a facut: âCum sa nu, pana as inchide ochii".
SUMAR EDITIE DE COLECTIE
Haiducii lui Dumnezeu
Razvratitii din padurile Maramuresului voievodal
Luptatorii din Tibles
Ion Gavrila, cosmarul Securitatii
Prabusirea centrului de comanda al rezistentei
Singurul supravietuitor: mit in manualul de istorie
Aristina Saileanu, eroina in pantaloni din Lapus
Eroii din Vrancea: Paragina si Timaru
"Vrem doar adevarul"
Banatenii au fost fruncea miscarii anticomuniste
Carti despre âbanditi"
Partizanii Dobrogei
Haiducul din Babadag
Satul de dupa gratii
âCate strazi din sat au numele eroilor?"
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
