„Tatucul", ultimul dictator al Europei

Belarus. „Rusia alba", in traducere, dupa culoarea pamantului sau putin roditor. Tara condusa cu mana de fier de „Batika" - „Tatucul", asa cum este numit in popor seful statului, Aleksandr Lukasenko.

Uniunea Sovietica a incetat sa existe de peste un deceniu, dar disparitia imperiului nu a dus la instaurarea mult-asteptata a democratiei in tarile succesoare. In cazul Republicii Belarus nu s-a produs decăt inlocuirea dictaturii internationaliste cu autocratia nationala. Puterea exercitata de omul aflat in fruntea acestei tari aminteste mai mult de cea a regilor medievali.

De la colhoz, in fruntea tarii

In 1994, in urma unor alegeri pe care comunitatea internationala nu le-a putut cataloga drept libere, corecte si in conformitate cu standardele europene, Belarus s-a dotat cu „Al 13-lea Soviet Suprem", o denumire pompoasa pentru Parlament. Tot atunci, Lukasenko a fost ales presedinte, iar poporul soptea, pe ascuns, ca a fost director de colhoz. Adica seful acelei forme de cooperativa agricola de productie din fosta URSS.

Cine era, de fapt, acest Lukasenko, propulsat la putere peste noapte? S-a nascut la 30 august 1954, intr-un satuc din regiunea Vitebsk, Belarus. Crescut fara tata, a fost nevoit sa devina, de la o varsta frageda, capul familiei. Se spune ca aceasta copilarie plina de griji i-a dezvoltat perseverenta, ambitia si dorinta de a conduce cu orice pret. Intr-adevar, a fost sef de colhoz, indeletnicire care i-a conferit aripile necesare avansarii. Consecvent ideii ca „originea sanatoasa" poate transforma peste noapte un om in savant, Lukasenko a devenit deputat in Legislativul Belarusului in 1990.

Trei ani mai tarziu s-a remarcat ca sef al unei comisii parlamentare anticoruptie. In ’94, a inceput primul mandat prezidential. A reusit sa ramana in functie gratie unui controversat referendum din 1996, care i-a permis prelungirea mandatului si extinderea prerogativelor. In acea perioada, populatia era consultata in legatura cu modificarea Constitutiei, in sensul sporirii prerogativelor prezidentiale, al reducerii, pana aproape de anulare, a puterilor Parlamentului, si al eliminarii opozitiei politice si a fostilor aliati.

Poporul, nelinistit de scaderea continua a nivelului de trai, nesigur si derutat din cauza statutului Belarusului pe plan international, a raspuns pozitiv la chemarea autoritara a „Tatucului". In consecinta, desi pe buletinele de vot era mentionat caracterul consultativ al scrutinului, s-a procedat la aplicarea lui imediata, restructurandu-se toate principalele institutii ale statului, inclusiv Legislativul. Astfel, vechiul Soviet Suprem a fost desfiintat si inlocuit cu o Adunare Nationala, in care se regasea o parte a membrilor celui dintai, „selectionati"... de catre presedinte.

Plurivalentul

Pe pagina de Internet a presedintiei, Lukasenko este descris ca fiind istoric si economist, absolvent al Universitatii de Stat Moghilev si al Academiei de Stiinte Agricole din Belarus. Unii nu ar baga mana in foc pentru toate acestea...

In primavara lui ’97, televiziunea din Minsk transmitea ample reportaje de la o demonstratie din centrul capitalei belaruse, unde aproximativ 1.000 de tineri au protestat impotriva regimului. Emisiunile transmise de la fata locului aratau cadre de politie care incercau sa impuna ordinea cu bastoane de cauciuc, oameni nevinovati ridicati de pe strada si aruncati in dubele friguroase, femei si batrani derutati, ajunsi din intamplare in zona mitingului.

Dupa doi ani, la 17 octombrie 1999, peste 20.000 de tineri umplusera strazile Minskului, pentru a cere demisia presedintelui si a denunta planul sau de unire cu Rusia. Ei au protestat impotriva disparitiei liderilor opozitiei, a persecutiilor politice si a degradarii standardelor de viata. De data aceasta, demonstrantii venisera pregatiti sa riposteze in forta.

In 2001, Lukasenko a obtinut un al doilea mandat, folosindu-se de toate parghiile puterii. In aceeasi perioada, un psihiatru a publicat in cotidianul de opozitie Nasa Svoboda un diagnostic al presedintelui. Medicul afirma ca Lukasenko sufera de „psihopatie complexa cu tendinte paranoice", combinata cu „tendinte extreme de manipulare, minciuna, teama permanenta de un complot, supraevaluarea propriei persoane, comportament agresiv si sadic, atitudine iresponsabila fata de normele sociale".

Misterul miresei din turn

Aceeasi pagina de Internet a presedintelui sustine ca Lukasenko este un ins extrem de sensibil. Atat de sensibil, incat isi tine sotia departe de privirile indiscrete ale oamenilor obisnuiti. Putini concetateni de-ai Primei Doamne, Galina Rodionovna Lukasenko, ar recunoaste-o acum daca ar vedea-o la televizor sau oriunde.

Este denumita, in randul celor obisnuiti, „mireasa din turn", pentru ca presedintele o tine izolata, departe de ochii presei. Se spune ca atunci cand a fost ales in fruntea statlui, Lukasenko a decis ca sotia sa sa traiasca in Rizhkovichi, un satuc aflat la circa 200 de kilometri de Minsk, capitala tarii. Povestea de dragoste dintre Aleksandr si Galina a inceput devreme, de pe bancile scolii care se afla chiar in satul unde traieste azi Prima Doamna. Aleksandr i-a facut curte ca in filme, surprinzand-o zilnic cu flori si poezii scrise chiar de el.

Acum, la zece ani de cand Lukasenko a hotarat ca sotia sa nu are voie sa-l eclipseze, presa internationala comenteaza ca, intocmai unui om primitiv, presedintele si-a exilat jumatatea intr-un loc uitat de lume, pentru „a zbura mai lejer din floare in floare".

Un fiu turnator...

Cei doi baieti ai cuplului prezidential, Viktor si Dimitri, locuiesc in Capitala, alaturi de aventurierul lor parinte. Fratele cel mare, Viktor, care seamana leit cu tatal sau, a terminat Facultatea de Relatii Internationale la Universitatea din Minsk, apoi a lucrat un timp ca secretar III in MAE din Belarus. La Minsk se zvonea ca in anii studiilor universitare, Viktor Lukasenko tragea cu urechea la ce spuneau profesorii la cursuri, iar apoi ii raporta tatalui sau totul de-a fir a par. Potrivit presei ruse, un conferentiar a fost nevoit sa-si paraseasca catedra pentru ca a criticat politica presedintelui. Dupa terminarea studiilor, Viktor a fost inrolat la graniceri, un motiv in plus pentru ca tatal sau sa fie foarte măndru. Locotenentul Viktor Lukasenko a fost decorat pentru serviciile excelente aduse tarii. Ukazul (ordinul) a fost semnat chiar de tatal-presedinte. Tanarul s-a insurat, asemeni parintelui sau, cu o prietena din copilarie. Se spune ca mariajul s-a produs la insistentele tatalui, care spera ca Viktor va deveni mai serios dupa casatorie.

... altul cheltuitor

Spre deosebire de fratele sau mai mare, Dimitri nu a atras inca atentia asupra sa. Păna nu demult a locuit la o „dacea" (vila) din afara Capitalei. La Minsk apare doar cănd merge la aceeasi facultate ca si Viktor. Se pare ca ii place sa joace hochei pe gheata, talent mostenit, dar are o slabiciune si pentru automobilele straine scumpe. Deocamdata ar putea fi doar o chestiune de timp pana cei doi fii ai presedintelui se vor hotari sa intre in politica. S-ar putea ca, o perioada, sa nu fie nevoie de o astfel de decizie, de vreme ce „Tatucul" este inca in deplinatatea fortelor sale si nu vrea deocamdata sa renunte la tron.

Presiuni externe

Extinderea Uniunii Europene cu 10 noi membri a inceput sa-i dea de gandit lui Lukasenko de ceva vreme. Cu atat mai mult cu cat doi dintre vecinii sai - Polonia si Lituania - intra in joc. Un joc controlat, de acum, de la Bruxelles. Un joc in care frontierele acestor tari devin frontierele Europei comunitare. Dincolo de ele, intr-un alt joc, intr-o bucata de Europa izolata, Lukasenko isi forteaza norocul incercand sa se asigure ca poporul sau nu va prinde gustul schimbarii (politice) dinspre Vest.

In contextul alegerilor legislative din august 2004, in jurul carora se prefigureaza un referendum caci presedintele si-a exprimat arzatoarea dorinta de a ramane in fruntea statului cel putin pentru un alt mandat, Guvernul lui Lukasenko a obligat recent partidele de Opozitie sa se reinregistreze, a trecut in ilegalitate o mare parte a presei independente si l-a amenintat cu inchisoarea pe cel mai prolific politician de Opozitie, Anatoli Lebedko, sub acuzatia de calomnie la adresa presedintelui.

Nici Organizatia sentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), una dintre putinele institutii europene la care Belarusul este membra, nu a scapat de reorientarea politicii lui Lukasenko. Presedintele nu s-a impacat cu ideea ca organizatia europeana sa monitorizeze scrutinul din august, pentru ca nu a ridicat nici un deget sa prelungeasca vizele personalului OSCE, care expira cu doar cateva zile inainte de deschiderea urnelor.

Desi presiunea internationala este mai intensa ca niciodata, Tatucul cel tiran vrea cu orice pret sa-si pastreze functia. Recent, Statele Unite au sprijinit o rezolutie ONU prin care Belarusul este condamnat pentru disparitia dizidentilor, absenta alegerilor libere si restrictiile severe impuse tururor religiilor cu exceptia ortoxismului crestin. Aceleasi motive le-a invocat si Uniunea Europeana, care si-a anuntat intentia de a impune sanctiuni economice Belarusului.

O tara paria

Moscova are ezitari spre a avansa pe un drum spre Belarus. Rusii nu sunt teribil de incantati sa defileze cu un asociat atat de izolat si de criticat in lume, mai ales intr-un moment in care cooperarea Moscovei cu Occidentul este esentiala. Pauperul Belarus nu este atragator pentru Federatia Rusa, care ezita sa se inhame la plata facturii pentru energie sau materii prime in beneficiul Minskului. In fine, fortele politice liberale de la Moscova se pare ca nu prefera apropierea de Belarus, intrucat, pretind ele, acolo si-ar gasi refugiul principalii opozanti la reformele politice din Rusia, nostalgici ai trecutei glorii sovietice.

„Moscova are o sansa sa castige bani pe seama acestei tari paria", scria, nu demult, cotidianul Novie Izvestia. „Dupa decizia Statelor Unite de a interzice viza pentru presedintele Lukasenko, pretul intreprinderilor belaruse scoase la privatizare a scazut. Moscova nu poate decat sa profite de aceasta situatie", sublinia atunci ziarul. In 2002, Lukasenko l-a acuzat pe Putin ca a insultat Belarusul, incercand sa transforme aceasta tara intr-o provincie ruseasca. Cand a inceput sa devina preocupat de izolarea internationala in care singur s-a bagat, dictatorul de la Minsk a reinceput sa se gudure pe langa presedintele Putin, umil si servil, afirmand chiar ca „Belarusul reprezinta ultima frontiera a Rusiei, pe care aceasta nu-si permite sa o piarda". Putin i-a trecut multe cu vederea acestui vesnic revoltat. Lukasenko este tot mai singur, in fruntea unei tari dependente de piata rusa si de apucaturile unei epoci de mult apuse.

Nota: Material realizat cu documentare din lucrarile lui Adrian Severin, publicate in revista Lumea in 1999

„Suveranitatea si independenta Belarusului nu trebuie puse sub semnul indoielii. Politica externa a Belarusului va deveni multidimensionala, parteneriatul cu Rusia reprezinta o prioritate a acestei politici". Lukasenko, in septembrie 2001

„Belarusul este ultima frontiera a Rusiei, pe care aceasta nu-si permite sa o piarda... Veti trai mai rau, dar nu pentru mult timp". Lukasenko, in 1998

Tara inului pentru fuior

NUME OFICIAL: Republica Belarus

STATUL: Republica prezidentiala, conform Constitutiei din martie 1993, amendata in 1996. Referendumul din noiembrie 1996 i-a acordat presedintelui extinderea puterii. Puterea legislativa este exercitata de un parlament bicameral - Adunarea Nationala, formata din Consiliul Republicii si Camera Reprezentantilor. Puterea executiva este detinuta de presedinte si Cabinetul de Ministri. Seful statului, membru al CSI, este presedintele, ales prin vot direct pentru un mandat de 7 ani.

PARTIDELE POLITICE: Partidul Comunist (suspendat in 1991, relegalizat in 1993), Partidul Agrar (fondat in 1994), Partidul Democrat Unit, Partidul Civic Unit si Partidul Intelegerii Nationale

SITUARE: Europa de centru-est. Pozitionare strategica esentiala

VECINI: Polonia (vest), Ucraina (sud), Lituania (nord) si Federatia Rusa (est)

CAPITALA: Miensk/Minsk

SUPRAFATA: 207.595 de kilometri patrati

POPULATIA: 10,36 de milioane de locuitori

DIVIZIUNI ADMINISTRATIVE: 6 regiuni si o municipalitate (Minsk)

Sarbatoarea nationala: 27 iulie - aniversarea proclamarii suveranitatii (1990)

LIMBI OFICIALE: belarusa (vorbita de circa 8 milioane de locuitori) si rusa (vorbita de peste 1,3 milioane de locuitori)

MONEDA: 1 Rubel = 100 Kopek

PIB/locuitor: 5.300 de dolari

ECONOMIA: Belarusul este una dintre putinele republici ex-sovietice care a avut o economie relativ echilibrata. Are o industrie diversificata si o agricultura inca puternica, intensiva. Dispune de importante rezerve de turba, sare si saruri de potasiu. Agricultura este specializata in cresterea animalelor pentru lapte si carne si in cultura cerealelor, a inului pentru fuior, a cartofului (locul cinci in Europa) si a sfeclei de zahar. Balanta comerciala este deficitara, principalii parteneri fiind statele mebre CSI (peste 70%).

Supa saracului si investitorii

Potrivit statisticilor oficiale, cel putin 50% din populatie traieste sub nivelul saraciei. Unii spun ca peste 70% la suta dintre cetatenii Belarusului sunt nevoiti sa traiasca cu aproape un dolar pe zi. In contextul in care preturile tuturor produselor si serviciilor sunt comparabile cu cele practicate in Occident. Oamenii se hranesc, in general, cu supa si paine. Presedintele Lukasenko ii alunga sistematic pe putinii investitori straini care s-ar incumeta sa deschida o afacere in Belarus. El s-a gandit sa introduca un regim draconic antiinvestitori, iar in 2001, a fost votata o lege prin care se stipula ca orice campanie privata sa fie nationalizata in orice moment, pentru ca statul sa faca rost de bani sa-si plateasca datoriile. (Anca Aldea)

Izolare in grup

Ideile indraznete ca Belarusul sa „fuzioneze" cu Rusia au fost deseori subiect de confruntare intre Boris Eltin si Lukasenko. Dar venirea la putere a lui Putin i-a dat un licar de speranta Tatucului. In 1996, dupa asa-zisul referendum pentru modificarea Constitutiei, intuitia politica a lui Lukasenko ii sugera apropierea de un aliat din afara. Au fost schimbate sloganele nationaliste cu cele devoratoare de amor la adresa Moscovei si de dorinta de realipire la fosta patrie-mama, idee sustinuta si de elita politica rusa. Si pe plan economic, au fost stabilite relatii privilegiate cu Rusia prin accesul facil al produselor Belarusului catre piata ruseasca si prin preturile scazute impuse importurilor de petrol si gaze. Cand autoritatile moscovite incercau sa discute cu Minskul relatiile economice bilaterale, in afara contextului de prietenie intre cei doi lideri, Lukasenko iesea la inaintare cu o singura motivatie: Belarusul este singura garantie de securitate pentru granita de vest a Rusiei, dupa extinderea NATO. Nu demult, Lukasenko l-a acuzat pe Putin ca a insultat Belarusul, incercand sa-l transforme intr-o provincie ruseasca. Cand si-a dat seama ca izolarea sa internationala ar putea fi periculoasa, Lukasenko a inceput sa-l agreeze din nou pe „tarul" Rusiei, reiterand ideea ca „Belarusul este ultima frontiera a Rusiei pe care aceasta nu-si permite sa o piarda". (Anca Aldea)

Femeile presedintelui

Presedintele se distreaza din plin: danseaza, joaca fotbal sau hochei, se da cu rolele si... se indragosteste. O perioada, a fost vazut in compania unei brunete atragatoare, Irina Abelskaia, medicul personal al lui Lukasenko. Timpul a trecut, iar la bratul presedintelui a aparut o blonda exuberanta, care i-a daruit acestuia un fiu. Mai tarziu, o cantareata obscura, Irina Dorofeieva, a tinut prima pagina a ziarelor. Din nou administratia prezidentiala a iesit la rampa cu precizarea ca Lukasenko i-a oferit Irinei Dorofeieva „un simplu patronaj". Perseverent fata de noua sa pasiune pentru lumea artistica, conducatorul are o proaspata achizitie, Lika Ialinskaia, mult mai frumoasa decat predecesoarele sale. (Roxana Roseti)