Pe un picior de rai, in judetul Neamt, in mijlocul padurii, la Manastirea Petru Voda, unde semnalul telefoanelor mobile nu ajunge niciodata, traieste batranul staret Iustin Parvu, duhovnicul la care cauta sprijin crestini ortodocsi din toata tara.

VENERATIE. Se spune ca parintele Iustin Parvu ar fi unul dintre putinii sfinti romani in viata

La Manastirea Petru Voda se ajunge pe un drum forestier, greu de parcurs atunci cand ploua sau ninge. Cu toate acestea, zeci de credinciosi din toata tara vin zilnic aici, cu dorinta de a intra in chilia parintelui Iustin pentru un sfat sau o spovedanie.

Cand am ajuns noi, pe un ger taios, in fata portilor larg deschise erau parcate autoturisme cu numere de Neamt, Iasi, Cluj sau Suceava. Manastirea se afla intr-o continua constructie, prin curte trec calugari cu aschii de lemn agatate de rasele prafuite sau muncitori ducand pe umeri scanduri mirosind puternic a rasina.

AGLOMERATIE. In chilia parintelui Iustin se intra printr-un hol stramt. E dimineata si deja e coada la usa lui. Oamenii au facut si o lista, ca sa fie un pic de ordine. Ne semnam si noi acolo, pe numarul zece. Prima e Aristica, urmeaza Danut, Pacatos Dionisie si Paval. Nu se prea respecta lista, locuinta staretului are doua intrari si cei mai grabiti incearca sa intre pe usa din spate, fapt care starneste nemultumirea domnului Stan, care patruleaza de la o intrare la alta, incercand cu degetul o mica revolutie. Stan a venit sa ia binecuvantarea inainte de a pleca la munca, peste mari si tari. N-a venit cu mana goala, ci cu portbagajul masinii plin pentru bunastarea calugarilor.

IN CHILIE. Un sfant calugar, cu barba pieptanata artistic si care estimeaza cu intelegere distanta pana la Bucuresti, ne ajuta sa patrundem in chilia batranului duhovnic. Inauntru nu te poti misca decat pe o raza de un metru. Venerabilul parinte Iustin Parvu e inconjurat de tot felul de produse: sticle cu vin si untdelem, saculeti cu nuci si colaci, toate aduse de cei spovediti pana la acea ora. Carti, icoane, candele, caiete, cruci, un calendar si cateva scoarte pe pereti incalzesc spatiul stramt in care traieste parintele Iustin. El sta pe un fotoliu, cu barba alba si curata, cu telefonul crem in dreapta si ochelarii cu rama aurie la ochi, intrebandu-ne de sanatate. Ne povesteste de Craciunul de acum 80 de ani, de cand era copil. "Cand eram copil, mergeam la biserica in prima saptamana a Postului Craciunului. Mergeam impreuna cu invatatorii, umpleam biserica si cantam in fata altarului cu cartea mare in mana. Toata lumea statea in genunchi, iar preotul ne citea dezlegarea. Cand eram copil, toata lumea se spovedea - directorul scolii, invatatorii. Noi, copiii, ne spovedeam in cursul saptamanii, iar preotul ne dadea dezlegarea. Parintele ne dadea un canon cu rugaciuni si metanii, intre o suta si cinci sute. La scoala cantam colinde si alte cantari bisericesti", spune parintele.

RANDUIALA. "Postul era lucru sfant, nu era post in care sa nu te abtii de la mancare. Ce mancau tata si mama, aceea mancau si copiii. Nu se concepea sa nu se tina post. Vasele, cele din timpul anului, le duceam in pod si le coboram pe celelalte, vasele de post. Se manca din vase de lut si cu lingura de lemn. Posturile se tineau in toata randuiala, miercurea si vinerea, randuiala era intotdeauna pastrata. Batranii mai aveau parte de dezlegare. In vremurile grele se facea ulei din samanta de canepa. Sanatatea era mult mai intemeiata. Dupa ce sfarseam cu postul, mergeam si ne impartaseam. Apoi faceam steaua, o impodobeam. Posturile erau frumoase, bogate si sanatoase", isi aminteste batranul Iustin Parvu.

INCERCARI. "Daca traim, traim prin aceasta credinta a noastra, traim in mijlocul Bisericii Ortodoxe, care este vesnica, trecand prin atatea incercari, in atatea mii de ani. Biserica noastra este de la Dumnezeu, traieste cu Dumnezeu si s-a pastrat de veacuri. Biserica noastra a pastrat icoana, a pastrat Sfanta Cruce, a pastrat neschimbata Biblia", sustine duhovnicul.

RASTIGNIRE. "Un crestin ortodox se pregateste pentru sarbatoarea Nasterii Domnului ca pentru mantuire. Este permanent treaz, ca intr-o zi de sarbatoare, indiferent ca este bogat sau sarac. A fi crestin inseamna a te rastigni mereu, a spune adevarul si a te mentine pe calea credintei", afirma parintele staret Iustin Parvu, in timp ce telefonul suna. Este, probabil, un credincios de departe, pe care treburile cotidiene il impiedica sa ajunga aici, la Manastirea Petru Voda. Dupa ce parintele incheie convorbirea, ne intinde o sticla de vin rosu si ne multumeste pentru vizita. Afara, credinciosii grabiti dau semne de nerabdare.

AMINTIRI "Cand eram copil, toata lumea se spovedea - directorul scolii, invatatorii. Noi, copiii, ne spovedeam in cursul saptamanii, iar preotul ne dadea dezlegarea. Parintele ne dadea un canon cu rugaciuni si metanii, intre o suta si cinci sute. La scoala cantam colinde si alte cantari bisericesti" Parintele Iustin Parvu - despre copilarie TREAZ "Un crestin ortodox se pregateste pentru sarbatoarea Nasterii Domnului ca pentru mantuire. Este permanent treaz, ca intr-o zi de sarbatoare, indiferent ca este bogat sau sarac. A fi crestin inseamna a te rastigni mereu, a spune adevarul si a te mentine pe calea credintei" Parintele Iustin Parvu - despre credinta PACATE GRELE "Pacatele sunt grele, determinate de saracie. Pacatele grele sunt: desfraul, despartirile, saracia, plecarea tinerilor din tara. Raman copiii singuri. Problema alcoolului este foarte mare: avem aici trei familii cu cate 2-3 copii, pe care trebuie sa-i adapostesc" Parintele Iustin Parvu - despre pacate

Tara condusa de "o haiducie de partide" Parintele Parvu este cunoscut si pentru opiniile sale foarte critice la adresa clasei politice actuale. Este nemultumit de problema coruptiei si a saraciei, de certurile intre partidele politice. "Nu s-a pomenit atata dezordine si nemila. Saracia racneste pe ulita si atatea miliarde se risipesc pentru o haiducie de partide. Se apasa tot mai mult pe jugul acestui popor", sustine duhovnicul de la Manastirea Petru Voda. "Tocmai aici, in tara noastra, unde s-au nascut marii oameni de cultura. Aici s-au nascut Eminescu, Goga si Cantemir", spune Parvu. "Nu poate exista o Europa unita fara o Romanie ortodoxa", conchide batranul. Poporul a ramas singur, se descurca cum poate In calitatea sa de "doctor de suflete", Iustin Parvu crede ca stie care sunt cauzele "degradarii spirituale a neamului". "Pacatele sunt grele, determinate de saracie. Pacatele grele sunt: desfraul, despartirile, saracia, plecarea tinerilor din tara. Raman copiii singuri. Problema alcoolului este foarte mare: avem aici trei familii cu cate 2-3 copii, pe care trebuie sa-i adapostesc. Numai din cauza alcoolului. Parca dinadins se mentine aceasta saracie. Poporul a fost lasat singur, se descurca cum poate. Plecarea tinerilor lasa un gol mare", spune staretul Iustin. Cu ardelenii trebuie sa te pregatesti de rabdare Asa cum ne povesteste parintele Parvu, vin la Manastirea nemteana Petru Voda romani din toate colturile tarii: ardeleni, munteni, olteni, dar mai ales moldoveni. "Daca discuti cu un ardelean, apai trebuie sa te pregatesti de rabdare", confirma preotul proverbiala lentoare ardeleneasca. "Cu oltenii si muntenii scapi mai repede. Munteanul se grabeste, e mai iute", rade batranul slujitor al bisericii. Parintele nu i-a numarat pe cei care il viziteaza, dar ne spune ca zilnic primeste in medie cam o suta de persoane. Cu fiecare dintre ei trebuie sa stea de vorba si pe fiecare trebuie sa-l trimita inapoi eliberat de griji, asa ca multi se intreaba cum de rezista la asemenea munca la varsta pe care o are: 85 de ani.

.

.

Pastorala de Craciun

ORTODOXIE. Prea Fericitul Teoctist ii incurajeaza, an de an, pe crestini

Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare, drept maritori crestini,

"Nu va temeti. Ca, iata, va binevestesc voua ca in cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). Cu aceste cuvinte de "bucurie mare" ne intampina pe toti marea si sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Daca aceasta vestire a ingerului Domnului a avut atunci darul nu numai sa-i smulga pe blanzii pastori din infricosarea in care i-a invaluit stralucirea slavei ceresti, ci si sa sadeasca in inima lor curata curaj, intelegere si hotarare, ca sa urmeze lumina stelei, sa auda melodiile cetelor ingeresti si sa fie primii care se inchina Pruncului Iisus, cu atat mai mult aceasta "veste de bucurie mare" trebuie sa ne patrunda si pe noi acum, cand auzim cat de staruitor ne cheama insasi Sfanta noastra Biserica prin cantarile ei inspirate de Duhul Sfant si prin frumusetea batranelor, dar totdeauna tinerelor noastre colinde stramosesti.

Sa cutezam sa mergem si noi cu gandul catre vestita cetate a Betleemului si sa intram cu adanca evlavie in pestera modesta, spre a ne minuna ca si pastorii de cea mai presus de fire smerenie a Fiului lui Dumnezeu, "Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a intrupat de la Duhul Sfant si din pururea Fecioara Maria si S-a facut om". Mangaiat de privirile duioase ale Prea Curatei Sale Maici si contemplat cu grija de Dreptul Iosif, Pruncul Iisus, culcat in iesle, incepe de aici marea si mantuitoarea Sa opera de izbavire a neamului omenesc si a lumii din robia pacatului si a mortii.

Drept maritori crestini, iata unde se afla izvorul bucuriei sfinte si unice, pe care o vesteste omenirii de pretutindeni ingerul Domnului astazi si pe care suntem chemati s-o pastram in inima ca pe o comoara de mare pret. De altfel, toate vestirile dumnezeiesti referitoare la venirea pe lume a Pruncului Iisus s-au petrecut sub semnul bucuriei: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine" (Luca 1, 28), a zis Arhanghelul Gavriil, adresandu-se Sfintei Fecioare Maria, sau: "Saltat-a pruncul de bucurie in pantecele meu" (Luca 1,44), a raspuns Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, salutului Maicii Domnului.

Domnul nostru, Iisus Hristos, S-a smerit pe Sine luand trupul nostru cel stricacios si muritor, pentru ca noi, oamenii, sa devenim, prin harul Sau, fii ai lui Dumnezeu, facandu-ne partasi dumnezeiestii firi, cum ne spune Sfantul Apostol Petru (I, 2, 4).

Am incercat sa va pun in inima darul cel sfant si nepretuit al bucuriei sfinte, pe care lumina Betleemului ni l-a adus in aceste zile de sarbatoare a Nasterii Domnului, banuind ca unii dintre fratii si surorile noastre crestine sunt lipsiti de bucuria datinilor noastre traditionale sau sau de bucuria familiei, dar mai cu seama, lipsiti de intelesul bucuriei celei adevarate, vestite de ingeri ca dar al Duhului Sfant si coroana a vietii crestine, data noua de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, ca sa ramana in noi, in inima si in viata noastra.

Cu nadejdea ca harul lui Dumnezeu ne va ajuta sa-L primim si noi pe Pruncul Iisus in inimile si viata noastra, va adresez de aici, din Resedinta Sfintei noastre Patriarhii, cuvant de iubire, rugaciune si traditionala urare ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2005 si Bobotezei sa le petreceti cu pace si sfinte bucurii, intru multi si fericiti ani, imbratisandu-va pe toti cu dragoste parinteasca si impartasindu-va arhieresti binecuvantari.

din Pastorala de Craciun a IPS Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

BUCURIE "Toate vestirile dumnezeiesti referitoare la venirea pe lume a Pruncului Iisus s-au petrecut sub semnul bucuriei: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine", a zis Arhanghelul Gavriil, sau: "Saltat-a pruncul de bucurie in pantecele meu", a raspuns Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, salutului Maicii Domnului" Prea Fericitul Patriarh Teoctist - despre vestirea Nasterii Domnului SMERENIE "Sa cutezam sa mergem si noi cu gandul catre vestita cetate a Betleemului si sa intram cu adanca evlavie in pestera modesta, spre a ne minuna ca si pastorii de cea mai presus de fire smerenie a Fiului lui Dumnezeu, "Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a intrupat de la Duhul Sfant si din pururea Fecioara Maria si S-a facut om" Prea Fericitul Patriarh Teoctist - despre pregatirea de a intampina Craciunul LIPSURI "Unii dintre fratii si surorile noastre crestine sunt lipsiti de bucuria datinilor noastre traditionale sau de bucuria familiei, dar mai cu seama, lipsiti de intelesul bucuriei celei adevarate, vestite de ingeri ca dar al Duhului Sfant si coroana a vietii crestine data noua de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, ca sa ramana in noi, in inima si in viata noastra" Prea Fericitul Patriarh Teoctist - despre bucuria de a fi in mijlocul familiei de Sarbatori

Icoana Maica Domnului cu Pruncul - Hodighitria, secolul XVI, Moldova, din Colectia Muzeului National de Arta al Romaniei In pelerinaj, din judetul Giurgiu Se poate constata foarte usor ca la Manastirea Petru Voda vin credinciosi din toata tara. Maria M., din judetul Giurgiu, mama a trei copii, ne povesteste ca a facut eforturi deosebite pentru a ajunge in fata parintelui Parvu. "Am strans bani si am venit aici dupa o noapte de mers. Daca nu ai masina proprie, e foarte greu sa razbati pana aici. Drumul e lung si anevoios. Acum astept sa intru la parintele, despre care am citit intr-o revista ca face minuni cand te spovedeste. Vreau sa ma ajute Dumnezeu sa am bucurie in familie si sa-mi fie copilasii sanatosi", se destainuie femeia. Opinii despre ordinea mondiala Dupa instaurarea comunismului in Romania, parintele Parvu a trebuit sa petreaca aproape 20 de ani in diferite inchisori. Motivul a fost reprezentat de opiniile sale legionare. Chiar si astazi, parintele crede ca, din cauza plecarii tinerilor la munca in strainatate, tara se va pustii, iar romanii vor fi asimilati de alte popoare, in special de catre chinezi. Parintele mai crede ca in Romania a existat si inca mai exista o conspiratie a Securitatii. "Scopul initial al celor care conduc lumea din umbra este desfiintarea natiunilor sub orice forma, denationalizarea in masa, casatoriile cu orice rasa si religie, amestecarea sangelui. Prin noua ordine mondiala, prin ideea globalizarii, transformam Europa intr-un comunism al statelor", sustinea, intr-un interviu, marele duhovnic. 70 de calugari la Petru Voda Manastirea Petru Voda din Judetul Neamt are hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" si apartine de comuna Poiana Teiului. A fost fondata in anul 1991 de catre parintele Iustin Parvu, actualul staret. Parintele a devenit calugar la schitul moldovean Durau, in 1936, la cruda varsta de 17 ani. A studiat apoi la seminarul teologic al Manastirii Cernica, dupa care, in al doilea razboi mondial, a mers pe frontul din Uniunea Sovietica in calitate de preot militar. La manastirea pe care a fondat-o locuiesc in jur de 70 de calugari. Parintele Iustin Parvu a organizat aici un azil de batrani, in care sunt primite si ingrijite familii care traiesc in pragul mizeriei. Mai exista si o casa de copii, la care se fac si cursuri. In plus, mai exista un dispensar medical pentru ajutorarea celor bolnavi. De altfel, vizitatorii si cei care vin sa asculte sfaturile parintelui staret Iustin Parvu pot vedea cu ochii lor cum manastirea se afla in continua dezvoltare; probabil ca in cativa ani va ajunge una din cele mai mari din tara. Parvu este considerat cel mai mare duhovnic moldovean in viata, dupa ce parintele Cleopa a trecut la cele vesnice.