A fost împuşcată în cap, dar i-a fost falsificată cauza morţii

Camelia Andrei si-a pierdut sora in ziua de 17 decembrie 1989, in ceea ce a ramas ca "macelul de la Podul Decebal" din Timisoara. Maria Andrei avea 25 de ani si era mama unui copil de 6 ani. Cadavrul ei a fost unul dintre cele 43 care au ajuns la crematoriul "Cenusa" din Bucuresti.

Timisoreanca Maria Andrei a fost o luptatoare impotriva comunistilor si o rebela, asa cum o descrie sora ei. Dorinta ei a fost sa fuga peste granita.
Sambata, 16 decembrie 1989, cele doua surori au participat la o aniversare a unui prieten. "Eu am plecat acasa la ora 1 noaptea. A doua zi, dupa pranz, ea a plecat un prieten. Au auzit ce se intampla in oras. Abia asteptau sa mearga si ei la ma­ni­festatie", povesteste Camelia Andrei. A doua zi, Camelia a iesit pe strada alaturi de un vecin, Nelutu. Acesta a fost impuscat in picior, insa a reusit sa ajunga acasa. "Mimi", cum ii spuneau Mariei cunoscutii, a fost impuscata in cap, in apropiere de Podul "Decebal". Ea nu a mai ajuns acasa. Cadavrul Mariei Andrei s-a aflat printre cele 43 care au fost furate din Spitalul Judetean si au fost transportate la Crematoriul "Cenusa" din Bucuresti. Cenusa lor a fost aruncata intr-o gura de canal in localitatea ilfoveana Popesti Leordeni.

"Am umblat peste tot. De la spitale la militie, penitenciar si procuratura. Nu existau niciunde liste. Pur si simplu au disparut. Eu speram ca mai traieste, pana in momentul in care a venit certificatul de deces", a mai spus Camelia. Certificatul de deces a sosit pe 4 ianuarie 1990.

"Bataia de joc continua si acum cu scandalul legat de banii pe care ii primesc revolutionarii. Pe mine cel mai mult ma doare indiferenta cu care suntem tratati de romanii pentru care sora mea si altii au murit atunci. Ca sa nu mai vorbim de autoritati. Vinovatii nu sunt de gasit, cu toate ca probe exista. Si anchetele care s-au facut au fost o bataie de joc.

Camelia Andrei a descoperit, dupa 19 ani, o poza, la Memorialul Revolutiei, in care sora ei se afla in primul rand al manifestantilor (foto: in stanga-centru imaginii, in geaca alba si cu carouri, cu fusta, femeia mica de statura, randul 1). "Marea durere este ca nu s-a aflat nici pana azi adevarul. Vrem sa stim exact ce a fost. Singurii vinovati au fost Stanculescu si Chitac? Ar trebui sa plateasca toti care au facut crime", a mai spus Camelia Andrei. Aceasta are dovezi despre cum s-a incercat falsificarea identitatii surorii ei si modul in care a murit aceasta. "In raportul medico-legal scrie ca a fost lovita in cap. Cand ea a fost im­puscata. Si scrie cu ce haine era imbracata. Tricou si pantaloni de blugi. Total eronat. Se vede si din poza si imi amintesc eu cum era imbracata. Sau sosete de lana, de care sora mea nu purta niciodata. Cine stie de ce au facut asta. Numai marsavii si minciuni. Cea mai importanta e cauza mortii. Leziuni produse prin izbire sau lovire de o suprafata dura. Raportul este fals. Nu scrie ca a fost impuscata, dar au vrut sa musamalizeze. Insa eu am dovezi ca a fost impuscata: a vazut cu ochii lui Nelutu, vecinul cu care a plecat si care apare si el in poza regasita. In plus, Corina Untila, presedintele Asociatiei 17 Decembrie, a fost in aceeasi masina cu care a fost transportata si sora mea. Corina a recunoscut-o pe sora mea si a spus ca a fost impuscata in cap. Erau patru toti in masina cu care i-a dus la spital. Acelasi lucru, ca a fost impuscata in cap, l-au declarat si cei de la morga si cei de la crematoriu. Au falsificat tot. Ma de­ranjeaza ca dupa atatia si lumea vorbeste urat despre eroi, ca cine a mai fost si asta… vreun betiv care a iesit pe strada. Eu le spun: domnule au murit pentru ca dumneata sa fii astazi liber. Iar ce au facut cu legea 410 si cu indemnizatiile este o rusine in care i-a bagat pe toti in aceeasi oala", a mai spus Camelia Andrei.

Fiica Mariei Andrei a fost crescuta de sora acesteia si cu ajutorul rudelor. Acum este la randul ei mamica. Insa nu poate uita ceea ce s-a intamplat. Aceasta prefera sa nu vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989 si mai ales dupa aceea. Ea a aflat ca mama i-a murit la luni bune dupa, prin pri­mavara lui 1990. Totusi trauma si amintirile o urmaresc si astazi.