Omul cu cel mai sensibil nas din lu-me s-a nascut intr-o pescarie de la marginea Parisului, intr-o zi de vara, cand imprejurimile orasului duh-neau ingrozitor.

Omul cu cel mai sensibil nas din lume s-a nascut intr-o pescarie de la marginea Parisului, intr-o zi de vara, cand imprejurimile orasului duhneau ingrozitor. Din case venea miros de mancare, oamenii erau nespalati, curtile miroseau a urina, raurile, bisericile, pietele, chiar si regele mirosea urat.

Noroc ca este fictiune si sfarsitul de secol al XVIII-lea. Mizeria acoperea Parisul si intreaga societate se afla in pragul decadentei, cand a venit pe lume Jean-Baptiste Grenouille, personajul din romanul lui Patrick Suskind, "Parfumul". Cu toate ca adulmeca oamenii de la cativa kilometri distanta, recunostea fiecare obiect, tufis, copac, floare dupa miros. Desi lemnul pentru el nu mirosea doar a lemn, ci a cires, a santal, a brad, a pin, a stejar, el insusi era lipsit de miros. De fapt, el nu mirosea a om. A crescut lipsit de iubire si izolat, fiindca oamenii de multe ori nu il observau, iar daca isi facea simtita prezenta, il ocoleau. Este povestea unui om care, desi inzestrat de natura cu un dar extraordinar - un ascutit simt olfactiv, nu numai ca nu se integreaza in societate, dar devine ucigas in serie.

Grenouille paraseste Parisul si se indreapta spre Grasse, un oras din sudul Frantei, unde traiau cei mai mari parfumieri ai timpului. Pleaca in cautarea unui parfum unic, care sa-i faca pe oameni sa-l observe, sa-l accepte, sa-l iubeasca.

Fascinata de descrierea orasului Grasse din romanul "Parfumul", am pornit spre... capitala mondiala a parfumurilor.

CATEVA SECRETE. Am vrut sa aflu daca se mai practica aceleasi metode pentru crearea parfumului, despre care citisem in cartea lui Suskind. Asa ca am vizitat cea mai mare fabrica din Grasse, Fragonnard, unde a fost conceput si renumitul Cha- nel no. 5 in 1921, de Ernest Beaux, cel care a imbinat florile de iasomie din Grasse cu trandafiri de luna mai si cu santal de Madagascar…

Pe timpuri, inventarea unui parfum presupunea atentie, rabdare, intimitate. Culesul trandafirilor, al chiparoaselor, al violetelor sau al lavandei era prilej de bucurie in Grasse. Culegatorii se comportau ca in pragul unei sarbatori. Se adunau pe camp noaptea sau ziua, in functie de plantele pe care le adunau, si veseli se apucau de treaba. Cunosteau fiecare floare. Le culegeau cu grija. Le iubeau.

FARMEC. Orasul vechi, cu cladiri "parfumate" istoric, impresioneaza

La Fragonnard, o domnisoara draguta, care ne-a fost ghid in timpul vizitei, mi-a dezvaluit cateva secrete din lumea parfumurilor: "Trandafirii, care stau la baza oricarui parfum in procent de 75%, trebuie culesi noaptea, inainte de rasaritul soarelui, cand aroma lor este maxima, iar florile de iasomie se aduna inainte de a inflori definitiv". Se triaza cu rabdare si, apoi, incepe extractia aromelor.

UN NAS FIN. Fiecare floare are personalitate unica, asa ca se folosesc metode diferite: trandafirii sunt scufundati in uleiuri care absorb aroma, iasomia, chiparoasele sau mimozele se asaza pe un strat de grasime de vaca sau de porc si sunt lasate cateva zile pentru a-si elibera mirosul. Se inlocuiesc pana cand grasimea absoarbe in totalitate parfumul lor si devine o substanta care se numeste pommade - alifie - , care apoi se dizolva in alcool. In timp ce inaintam pe un culoar lung, din incaperile din jur, de care ne desparteau geamuri mari, venea un miros ametitor de lavanda, lamaie si vanilie. Am vazut muncitorii - intr-o camera femei care umpleau cu pipeta sticle mici cu parfum si apoi le ambalau, in alta - barbati care pregateau cazanele pentru prepararea sapunului. Intr-o incapere mai mica de la capatul culoarului statea asezat pe un scaun un barbat in halat alb. Era inconjurat de sute de flacoane mici cu esente. "El este, de fapt, cel mai important om in crearea unui parfum. I se spune «the nose»", imi spune ghidul. Grenouille era geniu - inventa parfumurile fara sa foloseasca masuri, le amesteca doar dupa nas.

AROME SI DOR. Am plecat de la Fragonnard ametita de arome. Pe drum m-am tot gandit la Grenouille, la Grasse, la parfumuri. M-am intrebat cum e sa duci o viata fara miros. Am realizat cat de goala mi-ar fi fost copilaria fara Roccoco-ul mamei din sticluta aceea fina din cristal, cu capac auriu. Mi-am amintit chiar si cum strambam din nas cand simteam parfumurile rusesti pe care le primea invatatoarea de la colegele mele. Apoi, mi s-a facut dor de esenta de rom din cozonacii bunicii, de mirosul de naftalina din dulapul ei, de diminetile de duminica, cand ma trezea aroma de negresa din cuptor. M-am intrebat cum mi-ar fi fost ultimii ani fara acelasi miros de neinlocuit, fara parfumul lui.

Mai tarziu, mi-am amintit ca o prietena m-a rugat sa-i cumpar un Chanel no. 5 de la duty-free-ul din aeroport. La ce bun? De ce avem nevoie de parfumuri scumpe, de esente prelucrate, cand viata ne este plina de mirosuri?

FABRICA. La Fragonnard, in spatiul unde se depoziteaza esentele

PREZENTARE. Standuri cu parfumuri si creme produse la Fragonnard

Toate "nasurile" vin din sudul Frantei

Grasse. In sudul Frantei. Aici au trait cei mai mari parfumieri ai timpului. Imi imaginam un oras cochet, cu multe parfumerii elegante si rafturi pline cu sticle fine. Am gasit un oras industrial, cu strazi inguste, tipice stilului provincial, si, in loc de magazine sofisticate cu parfumuri, toate drumurile duceau spre... fabrici de parfumuri. Astazi, un "the nose" - "nasul" urmeaza cursuri speciale in scolile din Grasse si pentru a crea un parfum miroase sute de arome, le combina cu alcool, apoi inspira de cate ori este nevoie continutul respectiv, pulverizand des pe un servetel de hartie, pana cand este pe deplin multumit de creatia sa. Sunt doar 1.000 de "mirositori" in toata lumea, si toti vin din sudul Frantei, din Grasse. Ca si personajul lui Suskind, un "the nose" trebuie sa aiba simtul olfactiv mult mai dezvoltat decat al celorlalti oameni, adica sa poata mirosi aproximativ 3.000 de arome diferite, el fiind si cel care inventeaza parfumul (mirosind si combinand aromele).