Adaptare - Repatriati in tara straina

Cu un picior in Romania, cu celalalt - oriunde, numai aici, nu. E soarta romanilor care se repatriaza in Romania si nu se mai pot adapta. Ajutorul financiar pentru repatriati e anemic, consilierea - ca si cum n-ar fi. Socul reintoarcerii in patrie ii transforma pe cei mai multi romani in dezradacinati.

Daniel U. a plecat din Romania cand avea 16 ani, la doi ani dupa Revolutie. A vanturat tari straine timp de un deceniu, dupa care s-a decis sa se intoarca in tara de bastina. S-a intors, pentru ca ii era dor de oameni: "In America, cei mai multi oameni au psihiatri, nu prieteni". Nu a mai gasit ce cauta. "Aici s-a pastrat samburele de hotie si e mai rau."

Povestind, mai scapa cate un cuvant in engleza, dar se corecteaza grabit. S-a obisnuit sa fie mai roman decat romanii din tara, "ca sa nu creada ca ma dau smecher, ca am stat zece ani «afara»".

MADE IN ROMANIA. Daniel nu credea cand prietenii lui din tara il avertizau ca sunt proceduri greoaie, pana cand, ajuns in Romania, a incercat sa-si schimbe permisul de conducere intr-unul romanesc. "Tara ma-tii! Si acum am sechele pe faza asta: timp, nervi, bani", izbucneste.

Rememoreaza ca si cum i s-a facut o gluma buna cum a fost purtat dupa actul de repatriere, buletin, hartii, hartiute. Aproape de termen a fost chemat sa aduca fisa de recrutare. A adus-o. In ziua in care ii expira permisul american a ajuns in fata ghiseului visat. "Mi-a zis doamna de acolo ca nu-stiu-ce mai lipseste, ceva ce nu era pe lista cu acte necesare, si, mai ales, pe unul din documente nu scrisesem cu cerneala neagra, ci cu pix albastru", conchide obosit. A dat examen pentru permis de Romania din nou.

Si acum, marturiseste, dupa aproape trei ani de stat in Romania, multe lucruri il iau pe nepregatite.

CONSILIERE ONLINE. Pe site-urile pentru repatriati si romanii isi dau sfaturi cu privire la "instinctele de supravietuire" ce trebuie activate la revenirea in tara. Povestesc socul cultural pe care l-au avut la intoarcere. Experienta lui Lexe suna asa: "A trebuit sa invat sa am grija unde-mi pun banii si mobilul, sa am atentie sporita la intersectii, ca nu opresc masinile. A trebuit sa ma dezvat sa mai zambesc la interlocutori, vanzatoare, ca sa nu fiu luat de nebun." Pentru Adi, "o revenita" dupa trei ani de stat in Canada, "glasul inimii" e cel mai important in luare deciziei de intoarcere. "Daca e usor sau greu, comod sau nu, nu are importanta, important e ca hotararea sa fie luata cu sinceritate." Adriana crede ca nu e dracu’ asa de negru in tara asta. Zice ca a vazut si mai rele. "M-au secat cu birocratia, ideea e sa nu te lasi."

AJUTOR. Pentru cei care se decid sa se intoarca de bunavoie in tara, Oficiul International pentru Migratie (OIM) deruleaza un program prin care se incearca rezolvarea problemelor birocratice si banesti ale repatriatilor. Programul de Asistenta pentru Repatriere Voluntara ofera sume cuprinse intre 500 de dolari si 1.000 de lire sterline celor care vor sa se repatrieze in Romania - "fond de reintegrare". Conditia ca sa beneficiezi de acest program e ca intoarcerea sa fie de bunavoie.

De eficienta acestui program nu sunt foarte convinsi nici cei care se ocupa de el. "Din pacate, doar cateva zeci de persoane apeleaza anual la acest program si beneficiaza de bani", recunoaste administratorul biroului OIM la Bucuresti, Ciprian Nita. Conform Institutului National de Statistica, in 2004, peste 3.000 de persoane s-au repatriat in Romania. "In primul rand, e un program umanitar si de respectare a drepturilor celui care vrea sa se intoarca.

ROMANCA, OBLIGAT FORTAT. Marinela, o femeie de 52 de ani, nu a beneficiat de nici un ajutor la intoarcerea in tara. S-a repatriat vrand-nevrand, in urma unui acord romano-german, tara noastra se obliga sa-i primeasca acasa pe romanii fara cetatenie din Germania, ajunsi aici dupa 1998. Desi Marinela a plecat din Romania imediat dupa Revolutie din cliseul si mereu la moda motiv al unei vieti mai bune, a fost inclusa pe lista "returnatilor" in tara despre care nu mai stia mai nimic de ani buni.

MARINELA FAR’ DE TARA. Povestea femeii izgonite de langa familie nu se potriveste tinutei elegante si limbajului ingrijit cu usor accent nemtesc. De sapte luni, Marinela se lupta cu muntii de hartii. De sapte luni bate pe la usi cersind ajutor social de 800.000 de lei, pentru a face fata cheltuielilor de redobandire a cetateniei. Caci, fiind in curs de dobandire a cetateniei germane, a renuntat la cea romaneasca, devenind acum apatrida. "Am fost romanca si raman romanca... Mi-e dor insa sa ma intorc inapoi. Aici am venit la nimic, silita."

Odiseea obtinerii actelor dureaza de cand a pus piciorul pe pamant romanesc. A facut cerere pentru un act de apatrid, abia zilele trecute si-a pus ultima stampila care ii dadea dreptul la locuinta sociala si la ajutor social: "Mergeti, doamna, la nemti, sa va dea casa. Noi avem atatia nenorociti pe strada", i s-a spus la Primarie cand si-a depus cererea. I-a raspuns cu umilinta domnului de la ghiseu ca si ea a ajuns unul dintre acei nenorociti fara casa si locuieste cu inca cinci rude intr-un apartament din Capitala.

JUDECATA DE APOI. Pentru toate cate le-a indurat, Marinela are de gand sa dea in judecata statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, imediat ce-si va dobandi cetatenia romana si sa o poata cere apoi pe cea germana: "Nu a pasat nimanui. Ce ii doare capul ca am cheltuit sute de euro pe acte, telefoane?". I s-a spus de la Ministerul Justitiei ca la anul isi va lua cetatenia si sa zica mersi ca se rezolva asa repede. Marinela va mai veni in Romania. In vizita. "Ma mai intorc, imi plac pietele, cofetariile." Plange. "Aici sunt foarte multi oameni care te lasa la greu."

AJUTOR NEGUVERNAMENTAL. Pentru cei in situatia Marinelei, ONG-urile sunt un colac de salvare. Irina Pacurar, coordonatorul departamentului juridic al Fundatiei ARCA, spune ca, de obicei, sunt vizate cazurile "vulnerabile" de repatriati. Pentru repatriatii care au "doar" probleme de adaptare, dar nu au probleme legale majore nu exista un program coerent sau consiliere in acest sens. "In general, problemele cu care se confrunta cazurile de care ne ocupam noi sunt cele ale oricarui roman dezavantajat: lipsa locuintei, bani putini, greutate in a gasi un loc de munca, mai ales lipsa actelor de identitate", declara Pacurar. "Rolul nostru e de a le asigura acestor oameni accesul la un anumit drept", a spus Pacurar.

ADIO SI N-AM CUVINTE. Pentru Daniel U., cei doi ani de cand s-a intors in Romania l-au facut sa se gandeasca din nou sa porneasca spre meleaguri mai calde. Nu se mai simte bine aici, caci se astepta sa gaseasca altceva. Cu toate astea, e sigur ca nici in alta parte nu s-ar simti acasa. A ajuns sa fie dezradacinat. Ce ar lasa in urma? "Niste prieteni. Numai prieteni mai lasi aici."

REPATRIAT/TI
"Persoana care s-a reintors in patrie" - Dictionarul Explicativ al Limbii Romane

DEZAMAGIRE
"Am fost romanca si raman romanca... Mi-e dor insa sa ma intorc inapoi, in Germania. Aici am venit la nimic, silita. Am regasit tara asta trista, posomorata, prea putine lucruri schimbate in bine" - Marinela, repatriata din Germania dupa aproape 15 ani

PROBLEME
"In general, problemele cu care se confrunta cazurile de repatriati de care ne ocupam noi sunt cele ale oricarui roman dezavantajat: lipsa locuintei, mijloace financiare reduse, greutate in a gasi un loc de munca, mai ales lipsa actelor de identitate" - Irina Pacurar, coordonatorul departamentului juridic al Fundatiei ARCA

RESENTIMENTE

Pentru Daniel U., care a stat aproape 10 ani in SUA, Romania nu mai e acasa decat pe jumatate. A incercat sa puna pe roate o afacere mioritica - n-a fost sa fie. "Aici sunt rechini, coruptie, birocratie. N-ai relatii, poti sa ai cati bani vrei. Daca nu stii sistemul si oamenii, esti pierdut." Nu-i credea pe cei care il avertizau. "Acum uita-te la mine - lucrez intr-o banca - , crezi ca vreau sa lucrez la banca?", intreaba amarat cu gandul la visul de a ajunge regizor. Nici nu stie prea bine ce face la banca. Ceva in relatii publice.