Ademenit cu 1000 de dolari

"Saltat" din Berlinul de Est.

Dosarul de urmarire informativa a lui Aurel Decei a fost deschis pe 19 august 1955, sub numele conspirativ "Danga". Dr. Decei devenise persona non grata pentru regimul comunist din Romania dupa ce a demisionat din functia de consilier cultural al Legatiei romane in Turcia, in semn de protest fata de abdicarea fortata a Regelui Mihai I (30 dec. 1947). El a cerut si a primit azil politic in Turcia in 1948. Doi ani mai tarziu, Decei a devenit reprezentantul in Turcia al Comitetului National Roman, infiintat la Washington sub conducerea lui Constantin Visoianu, fapt care l-a consacrat drept un varf de lance al rezistentei din exil. Totusi, Securitatea a inceput sa se ocupe serios de el abia dupa ce a publicat in presa turca mai multe articole "ostile" Bucurestiului.

"Spion" pentru opt tari! Aurel Decei nu a fost inregimentat formal intr-un partid politic, dar era cunoscut ca simpatizant al taranistilor, in virtutea rudeniei cu Iuliu Maniu, liderul PNT, si cu Iuliu Hateganu, rectorul Universitatii Cluj. In pofida evidentei, in dosarul "Danga" apar mai multe note informative si rapoarte in care este catalogat drept "legionar notoriu". Eticheta sintetiza o paleta mai larga de acuzatii: "dusman inrait al Patriei noastre", "nationalist sovin" si "fascist ". Dintre cele 17 volume ale dosarului "Danga" reiese ca, in ochii Securitatii, Decei a trecut la fel de usor spion in slujba serviciilor secrete englez, american, turc, francez, iugoslav, italian, grec si japonez!

Nada nu tine Securitatea i-a monitorizat lui Aurel Decei corespondenta cu familia, articolele publicate, deplasarile in Occident. Intre 1948 si 1954, politia politica interceptase doar patru scrisori ale lui catre rude. Intr-una dintre ele anunta moartea sotiei sale, Maria. Securistii si-au inchipuit ca-l pot determina sa se intoarca in Romania si chiar sa le devina informator.

Rapirea Dupa trei tentative esuate de a-l atrage in tara, Securitatea a pus la cale un plan de rapire a lui Aurel Decei. Un cunoscut al sau, grec originar din Romania, Gheorghe Kehayoglu (agent al Securitatii rezident in RF Germania), i-a propus o afacere din care sa castige usor 1.000 de dolari. Pentru aceasta era nevoie sa se deplaseze insa in Berlin. Pe 18 decembrie 1957, Aurel Decei a plecat spre Berlinul de Vest. Acolo, Kehayglu l-a luat cu o masina si l-a dus in Berlinul de Est, de unde Decei a fost preluat de securisti si adus in Romania pe 22 decembrie 1957, fiind detinut un timp in casele conspirative al Securitatii.

Sustragerea arhivei Intr-un raport al Directiei I a DSS este descrisa operatiunea sustragerii unei parti a arhivei istoricului aflata in casa lui din Istanbul. Agentul de securitate "George" a mers la Istanbul, a patruns in casa istoricului si a furat o valiza cu manuscrise, rapoarte si alte documente. Pe baza unora dintre actele gasite la domiciliul lui Decei, acesta a fost acuzat de tradare de tara si condamnat la moarte. Ulterior, pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe viata si apoi in 25 de ani de inchisoare. In 1964 a fost gratiat, o data cu toti detinutii politici. In martie 1958, la trei luni de la disparitia lui Aurel Decei, mai multe ziare turcesti au lansat ipoteza ca acesta a fost rapit de Securitatea romana. Ecourile evenimentului s-au stins treptat, fara vreo certitudine asupra a ceea ce s-a intamplat cu adevarat Decei s-a nascut pe 15 aprilie 1905, la Gura Raului, Sibiu. Licentiat in Istorie si Limba romana la Cluj, doctor in istorie la Berlin. A mai studiat la Roma, Istanbul si Paris. A fost profesor la Academia Comerciala Cluj, apoi secretar de presa si consilier cultural al Legatiei romane in Turcia. A fost cercetator la Institutul de Turcologie din Istanbul, membru fondator si vicepresedinte al Societatii Internationale a Orientalistilor. Dupa eliberare, a lucrat la Arhivele Statului si Institutul "Nicolae Iorga". A murit pe 24 aprilie 1976. 

URMARITORII Am retinut din dosarul "Danga" numele ofiterilor de Securitate care s-au ocupat cel mai mult de acest caz. Cpt. Leon Takatlian, sef de Serviciu in 1955, ajuns lt. col. pana la rapirea lui Decei. V. Hutan, lt. mj., sef Birou 1 in Directia I a Securitatii. Nicolae Doicaru, loctiitor-sef Directia I. Slt. Eugen Munteanu, de la Directia Regionala Cluj a Ministerului Afacerilor Interne - in structura caruia intra si Securitatea. Gen. mr. V. Valcu, sef al Directiei Regionale Cluj. Col. Ambros Coloman si lt. mj. Victor Nistor de la Securitatea Sibiu. Lt. Stelian I. Popescu din Directia I, Bucuresti. Lt. col. Briceag - comandantul Securitatii pe raionului Sibiu. Cpt. Vasile Salapa, seful Biroului 1 din Directia I. Lt. col. Aurel Stefa nescu, rezident al Securitaii in Turcia. Mr. Gheorghe Pele, acoperit o vreme consul al Republicii Populare Romane in Turcia. Lt. col. Gheorghe Chirtu si mr. Simon Jack, anchetatori penali ai Securitatii.

Fiul lui Ion Ratiu cauta un raspuns

"Cine a fost trimis sa-mi omoare tatal?" Ion Ratiu a fost angajat in 1938 la Legatia Romaniei la Londra, unde isi facea studiile. A refuzat sa revina in tara si a incercat sa organizeze exilul romanesc. A infiintat in 1965 "Asociatia Culturala a Romanilor din Anglia", infiltrata de agenti ai DIE. A fost urmarit permanent de Securitate, care l-a botezat "Toni". La inceputul lui 1989 devenise un proeminent critic al lui Ceausescu. Doua femei agenti au fost trimise sa-l ucida. Desi ingrijorat, Ratiu s-a intrebat probabil daca acestea erau macar frumoase. Fiul sau, Nicolae Ratiu, povesteste... STEJEREL OLARU

Jurnalul National: Cum bine stiti, Elena Ceausescu a trimis o echipa de ucigase pe urmele tatalui dumneavoastra... Ratiu: Ar fi foarte interesant de aflat cine era in spatele instructiunilor. Cine a fost responsabil pentru trimiterea, in 1988-1989, a doua femei pentru a-l asasina pe tatal meu.

Ce va amintiti despre acea perioada? Cred ca totul a inceput la un moment dat in 1988, in vara. Serviciile britanice i-au comunicat tatalui meu ca au date de la agentii francezi in Praga, potrivit carora doua femei au fost instruite de Elena Ceausescu, se pare, si de DIE sa-l asasineze. A aflat ca cele doua femei erau deja pe drum, plecasera din Romania spre Londra pentru a executa asasinatul. Iar tatal meu a spus, imi amintesc clar: "Am auzit asta asa de des in ultimii ani...". "Informatia asta chiar trebuie sa o luati in serios. Vor sa scape de dumneavoastra, sa va elimine definitiv", a venit replica britanicilor. Asa ca tatal meu a angajat o garda de corp pentru vreo doua luni.

Doar un bodyguard? Da. Si si-a mai luat alte masuri de precautie. Mereu alegea un drum diferit spre serviciu, incerca sa nu se comporte, sa nu faca nimic intr-o maniera predictibila. Asta timp de un an, pana cand nu a mai fost nici o problema, a venit Revolutia...

Stiti cine erau aceste doua femei? Nu, nu au fost niciodata identificate, nimeni nu a incercat sa afle. Ar fi foarte interesant sa stim cine a fost trimis sa-mi omoare tatal. El a luat tot acest complot foarte in serios. Era constient ca este o tinta.

De ce era o tinta? In ultimii ani ai regimului comunist, dintre cei care plecasera in exil, tatal meu era cel mai activ si cel mai bun protector al romanilor. Isi stabilise cartierul general, cum s-ar spune, in Georgetown si vorbea permanent cu diferiti demnitari din Departamentul de Stat despre Romania. Facea lobby puternic pentru o Romanie libera.

Goana dupa "tradatori" Dupa ce Grupul Operativ de la Berlin s-a intors acasa, urmele securistilor specializati in asasinate si rapiri s-au pierdut. Pe de alta parte, Securitatea nu s-a descurajat. Si-a organizat singura operatiunile speciale, iar pana la "momentul Haiducu" se decisesera deja mai multe astfel de evenimente.

CREIERELE. Unul dintre ele a fost organizarea lichidarii pilotului Aurel Popescu din Timisoara, pentru ca a fugit din tara cu un avion utilitar in Austria in 1980. In acest scop s-a constituit o grupa operativa la Viena, iar coloneii Ion Diaconescu si Dumitru Tatu este foarte posibil sa nu fi fost straini de organizarea acestui grup. Acelasi Ion Diaconescu, secondat de coloneii Aurel Munteanu si Stelian Bologan, a dat o mana de ajutor si in operatiunea de lichidare a scriitorilor Virgil Tanase si Paul Goma. Aruncarea in aer a postului de radio Europa Libera si lichidarea lui Emil Georgescu, desi a implicat si participare straina prin Carlos, a fost organizata tot in laboratoarele Securitatii, experienta lui Ion Diaconescu si a colonelului Nica Sergiu in domeniu fiind folosita din plin. Alti "tradatori" au urmat la rand. Unul dintre ei a fost Ioan Serban, ofiter de Securitate care in 1981 a fost trimis cu misiune in Elvetia, dar prima lui destinatie a fost sediul Politiei elvetiene, unde a predat toate documentele secrete pe care le avea asupra lui si a cerut azil politic. A fost condamnat la moarte in tara si urmarit in Elvetia din ordinul generalului Nicolae Plesita. Nu peste mult timp, in masina lui a fost montata o incarcatura exploziva care insa doar l-a ranit la picior.

STRICT SECRET. Istoricii germani stiu deja ca intre 1950 si 1961 au fost aproximativ 400 de cazuri de rapiri organizate de Stasi. In Romania, ofiterii de securitate aveau ordin sa nu relateze in scris felul in care se desfasurau neutralizarile. Si pentru ca nu prea exista documente care sa le ateste, acestea pot fi stabilite doar prin declaratiile celor care le-au gandit si care se bucura de pensii astazi. (Stejarel Olaru)