Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. „Cel mai iubit dintre pământeni” versus „Cel mai iubit fiu al poporului”
Se știe că în perioada în care scria „Cel mai iubit dintre pământeni” Marin Preda era încordat, suspicios, simțea că este urmărit. Purta manuscrisul cu el pretutindeni, de teamă să nu-i fie furat. Erau neliniștile și spaimele moduri curente de manifestare ale scriitorului, un anxios din fire, sau comportamentul acestuia era justificat de cu totul alte aspecte? La prima mirare ne-a răspuns Ioana Diaconescu, cercetătoare a Arhivelor C.N.S.A.S. (autoarea unei cărți-document: „Marin Preda. Un portret în arhivele Securității”), poetă și amică a romancierului ridicat din țărâna Siliștei-Gumești: „Este adevărat că Marin Preda avea o fire suspicioasă, dar aici funcționează, după părerea mea, o trăsătură a psihicului scriitorului: el era o fire extrem de intuitivă. M-aș hazarda în a spune că avea o sensibilitate feminină în acest sens. Prin urmare, intuia și invidia dublată de ură a neaveniților”. Asta să fie tot? „Aș mai putea spune că și-a presimțit cu o imensă acuitate sfârșitul. Nu că va fi lichidat, așa cum în mod neadecvat se speculează, ci că pur și simplu nu va mai putea supraviețui după atâta efort și dăruire în rolurile de scriitor și editor, rămânând, la drept vorbind, aproape fără suflare pentru viața proprie”.
„Crima”
Și totuși ar exista și motive concrete pentru o presupusă reducere la tăcere a lui Marin Preda: „Odată cu promovarea unei edituri de valoare (Cartea Românească), Preda s-a hotărât să scrie «Cel mai iubit dintre pământeni», să scrie despre «Era ticăloșilor». Și atunci a devenit, în plină dictatură, și mai incomod, nu numai prin construirea unei edituri care nu promova deloc restalinizarea României, ci și prin propria operă ce avea să devină, treptat, un act de insurgență, o armă de luptă în decada ’80-’90, letală pentru România culturală, pentru întreaga Românie”. Și încă ceva: „A pune titlul unei cărți «Cel mai iubit dintre pământeni» fără ca acesta să-l vizeze pe «cel mai iubit fiu al poporului» era egal cu o crimă în acele timpuri. Ceaușescu nu l-a iertat niciodată pentru asta”.
2. Moartea vine prin telefon
De remarcat că temerile lui Marin Preda și atitudinea lui ezitantă erau cât se poate de justificate. Potrivit mărturisirilor cercetătoarei Ioana Diaconescu, autorul „Moromeților” ar fi primit (în ultima parte a vieții) amenințări cu moartea: „Vei muri! Vei muri!” - se auzea, seară de seară, lună după lună, în receptorul telefonului fix. „Și eu am primit în acea perioadă aceleași amenințări. O luasem razna. Dacă nu răspundeam o oră, telefonul suna apoi șaizeci de minute fără oprire. Exasperată de hărțuire, m-am dus la Procuratură să reclam această infracțiune și să cer punerea postului telefonic sub urmărire. Am intrat în biroul procurorului, i-am relatat cele întâmplate și i-am cerut ce-mi propusesem, pentru a depista de unde eram zilnic sunată și amenințată”.
Practici securiste
Urmarea? „Mi-a răspuns, așa, peste umăr: «A, păi și domnul Marin Preda a reclamat același lucru, telefoane de amenințare cu moartea, așa cum primiți și dumneavoastră. Dar - a adăugat cu indiferență - nu are rost să facem ceva, pentru că punerea sub observație a postului telefonic este restrictivă, doar pentru o săptămână, timp în care este posibil să nu mai primiți acest gen de apeluri, iar noi să riscăm efectuarea lucrării fără niciun rezultat. Așa că vă sfătuim să renunțați»”. Așa cum probabil îi recomandaseră și lui Marin Preda.
Destabilizare fizică și psihică
Cum a reacționat poeta Ioana Diaconescu? „Nu am mai insistat, Procuratura nu avea până la urmă niciun interes să facă lumină. Apelurile telefonice și-au urmat programul de zi cu zi, la fel ca în cazul lui Marin Preda. Vocea șoptită «Vei muri» a continuat să ne bulverseze viețile”. Cât timp? „Amenințările mi-au devenit indiferente la un moment dat. Trebuia să-mi cresc copiii, să-mi veghez părinții ... Aveam o prea strânsă luptă cu viața ca să mai dau atenția cuvenită și vocii care-mi tot vestea moartea. Dar Marin Preda s-a speriat. A devenit anxios. Acest lucru, împreună cu alte moduri ale Securității de a-l hărțui, au avut ca rezultat destabilizarea lui psihică și fizică”.
„Era ticăloșilor”
Să înțelegem că Marin Preda a fost împins spre moarte de organele de forță ale României comuniste? De data aceasta, răspunsul a venit de la Eugen Simion, critic literar și prieten bun al romancierului: „Marin Preda a murit în condiții încă neelucidate, la 57 de ani. Se vorbește mult în lumea literară, dar nu s-a dovedit nimic precis. Secretele istoriei. Preda a dispărut după ce, în «Cel mai iubit dintre pământeni», scrisese capitolul despre «Era ticăloșilor». A căzut pradă acestei ere”.
3. Putred de bogat?
Eugen Simion ne-a devoalat (și) aspecte mai puțin cunoscute despre romancierul crescut din câmpiile Dunării: „Am trăit în preajma lui Preda și, dacă pot să spun, i-am fost prieten. Sau așa mă consideram eu și mă consider și azi. Am semne că mă simpatiza și el. Luam des masa cu el (la «Capșa»), discutam liber, ne înțelegeam, de regulă, în idei, nu mă brusca (după obiceiul scriitorului român) când nu era de acord cu mine și, în genere, Preda era un om civilizat, cultivat (o cultură de scriitor) și moral. Era, s-a spus și se spune mereu, «un om dificil», unii confrați au zis chiar că Preda este «un om scârbos», nefrecventabil, un țăran venit din Câmpia-Dunării, «în izmene» la oraș (vorba proastă aparține eternului său dușman Eugen Barbu), în fine, s-au spus multe despre autorul «Moromeților»”.
Citește pe Antena3.ro
Legenda sacului cu bani
Era Preda un zgârcit? „Nu era, în mod sigur, risipitor, în genul unui Mitică boem și literat, care își bea salariu și, apoi, se împrumută de la amici. Dacă luai masa cu el, își plătea, conștiincios, consumul, afară de cazul când te invita el, în mod special. Viața austeră pe care a dus-o, în adolescență și în tinerețe, îl învățase să fie chibzuit în toate. N-a fost niciodată, am impresia, un om bogat. După moartea lui a apărut legenda că Preda primise, ca drepturi de autor, pentru «Cel mai iubit dintre pământeni» (roman în trei volume), un sac de bani. Chiar așa scrie un dușman înrăit (critic literar) al lui: știe el, a auzit el că altcineva (un scriitor) l-a ajutat pe Preda, pe când era încă în viață, să care la CEC «un sac de bani»... Adevărul este că la moartea lui nu s-a găsit decât un CEC cu o sumă de bani care de abia depășea prețul unei Dacii. Asta, repet, după ce publicase un roman în trei volume, care se difuzase, repede, în zeci de mii de exemplare. Legenda înavuțirii lui Preda (o legendă mincinoasă) continuă și azi în mediile literare românești. Au grijă adversarii lui s-o răspândească”.
Chinurile scrisului
Cum scria Marin Preda? „Legat de zvonul că scria greu, pot confirma: scria greu, se chinuia, cum zicea el adesea, dacă reușea să scrie trei pagini într-o zi, era fericit. «Am scris azi, mon cher, sunt mulțumit» – zicea el. Scria încet, ordonat, fraza este fără cusur, pagina sugerează o mare concentrare și disciplină a spiritului. Însă spiritul găsea greu, am impresia, ritmul și cuvintele norocoase. Dar le găsea. Mi-a spus de multe ori (cred că a și scris, undeva, acest gând al său) că ar fi vrut să fie, așa, ca Balzac, adică să se așeze la masa de scris și, după 16 zile, să încheie romanul pe care l-a început. Dar, tot el, resemnat, spunea: nu reușesc, n-a fost să fie, de aceea nu mă consider încă un prozator profesionist. Se înșela, desigur. Era un scriitor adevărat, un mare scriitor”.
Împlinirea omului Marin Preda
Cea de-a treia soție, Elena, a fost și femeia care i-a oferit lui Marin Preda cel mai râvnit dar: doi copii. „Am scris o carte - «Portretul scriitorului îndrăgostit. Marin Preda» - tocmai pentru a arăta și o altă față a omului Preda. El era foarte serios, și-n iubire, și-n literatură. Nu-i plăceau înfloriturile. De altfel, și-a iubit și respectat femeile, s-a și însurat cu ele. Cu ultima, Nuți Preda, a făcut și doi copii minunați. Mi-a dezvăluit cândva, la o plimbare prin Mogoșoaia, că, în sfârșit, simte că are un sens, că este fericit. Se referea la faptul că are doi copii. Aceasta era filosofia lui țărănească”, ne-a dezvăluit Eugen Simion.
100 de ani s-au împlinit pe 5 august 2022 de la nașterea lui Marin Preda
Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur”, Marin Preda, scriitor
Marin Preda iubea enorm clasa din care venea (țărănimea) și, după Sadoveanu și Rebreanu, este prozatorul care a scris cel mai bine, estetic vorbind, despre ea”, Eugen Simion, critic literar
Născut în 1922, la Siliștea Gumești, Teleorman, Marin Preda s-a stins din viață pe 16 mai 1980. A fost găsit mort în patul său din camera vilei de creație de la Palatul Mogoșoaia. Era îmbrăcat în pijamale și palton.
Surse foto: Ioana Diaconescu (arhivă personală), MNLR
